Amãgirea unei legende vii
Capul de afis in presa locala prahoveana este tinut, de mai bine de o saptamana, de evacuarea din spatiul detinut de Primaria Ploiesti, a renumitului ex-boxer Leonard Doroftei, care, de mai bine de un deceniu, a amenajat un superb pub in incinta acestui spatiu si care reprezinta, fara doar si poate, un brand cel putin national. O afacere serioasa pus pe picioare de catre un sportiv admirabil, campion mondial atat in boxul amator cat si in cel profesionist, acel personaj care scotea romanii in strada acum doisprezece ani gratie castigarii unei importante centuri la profesionisti.
Pe cand castiga centura WBO la profesionisti, Doroftei era cel mai eficient instrument electoral pentru guvernantii locali de atunci, azi, insa , patina timpului asterne uitarea peste performantele acestui model de luptator. Nici nu vreau sa ma gandesc ca acesta este asimilitat culorii rosii din esichierul politic romanesc, diferita de cea care conduce, actualmente, fraiele urbei aurului negru ( galben – PNL). Un lucru este cert : nicio autoritate publica din lume nu poate ignora o investitie private de peste 150.000 de euro in patrimonial local. Dar totul trebuie sa fie in coniventa cu o legislatie ferma, desi deseori meschina in Romania si care defavorizeaza, nu de putine ori, agentii economici.
Sunt convins ca nu putem vorbi de o rea – vointa a Primariei Ploiesti, ci dimpotriva, insa, asa cum se intampla frecvent la romani, compilatia unor conjuncturi nefavorabile primeaza. Simtul anticipatiei si al viziunii lipseste cu desavarsire la nivelul institutiilor de stat din Romania, astfel explicandu-se ca, acum mai bine de zece ani, niciun decident local nu a putut prefigura situatia actuala. Desi, sincer sa fiu, era foarte greu de anticipat, mai ales pe fondul aparitiei lunare a unor schimbari legislative buclucase si a unor tragedii umane, precum carnagiul din Colectiv, care a impus, in mod legitim, aparitia acestor schimbari.
Chiar daca o legenda vie, asa cum este Leonard Doroftei, incaseaza o renta viagera de la COSR, este injust si imoral ca acest mare sportiv, transformat, intre timp, intr-un actor al mediului antreprenorial, sa-si vada ruinata creatia. Fireste ca factorul legal trebuie sa primeze, insa nutresc convingerea ca un dialog eficient intre cele doua parti, dublat de efortului juristilor Primariei de a identifica un cadru legal, poate solutiona acest impas si stopa transformarea unui brand intr-o ruina.
Nicicand deciziile extreme nu pot reprezenta o solutie viabila, ci mai degraba abordarile inclusive, ce contin un dram minim de empatie.
Raul Petrescu,
