Ce sa (nu) facem cu depresivul de langa noi

Faptul ca depresia afecteaza intreaga familie a depresivului este un fapt cunoscut si tocmai de aceea in randurile care urmeaza ma voi referi la comportamentul pe care cei de langa persoana depresiva il pot avea sau il pot evita. Actiunile impotriva acestei maladii sunt multiple: actiuni medicamentoase, psihoterapeutice, individuale si contextuale (sociale). Azi vom vorbi despre cele contextuale.

Atunci cand m-am referit la depresie ca la o maladie am avut in vedere faptul ca diagnosticul de depresie presupune identificarea unor simptome cunoscute care, la randul lor presupun un anumit tip specific de tratament. De asemenea m-am referit la faptul ca ea poate influenta pe oricine. Aceasta inseamna ca ma voi referi la depresie ca la o afectiune si nu ca la o stare afectiva  trecatoare. Daca lucrurile stau asa intelegem ca depresia nu este o slabiciune, o problema de vointa a celui afectat ci mult mai mult decat atat. Asa cum nu-i putem spune diabeticului “Fa si tu un efort si o sa-ti treaca, gandeste pozitiv!”, la fel nu-i putem spune nici depresivului. Mai mult, un asemenea discurs este chiar o dovada ca nu putem intelege starea in care se afla ceea ce inseamna o indepartare de el si implicit sporirea suferitei. O atitudine intelegatoare, fara a exagera cu atentia acordata este mult mai potrivita.

In acelasi mod negativ actioneaza si mila. Nimeni nu doreste mila cu atat mai putin depresivul care, asa cum spuneam are nevoie de intelegere, afectiune, apropiere si nu compatimirea care vine sa sublinieze starea rea in care se afla. Adica nici evidentierea starii si nici negarea ei nu este un comportament potrivit al celor din jurul depresivului.

Una dintre atitudinile negative cele mai intalnite se refera la oferirea de sfaturi. Cand ne simtim rau primim atat de multe sfaturi incat este de la sine inteles ca, pe de o parte nu prea mai stim ce sa facem si pe de alta parte ramanem mai singuri pentru ca sprijinul afectiv are alte cai de manifestare. Sunt doua directii majore despre care primim sfaturi nenumarate: ce remedii exista pentru depresie si ce sa facem cu hotararile importante pe care trebuie sa le luam uneori in aceste perioade (profesionale sau personale, intime).

Ceaiuri, energizante, vitamine, alcool si multe altele par remediile potrivite care eventual au functionat pentru ceilalti. Este uimitor uneori cat de repede ne asumam rolul de vindecator, de medic, de psihoterapeut chiar daca nici unul dintre acestea nu ni se potriveste. Mergem uneori chiar mai departe contestand sfatul medicului sau chiar tratamentul propus, iar in privinta aceasta psihoterapia are un statut si mai dezavantajos. Dintr-o data descoperim ca toti se pricep la psihologie, numai psihologul nu. Din pacate pentru un depresiv aceasta nu este cea mai buna atitudine pe care o putem avea. Pentru ca grupul de suport isi are, fara doar si poate rolul lui terapeutic insa numai pana la un anumit punct. A avea grija de un altul nu inseamna a-i spune ce este mai bine pentru el, iar sfaturile asta transmit. A sta langa un depresiv, a-i putea accepta starea dificila in care se afla fara a simti neaparat nevoia de a i-o anula dandu-i sfaturi, a-l directiona inspre specialistii care il pot ajuta pe mai multe fronturi dupa cum spuneam, este mult mai util. Adica sunteti mai aproape de depresiv in calitate de tata, mama, frate, sora decat in calitate de “specialist”. Pentru a-l ajuta puteti sublinia lucrurile pozitive pe care le observati in comportament sau in starea afectiva. De exemplu, incepe sa se deschida si sa participe la discutii – nu lasati sa treaca neobservat acest lucru, va puteti bucura impreuna pentru ca este un semn al imbunatatirii starii depresive. La fel in privinta culpabilitatii exagerate, a calitatii si duratei somnului, a apetitului, etc. A sublinia aceste aspecte ii da de inteles depresivului ca ceilalti sunt atenti, pot observa micile modificari din starea lui, adica sunt aproape de el si inteleg ca nu ii este tocmai usor.

Atitudinea opusa ar fi sa negam caracterul patologic al depresiei: “faci mofturi!” sau “n-ai nimic, analizele sunt bune!” sau “ai de toate, n-ai de ce sa fi trist!”. Mesajul implicit este: “ nu cred ca te simti rau ci pur si simplu vrei sa atragi atentia asupra ta”. Desi de obicei aceste expresii se vor incurajatoare, ele au un rezultat contrar intrucat comunica aceeasi lipsa de intelegere pentru starea depresiva.

In putine cuvinte, o atitudine deschisa, naturala, daca vreti putin ingrijorata insa nu pesimista il poate ajuta pe cel de langa noi sa-si recapete fortele. Ajutorul cel mai consistent – nu numai pentru depresie -  este o prezenta afectiva calda si necritica, pentru ca apropierea psihica da posibilitatea aparitiei unei legaturi emotionale pozitive ce poate influenta principalele simptome depresive.