Disparitia politica a unui semi-autist
Ieri, Nicusor Dan, liderul fondator al Uniunii Salvati Romania, al treilea partid politic ca nivel de reprezentare din Parlamentul Romaniei si-a dat demisia atat din partid cat si din functia de presedinte. Creatorul acestei entitati demagogice, compusa din cabotini fatarnici si diletanti de serviciu, mimand o atitudine invederata de autovictimizare, isi paraseste propria creatie. E ca si cand ai construi o casa in care locuiesti o buna bucata de vreme, alaturi de familie, dupa care, invocand motive puerile, iti iei jucariile si pleci, luand-o la sanatoasa si abandonandu-ti propria constructie.
Sa invoci o controversa ideatica in sanul asa-zisului partid, creat peste noapte, fara o traditie partizana solida, referitoare la definirea constitutionala a familiei traditionale, nu este decat apogeul imaturitatii unei entitati politice fragile, care a reusit sa pacaleasca peste un milion de romani, mai cu seama tinerii bucuresteni, care au iesit recent in strada, fara sa stie insa de ce o fac. Definit chiar de catre unul din colegii si prietenii sai ca fiind un semi-autist, Nicusor Dan iese din prim-planul politic printr-un act voluntar centrat pe o controversa ideologica ce poate reprezenta doar un pretext sau poate fi purul adevar. Eu cred, totusi, ca a fi un mare politician nu inseamna sa fii fost un olimpic international ( si pentru asta Nicusor Dan ar trebuie sa fie apreciat pe scara larga), egolatru prin formatie, capricios, ci inseamna sa fii empatic si iubitor cu poporul tau, sa ai viziune, atitudine, spirit de leaderhsip, sa stapanesti diplomatia si sa ai o apetenta senzoriala pentru solidaritate. Atribute care ii lipsesc cu desavarsire fostului elev care a excelat la matematica. Fireste ca e nevoie de lideri eruditi, nu de semi-docti, insa un erudim rasat.
Uniunea Salvati Romania, prin disparitia fondatorului sau, isi arata astfel incapacitatea de a reprezenta cu succes intereselor unor cetateni cu asteptari uriase de la aceasta. De la somnul grotesc din Parlament, mancatul din gunoi al unui parlamentar USR, pana la criteriile de selectie ale candidatilor la alegerile locale si parlamentare, toate aceste elemente ne indica ca un partid politic autentic nu poate fi consolidat, creat in absenta unei vocatii partizane, a unor scopuri si deziderate asumate, a unor elite genuine care sa guverneze acel partid. Asta inseamna, cel mult, o constructie fragila, subreda, care, mai degraba, poate revendica legitimitatea unei asociatii non-guvernamentale cu adresabilitate nationala, in detrimentul unei creatii politice.
Un partid ce a obtinut 10% din sufragiile electoratului, cel care poate arbitra lupta parlamentara, nu isi poate permite sa aiba apucaturile unei asociatii familiale sau a unei intreprinderi individuale, are obligatia morala si constitutionala de a avea o abordare cerebrala, responsabila, cu targeturi impuse si finalizate, cu o misiune nationala, care sa transmite mesaje de substanta , ulterior fructificabile.
