Seria interviurilor PH-online continuă, azi, cu Paul Dumbrăvanu, actualul director al Regiei Autonome de Servicii Publice (RASP) Ploieşti şi candidatul USL pentru un post de deputat în Colegiul 11 Ploieşti Vest. Mai jos, aflaţi în ce condiţii puteţi beneficia de asistenţă juridică în regim gratuit, conform un proiect legislativ al lui Dumbrăvanu, cum se desfăşoară campania în acest colegiu, dar şi ce produse ”interesante” primesc alegătorii din această zonă.
Paul Dumbrăvanu: Am intrat în administraţia locală în urmă cu trei luni, adică destul de curând. Am avut totuşi ocazia să văd lucrurile din punctul de vedere al cetăţeanului, înainte de a intra în administraţie, şi, acum, din punctul de vedere al administratorului unei instituţii publice. Cred foarte mult că a te responsabiliza şi a reprezenta oamenii pe care îi conduce înseamnă să te implici cât mai mult în societate, la nivel legislativ în primul rând, pentru că de acolo pornesc rezolvările problemelor şi de acolo aşteptă oamenii să se întâmple lucruri importante pentru ţară.
P. D.: Am propus săptămâna aceasta un proiect foarte bun, zic eu, şi care este în beneficiul multor persoane. Este vorba despre înfiinţarea Biroului de asistenţă juridică din oficiu, gratuită. Practic, acest proiect este făcut pentru persoanele care au venituri mai mici de opt milioane ca medie pe persoană în familie şi important este că vor avea acces gratuit şi mult mai uşor, prin intermediul acestui birou, la serviciile juridice. Acest proiect este văzut ca o facilitate acordată celor care au litigii de muncă, probleme de dreptul familie, dar care nu îşi permit să angajeze un avocat sau nu ştiu că există deja prevedere legală atât pe partea penală, cât şi pe cea civilă în legătură cu aceste cauze. Am fost în colegiu şi am întâlnit extrem de multe persoane care aveau probleme juridice, dar, pentru că nu ştiau că pot beneficia de asistenţă juridică în mod gratuit dacă au anumite venituri, au lăsat să treacă timpul, trei, patru luni... Iniţiativa a pornit, deci, de la oameni, în primul rând.
De asemenea, îmi propun să susţin introducerea TVA-ului care să fie plătit la facturare- pentru firme, scăderea- aşa cum şi-a propus Guvernul Ponta- TVA-ului de la 24% la 19%, precum şi eliminarea taxelor plătite de angajatori pentru persoanele sub 25 de ani angajate part time sau persoanele peste 50 de ani angajate tot în regim part time. Acest lucru va duce la absorbirea unei forţe de muncă cu care statul cheltuie bani acum.
Eu susţin foarte mult partea de întreprinderi mici şi mijlocii care creează nuclee, familii întregi lucrând pentru acest gen de întreprinderi. Din întâlnirile cu oamenii am înţeles că este extrem de important să revigorăm acest segment. Acel impozit minim introdus de Guvernul Boc a distrus 350.000 de IMM-uri, astfel că în acest moment trebuie să existe o soluţie pentru tot ce s-a întâmplat negativ, să fim în antiteză cu guvernarea trecută. În antiteză cu măsurile lor, trebuie să revigorăm acest segment pentru că toate aceste taxe şi impozite vin de la întreprinderile mici, cele care au puţini angajaţi, dar care contribuie în proporţie de 90% la buget. Este extrem de important să revigorăm segmentul. În colegiul în care candidez eu sunt, în fiecare bloc în care am fost, probleme în ceea ce priveşte locurile de muncă, atât pentru tineri, cât şi pentru persoane care depăşesc o anumită vârstă. Oamenii şi-au pierdut deja speranţa în sensul acesta.
De asemenea, foarte importantă este iniţiativa de a introduce scutirea cu 90% a medicamentelor pentru persoanele care au venituri sub 10 milioane de lei vechi. Vorbim, practic, de subvenţionarea medicamentelor. Am întâmpinat situaţii unde pensionarii aveau venituri de 300 de lei pe lună şi nu puteau să plătească nici măcar medicamentele, ce să mai vorbim despre întreţinere şi altele asemenea. Deci, sunt măsuri atât sociale, cât şi liberale. M-am gândit la acest set de măsuri pentru că reprezint o uniune social-liberală foarte puternică şi eu cred că aşa se poate să ”creştem” această ţară.
R: Principalul dvs. contracandidat, Roberta Anastase, este o persoană cu foarte multă notorietate, în timp ce dvs. sunt, practic, un new entry, un om necunoscut opiniei publice. Vă consideraţi a fi în dezavantaj?
P. D.: Este o notorietate negativă foarte mare. Doamna Roberta Anastase are 80% notorietate negativă. Este măsurată. Asta înseamnă că foarte multe persoane din colegiu sunt nemulţumite de activitatea parlamentară. Eu nu trebuie să contracarez această notorietate, ci trebuie să vin cu realizări şi proiecte concrete. Oamenii s-au săturat de promisiuni. Am văzut raportul de activitate al domnişoarei Anastase. Cuprinde foarte multe date care nu au legătură cu realitatea. Spune că a creat locuri de muncă pe care nu avea cum să le creeze. Poate prin facilităţi fiscale pe care nu le-am văzut. Investitorii care au fost atraşi erau deja atraşi şi existau în Parcul Industrial Ploieşti şi în parcul industrial privat de lângă Parcul Industrial Ploieşti şi atunci eu îmi doresc să fac altceva.
Îmi doresc să fac lucrurile cu responsabilitate şi să iau ideile de la cei pe care îi reprezint şi să le transpun în Parlament în proiecte legislative şi nu invers, să mă trezesc peste noapte că vreau să fac ceva şi apoi să le impun oamenilor. În principal, îmi doresc să reprezint oamenii din colegiu cu adevărat şi, cu patriotism local şi cu mândria de a fi de aici, de la Ploieşti, să îi fac şi pe ceilalţi, din ţară, să înţeleagă ce înseamnă Ploieştiul, ce înseamnă un oraş industrializat, o zonă industrială în care poţi să atragi investiţii. Şi noi în colegiu avem o zonă industrială care nu este promovată în niciun fel. În acest moment, nu avem investitori pentru că nu am ştiut să îi atragem.
Deci, cuvintele de ordine la mine sunt responsabilitatea şi respectul faţă de cei care mă aleg sau mă votează şi nu numai.
R: Cât de multe probleme vă poate pune Roberta Anastase?
P. D.: Cu siguranţă poate pune probleme. Domnişoara Anastase vine şi spune că a făcut reabilitări termice şi aşa mai departe, lucruri care nu ţin de un deputat. Se vede foarte clar că iniţiativele legislative, proiectele legislative ale domniei sale nu au fost duse până la capăt. Există doar două legi, cam acesta este raportul dumneaei.
Eu cred că principalul pericol şi vreau să şi rog electoratul să conştientizeze faptul că o prezenţă foarte mare la vot contează. Contează foarte mult ca în ziua respectivă să ne mobilizăm toţi să ajungem să votăm. Indiferent de opţiunea pe care o au, important este să vină la vot. Este un lucru civic pe care trebuie să îl facem pentru copii, pentru noi. Cred foarte mult în puterea votului. Dacă vii şi dai un vot negativ, este în regulă, poate vrei să alegi o altă persoană. Dar nu lăsa prin neprezentarea la vot să decidă alţii. Practic, acesta este mesajul principal. Dacă ne prezentăm doar în proporţie de 40% la vot, ceilalţi 60% spun că nu sunt reprezentaţi. Trebuie făcută o comparaţie reală între ofertele candidaţilor sau între cine sunt candidaţii şi apoi să luaţi o decizie. Eu cred că principalul pericol porneşte de aici. Alte pericole sunt cele legate de eventualele reţele care se pot crea pentru ziua votului şi care să se ocupe de un fapt asupra căruia am atras atenţia. Doresc ca toate persoanele din colegiu şi nu numai să conştientizeze că frauda la vot, cumpărarea, vânzarea de voturi şi aşa mai departe reprezintă infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani. Şi tentativa se pedepseşte. Eu cred că oamenii ştiu lucrurile acestea şi nu cred că sunt tentaţi să rişte.
P. D.: Campania, mai ales acum, de când am intrat în a doua parte, este foarte agresivă. Ne dispar bannere, mash-uri. Nu ştim cine face acest lucru. Am sesizat Poliţiei toate aceste probleme şi vom vedea cine este în spatele lor. Este clar că se dau anumite produse. Am sesizat Poliţiei că sunt persoane care împart trolere, cărucioare pentru făcut piaţa, superglue, prezervative... Cu asta se pare că încearcă să cucerească alegătorii contracandidaţii mei. Partea de superglue, prezervative şi trolere este, conform membrilor noştri care ne-au sunat, a ARD-ului. Ne-au spus că a venit cineva de la ARD, de la Roberta Anastase, şi le-au dat acele produse. Ne luptăm aici cu oameni care au dat şi care au dat în continuu şi care au încercat ca prin astfel de produse să îi condiţioneze la vot. E foarte important să ieşim odată din această logică. Eu cred că mulţi au conştientizat că lucruri de genul acesta nu ţin patru ani.
În schimb, reîntregirea pensiilor, a salariilor, faptul că noi creăm locuri de muncă şi o facem în mod concret, acestea ţin atât pentru o persoană, pentru familie, un cartier şi pentru România. Eu cred că sunt foarte multe persoane care primesc astfel de produse şi plăsuţe cu pliante, pixuri şi aşa mai departe... Alţii nici nu au vrut să primească, motivând că nu pentru aşa ceva vin la vot, ci pentru a-şi exprima un vot. Deci, oamenii au ajuns la un grad de saturaţie faţă de politicienii care mint şi promit tot timpul şi după patru ani vin să spună că nu au făcut în mandatul care s-a încheiat, dar că vor face în următorii patru ani... tot la fel, şi au de ales între aceştia şi cei care demonstrează că fac ceva concret. Cred că acesta este un mesaj mobilizator pentru oamenii nehotărâţi.
P. D.: Nu cred. Din ce am discutat cu oamenii, sunt foarte motivaţi să vină să voteze, să demonstreze din nou că ceea ce fac ei contează pentru că sunt patru ani de aici înainte. Logica spune că trebuie să vii la vot ca să te exprimi într-un fel sau altul pentru următorii patru ani. Eu cred că vor ieşi la vot în proporţie de peste 55%, cel puţin în acest colegiu.
P. D.: Nu! Politica şi politicienii, în general, nu mai pot fi înghiţiţi. În schimb, persoanele care se identifică cu problemele oamenilor şi într-adevăr îi vor reprezenta în viitor vor avea şanse. Cei care vin pe retorica expusă anterior, în sensul în care eu propun ceva şi tu faci aşa cum spun eu, nu vor avea nicio şansă nu vor avea nicio şansă în politica din următorii zece ani. Oamenii ne spun în fiecare zi să nu le promitem nimic pentru că s-au săturat de promisiuni. Ne cer să facem şi spun că îşi dau seama cine suntem, ca CV, după ceea ce am făcut. Istoricul contează din ce în ce mai mult pentru alegători. Se uită să vadă cu cine votează, îi interesează persoana, îi interesează şi partidul foarte mult, pentru că discutăm de o uniune social-liberală foarte puternică din care fac parte mai multe partide care au o voce unitară, o voce chiar naţională, pe de o parte, şi discutăm, pe de altă parte, despre o altă structură necoagulată compusă din oameni care au un istoric negativ în ultimii patru ani, în care s-au s-au ocupat numai de tăieri de pensii, salarii, indemnizaţii pentru mame şi inclusiv pentru văduvele de război. În aceste condiţii, oamenii pot să compare în mod clar partidul, candidatul. Cred că sunt informaţii relevante, clare, astfel încât oamenii să decidă ce se întâmplă cu ei în următorii patru ani.
R: Până la urmă, ce contează pentru alegători cel mai mult: partidul sau candidatul?
P. D.: Ambele. Din discuţiile pe care le-am avut, contează foarte mult cine suntem noi. USL este văzută ca o structură foarte bine închegată şi, prin măsurile care au fost luate în ultimele luni de către Guvernul Ponta- restituirea pensiilor, salariilor şi aşa mai departe, lucruri concrete care se văd în economie, atragerea de fonduri europene, ceea ce s-a întâmplat şi pentru Ploieşti în doar câteva luni din mandatul domnbului Bădescu- cei din USL sunt văzuţi ca oameni de acţiune, spre deosebire de oamenii care au promis şi lucrurile nu au fost duse la îndeplinire timp de patru ani. Din punct de vedere patriotic, oamenii văd ce s-a întâmplat în ultimii patru ani ca un experiment făcut pe România. Oamenii spun că România a fost un experiment pentru Europa să vadă dacă măsurile acelea sunt bune şi pentru ţările dezvoltate. Eu şi USL ne dorim să nu mai devenim un experiment, ci un jucător în Europa, să devenim o ţară care se impune cu respect şi care se impune atunci când sunt negocieri cu Europa.
Radu Ştefan Oprea este fost prefect al judeţului Prahova şi candidat al USL în Colegiul 4 Senat. Acesta vorbeşte într-un interviu acordat PH-online despre proiectele pe care le are pentru colegiul în care candidează, despre cât este de important ca firmele româneşti să fie sprijinite, despre ce înseamnă România puternică şi explică de ce nu le promite nimic alegătorilor.
Radu Oprea: Pentru că am ajuns la o anumită maturitate şi experienţă de viaţă care cred că îmi permit să fac mult mai multe lucruri şi să depăşesc nivelul la care am ajuns. Cu experienţa acumulată în viaţa omului de afaceri din România, spun eu, performant, cu experienţa pe care am dobândit-o în Prefectură şi în administraţie, cred că am ajuns la o sumă de cunoştinţe care pot şi îmi permit să merg în Parlament pentru a îmbunătăţi acele lucruri la care eu, în cele două situaţii în care m-a pus viaţa până acum, am constatat că legislaţia poate fi îmbunătăţită.
R. O.: Sunt extrem de multe probleme pe care mi le-au ridicat, dar tema principală a campaniei mele- şi am constatat că oamenii îmi spun că, de fapt, aceasta este şi principala lor preocupare- este cea a locurilor de muncă. Acest colegiu este poziţionat foarte bine are anumite avantaje fiind străbătut de DN 1 pe axa Bucureşti-Ploieşti. Lumea care trece din maşină crede că lucrurile sunt simple şi că o comună care se află pe DN 1 sau în imediata vecinătate e o comună prosperă. Nu e adevărat. Dacă dau numai exemplul celor de la Puchenii Mari unde gazele, apa şi canalizarea sunt nişte imense probleme, vedem că, de fapt, comuna respecivă este cu vreo 20 de ani în urmă. Ca să poţi spera că aduci locuri de muncă într-o comună, trebuie să ai câteva condiţii îndeplinite: cele legate de utilităţi, în primul rând, pentru că un investitor nu o să vină niciodată dacă nu are gaze, apă, canalizare, energie electrică suficientă, mai apoi condiţia legată de forţa de muncă şi slavă Domnului că din acest punct de vedere în zonele din imediata vecinătate a Ploieştiului şi a Mizilului sunt oameni cu experienţă şi calificaţi pentru că vechile platforme industriale au generat forţă de muncă calificată. În aceste condiţii, putem spera că investitorii vin şi fac diverse firme care apoi să aducă acel impozit pe venit global sau partea de impozit pe venit global către primării, să mărească bugetul primăriei şi astfel primarul gospodar să poată să rezolve celelalte probleme ale comunităţii locale, cele legate de grădiniţe, de dispensar, de şcoală, de terenul de fotbal, că până la urmă mai avem nevoie şi de distracţie câteodată.
R: Când vorbiţi despre probleme legate de utilităţi, vă ”băgaţi” peste activitatea administraţiei locale. Cum o puteţi sprijini din postura de parlamentar?
R. O.: Partea aceasta ţine de primărie, ţine de Consiliul Judeţean şi de o integrare a unui proiect. Eu cred că atunci când vrei să realizezi un proiect- şi asta am învăţat de la domnul preşedinte Mircea Cosma- trebuie să fii îndrăgostit de acel proiect, să-ţi doreşti să se realizeze. Din experienţa mea de constructor am învăţat că trebuie să fii implicat şi să pistonezi, să fii un motor tot timpul ca acel lucru să se întâmple. Poţi face ca parlamentar chestiunea aceasta, ai mijloacele permise de lege prin cabinetul parlamentar să poţi să pui întrebări instituţiilor statului şi să faci acel lobby în sensul bun al cuvântului, acea presiune pozitivă, punând întrebări despre stadiul implementării unui proiect, astfel încât el să se şi realizeze. Am experienţă în domeniul acesta, mi-e uşor să vorbesc despre astfel de lucruri şi mi-e şi mai uşor să fac pentru că, de fapt, cu asta m-am ocupat, cu aducerea unor investitori şi oferirea acelor servicii de la consultanţă până la fabrica la cheie. Ştiind să desenez o fabrică singur, ştiu ce îşi doreşte un anumit investitor şi atunci lucrul acesta este similar şi pentru oricare proiect, fie el de apă, de canalizare, fie de gaze. Lucrul acesta pot să îl fac şi cred că senatorul şi deputatul trebuie să fie foarte implicaţi pentru că ei sunt cei care au fost votaţi direct de către populaţie şi, după patru ani de zile, trebuie să poţi spune că ai rezolvat ceva, fie în planul nevoilor personale ale celor din comunităţile respective şi în susţinerea proiectelor majore de dezvoltare, fie pe partea de cadru legislativ pe care îl poţi îmbunătăţi în folosul cetăţenilor din zona respectivă.
R. O.: Este un subiect care necesită extrem de mult timp ca să pot explica în mod complet. Este vorba despre sprijinul pe care îl putem acorda întreprinzătorilor mici, medii şi mari. Cred că trebuie încurajat capitalul românesc pentru că românii lasă banii în România, investesc în România şi creează locuri de muncă aici. Dacă vrem să vorbim despre o Românie puternică, ea nu poate fi făcută din oameni slabi. O Românie puternică este o Românie a oamenilor puternici, a românilor puternici şi atunci firmele româneşti trebuie să fie puternice pentru a rezista în competiţia regională, europeană şi globală, pentru că astăzi vorbim de globalizare. Cadrul legislativ trebuie îmbunătăţit şi sunt foarte multe lucruri de făcut în acest domeniu.
În al doilea rând, experienţa din zona aceasta a proiectelor mă aduce în stadiul de a putea oferi răspunsuri rapide şi soluţii foarte multor întrebări pe care mi le pun cetăţenii în dialogul direct. Nu sunt numai aceste probleme legate de utilităţi, sunt şi legate de partea de agricultură. Aceasta este o zonă unde oamenii încă se pricep foarte bine la legumicultură şi tot ce înseamnă Balta Doamnei, Olari, Gherghiţa, Brătăşanca, Filipeştii de Târg sunt zone renumite pentru legumicultură. Sunt nevoi foarte mari pentru legumicultori şi cred că principalul lucru pe care ar trebui să îl facem acum este să creăm acele centre de colectare a produselor lor, astfel încât cei care într-adevăr lucrează să poată să îşi vândă produsele la un preţ corect. Zona aceasta are un imens potenţial. Ploieştiul are în jurul lui toate centrele logistice importante- Kaufland, Lidl, Bila- şi, de fapt, produsele din zonă nu intră în aceste magazine pentru că nu are cine să le colecteze şi cine să le ducă spre aceste centre logistice. Un astfel de centru nu poate să negocieze cu o mie de producători care nu au constanţă în marfă, dar un centru de colectare poate. Am studiat împreună cu domnul Cosma şi în Italia şi în Belgia astfel de centre, sunt proiecte care pot fi făcute, funcţionează în alte ţări, trebuie doar să le adaptăm la realităţile din România şi să ne propunem să facem aşa ceva. Cred că cel mai important este îţi doreşti să faci ceva şi să te trezeşti dimineaţa cu gândul că trebuie să rezolvi acele probleme legate de proiectul respectiv. Acesta este secretul succesului. Dacă zi de zi construieşti şi pui cărămidă peste cărămidă, pleci de la fundaţie, dar ajungi şi la acoperiş.
R. O.: Nu promit nimic. Le propun un proiect, propun să lucrăm împreună şi este o chestiune în care trebuie să fie implicaţi şi cetăţenii din zonele respective, şi consilierii locali şi primăriile. O promisiune pe care o faci singur este un lucru foarte mic sau puţin pentru că nu poţi face singur lucruri foarte mari. Trebuie să fie un efort colectiv, să fie o dorinţă a oamenilor din zona respectivă şi atunci lucrurile pot fi făcute împreună.
R. O.: Nu e vorba de teamă în momentul în care nu faci promisiuni. E vorba de realism şi de responsabilitate. Când promiţi trebuie să îţi ţii cuvântul. Aşa m-au educat părinţii mei, că odată cuvântul dat trebuie să ţi-l respecţi. E vorba de mijloacele pe care le ai la dispoziţie ca parlamentar şi de ceea ce poţi să faci. Eu le explic oamenilor care sunt competenţele şi posibilităţile mele, ceea ce trebuie şi pot să fac în dezvoltarea parteneriatelor cu Consiliul Judeţean. Dacă lucrurile acestea sunt înţelese şi uităm de scandaluri şi de război, ceea ce a dominat viaţa politică în ultimii opt ani de zile în România şi înţelegem că trebuie să fim uniţi pentru a putea realiza lucrurile împreună, atunci putem vorbi de România puternică.
R: Care este reacţia oamenilor când mergeţi în colegiu? Cum vă întâmpină, având în vedere faptul că unii vă ştiu de la campania anterioară?
R. O.: Reacţia este foarte bună. Nu am întâlnit mesaje împotrivă. Oamenii primesc extrem de bine ceea ce propune USL-ul astăzi. Sigur că există acea lipsă de încredere pentru că am întâlnit o extremă sărăcie. Este o realitate şi cei care o ignoră nu cunosc România adevărată, România profundă, să spun aşa. E greu să îi spui unei pensionare care spune că are 280 de lei pensie de la CAP cum poate trăi. E o întrebare care mi se pune foarte des şi spun sincer că nu ştiu cum pot să trăiască astfel. Nu mai au încredere în politicieni şi atunci este efortul nostru de a încerca să redăm speranţa acestor oameni şi le explic să singura soluţia este aceea de a crea locuri de muncă. Am fost surprins de cât de mulţi spun că avem dreptate, că trebuie făcut ceva pentru copiii noştri, să nu mai stea prin străinătate pentru că mai rea decât sărăcia este singurătatea. Aşa suntem noi, românii. Dacă eram englezi, atunci al doilea născut pleca pe mare şi nu ne păsa, dar noi suntem obişnuiţi să fim legaţi de copiii noştri şi să treacă pe la noi atunci când suntem bătrâni. E ceea ce îmi doresc şi eu cu copiii mei şi sper să reuşesc să fac ţara locuibilă pentru că, dacă nu vor găsi locuri de muncă şi condiţii normale să locuiască în această ţară, vor pleca.
R: Descrieţi România de azi în trei cuvinte.
R. O.: România de astăzi este o Românie dezamăgită, care nu mai vrea scandal, o Românie care o duce din ce în ce mai greu, este o Românie săracă în marea ei majoritate. Faptul că la medie stăm bine nu înseamnă că marea majoritate nu o duce mai rău. Ceea ce dorim să facem este ca, după 9 decembrie, aceste lucruri să se schimbe. Nu se va întâmpla peste noapte. Cine îşi imaginează că din 2013 sau din 2014 lucrurile or să fie dintr-o dată altfel se înşală, însă este important să îţi propui şi să reuşeşti să pui acea piatră astfel încât să schimbi cursul şi să începem încet- încet să o ducem mai bine.
R. O.: Să creadă că în România există oameni care chiar vor să muncească, să găsească acele resurse interioare astfel încât să putem să începem un lucru foarte serios împreună pentru că dezamăgirea şi faptul că o ducem greu astăzi nu înseamnă că lucrurile acestea nu pot fi schimbate. Putem să o ducem mai bine într-un singur fel: să muncim împreună.
Candidatul USL pe Colegiul 3 Senat, medicul Ion Luchian, a intrat în cursa electorală pentru a obţine cel de-al treilea mandat de parlamentar din cariera sa. Acesta vorbeşte deschis, într-un interviu acordat PH-online, despre proiectele pe care le are în vedere pentru acest colegiu, despre reacţia cetăţenilor atunci când un politician apare la poarta, dar şi despre şansele sale în câştig în faţa contracandidaţilor.
Ion Luchian: În primul rând, este importat ceea ce gândesc eu pentru acest mandat. În mod sigur va fi o majoritate clară, ceea ce va duce la crearea şi susţinerea unui Guvern solid şi toate proiectele fundamentate vor trece. Asta nu înseamnă că Opoziţia trebuie să se supună în totalitate majorităţii. Minoritatea trebuie respectată şi ori de câte ori amendamentele sau anumite proiecte vor fi bune, vor fi acceptate, pentru că aşa este în democraţie. Eu gândesc că voi avea o preocupare importantă în domeniul sănătăţii, eu fiind medic, mai ales că am contribuit la Legea 95 din 2006 şi, la momentul aplicării, am constatat că nicio lege nu e perfectă şi trebuie îmbunătăţită. Situaţia politică ulterioară a creat şi mai multe probleme în sistem, mai ales de finanţare şi legea, după atâtea modificări, nu mai este aplicabilă.
I. L.: Este diferit modul în care eu vreau să lucrez ca parlamentar. În primul mandat abia am învăţat ce se întâmplă, a fost un mandat în opoziţie. Opoziţia era subţire la acea vreme, dar am învăţat multe. În al doilea mandat, am avut iniţiative multiple, care au fost acceptate, legat de transplantul renal, legea organelor, Legea sănătăţii, medicina primară. Am stat o legislatură în afara Parlamentului, am văzut ce a făcut actuala putere şi eu cred că încă mai am multe de făcut acolo. Asta m-a motivat.
I. L.: Preocuparea mea o să fie în domeniul sănătăţii, învăţământului, sistemului de pensii şi pe problema creării locurilor de muncă. Avem o ţară bogată şi vrem să facem o lege a sănătăţii foarte bună, cu acces în sistem mai uşor pentru toată populaţia. Fondul Naţional Unic de Sănătate trebuie să se regăsească în sistem şi mai ales în sistemul public. Nu am nimic cu cel privat, chiar este necesar să fie dezvoltat. Dar, populaţia este în acest moment stratificată dezechilibrat, în sensul că o majoritate o duce destul de greu din punct de vedere financiar şi nu o să îşi permită niciodată să apeleze la un sistem privat. După 30 de ani de muncă în sistemul sanitar ajung la concluzia că, pentru perioada următoare, populaţia României va apela la sistemul public de sănătate. Desigur, sunt şi persoane care apelează la cel privat, dar în procent mic. Din lipsă de legislaţie, în momentul de faţă se cheltuiesc mulţi bani în sistemul privat. Mă refer la faptul că, din Fondul Naţional Unic, mulţi bani ajung în sistemul privat. Legea le permite, nu se poate face discriminare între cele două sisteme. Dar, în situaţia economică de faţă a României, noi, ca stat, trebuie să avem grijă de sistemul public în primul rând şi pentru asta se creează aceast fond. Plătesc puţini pentru acest fond şi obligaţia statului nostru va fi ca pentru cei care nu pot să plătească contribuţia la sănătate- copii, oameni cu venituri mici, oameni care nu sunt încadraţi în muncă sau au venituri din agricultură- să achite această sumă. Venind mai mulţi bani în sistem, sistemul public va asigura aproape aceleaşi condiţii şi hoteliere, dar şi de tratament ca în sistemul public. Faptul că Fondul Naţional Unic de Asigurări este împărţit şi în sistemul privat, iar legea dă dreptul la acest lucru înseamnă că rămân mai puţini bani pentru cel public şi aceasta duce la subfinanţarea sistemului public, la necesitatea uneori- pentru că nimeni nu obligă- ca pacienţii să vină în spital cu medicamente cumpărate din exterior, cu materiale sanitare...
Cred că trebuie să facem un sistem mai echitabil şi, dacă vom reuşi să punem la punct o lege care să nu mai fie schimbată şi care să fie aplicată şi mai puţin amendată în viitor, România s-ar achita de o sarcină foarte importantă ca stat, aceea de a asigura sănătatea oamenilor din România, un popor sănătos. Aceasta se leagă şi cu un sistem de învăţământ sănătos, pentru că nu poţi să ai medic bun, dacă nu ai sistem de învăţământ bun. Având un învăţământ bun, un sistem medical bun şi lume sănătoasă, bine pregătită, sigur urmează cealaltă chestiune valabilă pentru oricine ar fi la putere- crearea de locuri de muncă. Cea mai bună protecţie socială o faci prin creare de locuri de muncă. În acest context, prin ceea ce se întoarce prin taxe şi impozite poţi să asiguri şi fondul pentru pensii. Dacă o să fiu parlamentar, o să fiu foarte bucuros dacă toţi parlamentarii de Prahova, indiferent de opţiunea politică, vom putea să ne întâlnim pentru ca munca noastră acolo să se vadă în sistemul legislativ care să fie favorabil prahovenilor, judeţului... Trebuie să contribuim esenţial la diminuarea urii care s-a creat între formaţiunile şi opţiunile politice. Există o dezbinare a populaţiei, politica devenind un hobby pentru foarte multă lume, iar actorii- oamenii politici- alimentează zi de zi prin scandaluri acest hobby. Evident, trebuie să fie majoritate şi minoritate, Putere şi Opoziţie, dar trebuie să conlucreze într-un scop unanim şi acela este interesul naţional.
Este absolut necesar să ne aşezăm la masă pentru a modifica Constituţia, iar pentru aceasta este nevoie de consens. Sper ca asta să ducă la un consens naţional să ne facem un plan pe o perioadă mai lungă pentru că, indiferent cine va fi la putere, unele idei trebuie să meargă mai departe. Dacă o să negăm de fiecare dată ce au făcut ceilalţi, nu ajungem nicăieri.
I. L.: Pe Colegiul 5 de deputaţi, care face parte din colegiul meu de Senat, avem spitalul din Văleni. Acesta nu are pus la punct un sistem de primire a urgenţelor şi nu există un sistem de permanenţă realizat de medici de familie sau medici de medicină generală. Astfel, în sărbătorile legale, în perioada de după terminarea programului medicilor de familie, oamenii trebuie să se ducă fie la spitalul din Văleni, pe care îl aglomerează, fie sunt luaţi de salvări şi aduşi la UPU Ploieşti. Cine a trecut pe aici a văzut ce număr mare de pacienţi aşteaptă ore în sir, după care pleacă cu o reţetă în miez de noapte. Trebuie să apropiem consultaţia medicală de cetăţean. A fost spitalul de la Bălţeşti, în Colegiul de deputaţi 6. Acolo a fost o unitate spitalicească la crearea căreia am contribuit în anii 1999-2000 şi care era foarte frumos, curat şi dotat. Acest spital rezolva problemele pentru vreo 50.000 de oameni care acum trebuie să vină la Ploieşti. E absolut necesar ca acest spital să funcţioneze pentru a rezolva problemele medicale, iar cazurile mai grave pot fi selectate şi trimise la Ploieşti. Deci, trebuie să găsim o formulă să facem acolo un centru cu câteva paturi care să asigure o spitalizare de zi sau de trei zile. La fel se întâmplă la Urlaţi, unde demersurile sunt deja făcute. S-au deblocat posturile şi sper că vom avea în curând şi hotărârea de Guvern pentru a redeschide spitalul.
Pe partea de educaţie, e mult de discutat. Despre clasa zero... Exista posibilitatea pentru copiii care sunt dezvoltaţi psiho-motor, la vârsta de şase ani să se ducă în clasa întâi. După legea din legislatura aceasta, îi obligă. Proba timpului o să fie cea care decide, dar nu cred că am procedat corect. Puteam să lăsăm opţional, iar Inspectoratul Şcolar trebuia să facă o testare înainte pentru a vedea care sunt copiii care pot să înceapă clasa întâi mai devreme, la şase ani. Sunt copii care, la şase ani, chiar nu pot fi acolo, pentru că nu pot ţine pasul. Ei intră într-un sistem care o să le facă foarte rău. Ei rămân tot timpul în urmă şi, la un moment dat, încep să se înveţe că aşa e, părinţii acceptă ideea că au un copil mai puţin dotat, deci clasa zero nu este tocmai o soluţie bună. Nici nu avem o capacitate să le creăm condiţiile necesare acestor copii, mă refer şi la spaţii, şi la transport.
R: Lăsând la o parte falsul optimism pe care politicienii, în general, tind să îl aibă, ce şanse vă acordaţi în această luptă electorală?
I. L.: Eu sunt de 30 de ani în sistemul medical prahovean. Ca să câştigi un colegiu de Senat în acest moment, nu cred că trebuie să te duci cu promisiuni. Eu cred că trebuie să mergem pe proiecte şi să le demonstrăm decidenţilor de deasupra noastră, prin studiu de fezabilitate, că la Văleni trebuie să modernizăm spitalul, că trebuie să facem o secţie de urgenţe şi să apară un centru de permanenţă. Apoi, pe sistemul de învăţământ, aş spune că avem capacitatea de şcolarizare. Trebuie văzut ce facem cu clasa zero, trebuie să vedem cum îi ducem pe copii la şcoală... Trebuie mers pe proiecte. Deci, după o profesie de 30 de ani într-un mediu în care foartă multă lume te cunoaşte- am fost medic, am lucrat în domeniul administrativ, am fost director al Direcţiei de Sănătate- am intrat în contact cu foarte mulţi oameni şi am făcut lucruri care se văd. Apoi, vin cu proiectele pe care le-am menţionat, am fost parlamentar şi nu m-am făcut de râs acolo şi cred că, în momentul acesta, şansele să fiu admis de alegători sunt mai mari de partea mea. Nici insuccesul nu e sigur. Cred că populaţia din colegiul pe care sunt eu, după 20 de ani de politică şi după ultimii patru ani de show politic pe toate televiziunile, e atât de înţeleaptă şi cred că lumea înţelege că sunt un om al faptelor şi nu al vorbelor şi că o să mă ţin de cuvânt.
R: Care este reacţia oamenilor când un politician apare la poarta lui?
I. L.: La întâlnirile pe care le-am avut noi cu majoritatea, probabil având şi însemnele electorale aferente, ne înconjoară cu simpatie. Sunt şi situaţii în care am primit reproşuri.
I. L.: Reproşuri de genul ”Iar aţi venit să ne cereţi votul?”. Le-am spus că le respectăm supărarea şi încercăm să discutăm cu ei. Au fost şi oameni care ne-au spus că toţi suntem la fel. Sunt oameni foarte supăraţi, sunt lucruri dramatice şi le-am spus că pot să îi ajut şi dacă ies şi dacă nu ies parlamentar. Nu se termină viaţa cu această luptă politică.
I. L.: Mesajul ar fi acela că, o dată la patru ani, au chiar puterea în mână şi pot să decidă venind la vot într-un fel sau altul. Eu cred că majoritatea o să aleagă USL pentru că mulţi oameni au înţeles că sunt două partide- unul de centru-stânga şi unul de centru-dreapta-, adică unul aplecat mai mult spre partea socială, cum este PSD-ul, iar liberalii spre competiţie, investiţie, care vor crea o politică echilibrată, fără excese nici de o parte, nici de cealaltă. De data aceasta, oamenii chiar au de decis. Cei mai mulţi sunt supăraţi pentru că, până la urmă, nu a reuşit nimeni să demonstreze că tăiere salariilor, a pensiilor, creşterea TVA_ului, a taxelor erau unica soluţii, Chiar şi FMI a spus că aceastea au fost sugestii şi că se putea şi altfel. Eu sunt chirurg, tai, dar pacientul are anestezie. Apoi este pansat, ia calmante, este urmărit. Ori ei au tăiat tot fără să panseze. Foarte multă lume a suferit în tăcere până în la începutul anului când a ieşit în stradă. Asta a forţat lumea politică şi o parte din majoritate a gândit că trebuie să se rupă firul. Cred că populaţia României va veni la vot. Este foarte important ca populaţia să decidă cine va conduce România pentru următorii patru ani, eu cred că pentru opt ani, pentru că e nevoie de continuitate. Cred că trebuie să îi trimită în Parlament pe cei care consideră domniile lor că trebuie să conducă ţara şi eu cred că această formaţiune va fi Uniunea Social-Liberală.
Daniel Savu (PSD) este candidatul USL în Colegiul 2 de Senat care include zonele ce centru şi nord din Ploieşti şi localităţile de pe Valea Slănicului. Acesta spune, într-un interviu acordat PH-online, ce îşi propune să facă pentru colegiul pe care îl reprezintă, ce îi reproşează oamenii, de ce nu face promisiuni şi de ce nu vrea să dea nimic alegătorilor pe care îi întâlneşte în această campanie electorală.
Daniel Savu: Pentru că, fiind parlamentar în funcţie, am avut posibilitatea să aleg unde să candidez. Am preferat să candidez tot pentru un colegiu din Ploieşti, dar de această dată la mine acasă. Eu m-am născut şi am copilărit în cartierul de nord, cunoscut mai bine drept cartierul ”Cina”. Foarte multe rude, colegi locuiesc în acea zonă şi şi-au dorit şi m-au rugat de-a lungul timpului să mă poată vota şi ei o dată. Fusesem senator de Ploieşti pe celelalte cartiere în mandatul trecut. Consider că se închide un cerc candidând în colegiul de nord şi de centru. Cu ocazia asta, am tot Ploieştiuul. Voi rămâne senator de Ploieşti. În plus, am dorit să capăt experienţă într-un colegiu din mediul rural. Sunt la al doilea mandat, deşi am mai prins un an dintr-un mandat anterior, iar acum pot avea o imagine completă pentru a putea ţine legătura cu electoratul atât din mediul urban, cât şi din cel rural. Este privilegiul unui senator faţă de un deputat de a putea face acest lucru şi a veni cu acea contribuţie legislativă care să îi împace atât pe cei din urban, cât şi pe cei din rural. În plus, am încheiat un parteneriat cu mai mult timp înainte de această campanie electorală, atât cu domnul Mircea Cosma, cât şi cu partenerul meu de pe colegiul rural, domnul Sebastian Ghiţă, pentru a sprijini acel colegiu de pe Valea Slănicului, zonă puţin rămasă în urmă din punctul de vedere al dezvoltării. Toate investiţiile care urmează să se facă acolo vor primi şi sprijin din partea noastră, ca parlamentari, pentru că sunt atâtea lucruri de făcut. E vorba şi de o completare de legislaţie, dorim să implementăm aici energiile alternative care se pretează foarte bine în această zonă... Sunt probleme specifice şi experienţa pe care am acumulat-o îmi permite să abordez şi un astfel de colegiu rural.
D. S.: Sunt două tipuri de abordări: abordarea din colegiul care ţine de Ploieşti şi abordarea din colegiul din mediul rural. Constat o îmbunătăţire a nivelului politic al cetăţenilor. Dacă, la prima candidatură, foarte mulţi mă identificau şi cu fostul candidat la primărie, Daniel Savu, şi ridicau foarte multe probleme care ţin de administraţia locală, oamenii au început să înveţe, cu predilecţie în mediul urban, ce înseamnă şi care sunt responsabilităţile unui parlamentar. Discutăm despre modificări legislative care să îi ajute în domenii care îi interesează şi care chiar îi stresează din punctul de vedere al activităţii. Vorbim despre îmbunătăţiri care ţin de locurile de muncă, ce să facem în legislaţia viitoare pentru a încuraja angajările atât la tineretul sub 25 de ani, cât şi la cei peste 45 de ani. Şi asta este o problemă importantă. Când îţi pierzi locul de muncă şi ai depăşit 45 de ani, cam greu te mai angajează cineva. Noua legislaţie pe care noi, cei de la USL, o avem în vedere de la 1 ianuarie încolo şi pe care o sprijinim în condiţiile în care Guvernul Ponta va continua la conducerea României va prevedea o serie de facilităţi pentru tineri, dar şi pentru cei 45 de ani.
Guvernul Ponta a declarat, de asemenea, prioritare Sănătatea şi Educaţia. De la 1 decembrie încolo, va apărea pe siteuri noua formă a Legii Sănătăţii pentru a o supune dezbaterii publice. Foarte mulţi oameni sunt interesaţi ce va cuprinde pachetul minim de asigurare, vom avea dezbateri pe tema aceasta şi deja am început să discutăm pentru că a existat o părere la anterioara forţare a Guvernului Boc de a propune o lege prin asumarea răspunderii, oamenii nefiind atunci prea lămuriţi dacă este o lege făcută pentru sănătate sau pentru casele de asigurări. Adică, părea că e mai interesantă legea pentru cei care încheie asigurările decât pentru oamenii care voiau să aibă un pachet de servicii.
În al treilea rând, este vorba de susţinerea unor modificări la Legea Educaţiei pe care doamna Ecaterina Andronescu le-a început. Noi le susţinem şi am dori să avem o Lege a Educaţiei care să rămână stabilă pe mai mulţi ani. Alegătorii îmi spun că s-au săturat. Nici părinţii nu mai ştiu, având şi mai mulţi copii, cum urmează să se dea examenele. Şi eu sunt tată şi mai am doi băieţi în învăţământul preuniversitar şi chiar şi mie mi-e greu câteodată să ţin pasul cu modificările care s-au făcut în sistemul de învăţământ. Oamenii trebuie să aibă un sistem de învăţământ stabil, să aibă o predictibilitate, pe termen lung să ştie ce se întâmplă cu copiii lor.
Apoi, un exemplu foarte acut sesizat mie de cetăţeni este cel al câinilor comunitari. Poate unii se întreabă ce ar putea face un parlamentar în această privinţă. Este necesară o modificare a legislaţiei actuale. Foarte mulţi cetăţeni au înţeles că primăriile ridică aceste animale, dar padocurile sunt mici şi mă întreabă ce se poate face.
Am luat legătura cu asociaţiile de veterinari şi pregătim o nouă lege care să împace atât pe iubitorii de animale care doresc ca ele să fie strânse, dar să nu fie sacrificate, cât şi pe edilii care doresc să rezolve această problemă, cum ar fi primarul Ploieştiului, care are speranţe mari că noii parlamentari îl vor sprijini din punct de vedere legislativ pentru a rezolva această problemă. Iată cum poate un parlamentar să interfereze pe problemele administraţiei.
Prahova este o zonă foarte populată, este unul dintre cele mai mari judeţe şi nivelul de viaţă trebuie să ajungă la nivelul dezvoltării acestui judeţ. Nu se poate să fie zone care au rămas în urmă, cum este Valea Slănicului, în care mai sunt localităţi care nu au apă, nu au gaze. Noi am gândit şi o soluţie alternativă pentru energie. Viitorul ne arată că va veni vremea energiilor neconvenţionale. Deja s-a experimentat la Ariceşti, unde sunt panouri fotovoltaice care preiau din consumul energetic al primăriei şi poate se ajunge şi la independenţă energetică în viitor. Plecând de la acest exemplu, am gândit cu domnul Sebastian Ghiţă o legislaţie care să ducă nu numai primăriile sau administraţiile locale din teritoriu să-şi monteze panouri fotovoltaice, ci se pretează la mediul rural, chiar la gospodăriile individuale. Oamenii, fiind ajutaţi şi de legislaţie, ar putea să îşi monteze în curte astfel de panouri. Zona este suficient de însorită, deci putem aduce aceste panouri în premieră în gospodăriile oamenilor care vor fi sprijiniţi pentru a-şi amortiza cheltuielile foarte repede.
D. S.: Eu beneficiez la aceste alegeri de notorietatea care s-a creat prin faptul că i-am reprezentat pe oameni în Parlamentul trecut ca un parlamentar de opoziţie. Ne-am aflat într-o bătălie politică cu forţa PDL care nu a ţinut cont prea mult de opoziţie şi noi am fost veritabili partizani, adică, într-un fel de Românie ocupată de puterea portocalie, am fost obligaţi să ţine sus steagul speranţei că se vor schimba lucrurile. Din punctul acesta de vedere, oamenii au apreciat eforturile mele făcute atât în media naţională, cât şi în cadrul Parlamentului prin nenumăratele luări de cuvânt pe care le-am avut. Este adevărat că legislaţia care mi-am propus să fie contribuţia mea în domeniul în care mă pricep foarte bine şi în care am expertiză, cel al siguranţei naţionale, nu am putut să o promovez în acest mandat. Sper ca în mandatul viitor să mi se ofere prilejul fiindcă este absolut necesar ca după mai mult de 20 de ani de când nu s-a mai schimbat legislaţia în domeniu ea să fie adaptată faptului că România este membră NATO, UE şi noi avem legislaţie în domeniul siguranţei naţionale din perioada 1990-1991. Pentru ca o ţară să funcţioneze corect şi să îşi aducă serviciile speciale contribuţia la dezvoltarea ţării este nevoie de modificări. E adevărat că este un domeniu la care se pricepe mai puţină lume, dar alegătorii apreciază experitza mea, ştiu cu ce mă ocup şi m-au încurajat să continuu.
D. S.: În general, există două tipuri de abordări. Sunt, de exemplu, cei care trăiesc politica foarte intens şi pasional şi seară de seară se uită pe canalele de ştiri şi ştiu despre dezbaterile politice foarte importante. Marea majoritate şi-ar dori să fii şi mai virulent decât ai fost. Tuturor le explic că există o abordare la toate aceste emisiuni ca ei să poată să înţeleagă ceva acasă. Eu evit scandalul la televizor şi, când mi se întâmplă, încerc să nu dau curs scandalului pentru că există şi o vorbă în acest sens- ”când doi se ceartă, al treilea nu înţelege nimic de acasă şi este tentat să schimbe canalul”. Spunea Murphy : ”Nu te certa niciodată cu un prost. Cei din jur nu pot face diferenţa”. Este adevărat! Încerc să fiu calm şi să explic. Oamenii ar vrea câteodată să fie dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi. Am promis împreună cu Victor Ponta că vom încerca să facem o altfel de politică şi trebuie să ne ţinem de cuvânt. Nu doresc să continuăm stilul de mahala impus de Traian Băsescu.
D. S.: Am un proiect de suflet pentru care m-am decis să las telecomanda şi să intru în politică. În 1999 mi-am dat seama că există un vid legislativ în domeniul de care mă ocupam şi am demisionat special pentru a intra în politică şi a încerca să corectez ceva. După aproape 15 ani, ajung, sper, în poziţia în care să pot să-mi aduc această contribuţie, eu fiind unul care şi ştiu ce trebuie în acest domeniu. Deci, proiectul meu de suflet ar fi îmbunătăţirea legislaţiei privind siguranţa naţională a României. Este un domeniu la care nu se pricepe multă lume. În acelaşi timp, sprijin toate proiectele care sunt pentru binele cetăţenilor.
R: Sunt oamenii sătui de politicieni sau încă mai au capacitatea de a mai acumula promisiuni?
D. S.: Sunt mai puţine cazuri în care prezenţa mea să nască acest tip de reacţie de respingere din partea oamenilor, gen ”ne-am săturat de promisiuni” sau ”veniţi la noi numai în campanie electorală, iar apoi ne uitaţi”, pentru că, fiind o prezenţă permanentă de atâţi ani, ei m-au văzut şi mă ştiu. În plus, duc o viaţă absolut normală şi discut cu oamenii pe stradă, nu a fost o problemă. Tipul acesta de reacţie există încă şi cred că el se bazează şi pe o neîncredere pe care întreaga clasă politică a creat-o cetăţenilor. Este, din păcate, o nedreptate pentru că generalizarea nu este bună în niciun domeniu. Nu toată lumea este la fel făcută, nu toată lumea abordează problemele la fel. M-am ferit să fac promisiuni. Am şi candidat o dată la primărie şi am spus că nu fac promisiuni electorale, ci mă apuc de treabă. Aceasta este concepţia mea, niciodată nu promit ceva pentru a lua faţa alegătorilor, ci încerc să îi conving să prezenţa mea în Parlament le va aduce lor o stare de siguranţă prin faptul că voi face ceea ce trebuie pentru ei. Altfel, promisiunile acestea s-au demonetizat. Oamenii s-au învăţat cu multiple promisiuni. Sunt parlamentari care promit lucruri care nu ţin de activitatea lor, ci de administraţie, Practic, păcălesc electoratul. Este important să nu minţim oamenii, să le spunem ce poate face un parlamentar pentru ei. Ţine de o educaţie a parlamentarilor, a copiilor, a tinerilor care vor să intre în politică. Politica nu înseamnă acea clasă de oameni de care la un moment dat îmi era şi mie jenă. Când îi întrebau pe copiii mei la şcoală ce meserie are tatăl lor, ei spuneau că este senator şi toată clasa începea să râdă, gândindu-se că e unul dintre aceia care dorm prin Parlament. Această concepţie s-a încetăţenit şi este păcat. Cred că, încet, încet, prin valoarea celor care vor intra în Parlament trebuie schimbată concepţia aceasta.
D. S.: Eu mi-am propus să nu le dau nimic.
R: Nici măcar asta. Am considerat că prezenţa mea este suficientă pentru a convinge oamenii. Eu sunt dintre parlamentarii care doresc să demonstreze că poţi face politică prin tine însuţi. Nimeni nu o să poată să vă spună vreodată că a primit de la mine nici măcar un pix. Când am candidat la primărie, am făcut şi eu nişte obiecte promoţionale. În acea perioadă, am avut parte de o întâmplare care m-a făcut să nu cred că orice fel de obiect ţine loc de un cadou care să aducă un vot.
Am făcut, atunci, nişte pixuri, nişte tricouri ca să atragem atenţia că noi candidăm. La un moment dat, un prieten a vrut să mă ajute şi le-a spus angajaţilor lui că mă cunoaşte şi că le recomandă să mă voteze pentru că sunt un com care ştie ce vrea şi aşa mai departe. Toţi au avut o reacţie pozitivă, însă o domnişoară a spus foarte ferm că nu mă va vota niciodată pentru că celălalt candidat i-a dat un ghiveci de flori de plastic, iar eu nu i-am dat nimic. Dacă acesta este conceptul, doresc să nu fiu votat de nimeni care aşteaptă să primească ceva ca să te voteze. Eu vreau să dovedesc că se poate face politică şi altfel în România.
R: Sunt dezamăgiţi cei cu care vă întâlniţi de faptul că nu le daţi nimic?
D. S.: O să vă surprind spunându-vă că am întâlnit foarte mulţi oameni care cred, ca şi mine, că mai presus decât demnitatea şi onoarea nu e nimic. Aştept şi eu rezultatul electoral, dar premisele sunt favorabile. S-au şi învăţat oamenii cu mine în stilul acesta şi am trecut de faza în care mă duc să stau de vorbă cu oamenii şi ei să se uite pe la portbagajul maşinii ca să vadă dacă cineva le aduce ceva. Eu mă duc cu ideile şi cunoştinţele mele şi mă pun la dispoziţia cetăţenilor.
R: Transmiteţi-le un mesaj alegătorilor.
D. S.: Veniţi în număr mare la vot să decideţi soarta noastră, a tuturor. Ieşiţi la vot indiferent cu cine votaţi, dar nu staţi acasă!
Nicolae Alexandri, fost prefect de Prahova, este candidatul USL în Colegiul 7 de deputaţi, cunoscut sub numele de Colegiul Urlaţi.
Alexandri vorbeşte, într-un interviu acordat PH-online, despre cum va sprijini această zonă din postura de parlamentar, despre cât de ”periculoşi” sunt candidaţii PDL-ului, care s-au ”mascat” sub umbrela ARD-ului şi despre responsabilitatea pe care trebuie să o simţim fiecare dintre noi în ziua votului.
Reporter: Ce vă motivează să vă încercaţi din nou norocul la alegerile parlamentare şi de ce pe zona aceasta?
Nicolae Alexandri: Am surpriza să fiu cunoscut şi aici pentru că am fost subprefect şi prefect şi în activitatea mea în administraţie mi-am lăsat amprenta şi în câteva localităţi din această zonă. La Valea Călugărească şi la Bucov, cu precădere, unde am avut curajul ca subprefect şi prefect să intrăm în linie drepată pe aplicarea Legii 247 şi să restituim oamenilor terenurile care fuseseră luate abuziv în perioada comunistă de Institutul de Cercetări Viticole din Valea Călugărească şi, astfel, din 600 şi ceva de hectare cât avea institutul, a rămas cu 220, restul fiind restituite. Nu a fost uşor pentru că legislaţia era destul de ambiguă, dar eu zic că un institut trebuie să îşi oprească pentru cercetare atât cât face şi nu făcea cercetare pe mai mult de 150 de hectare. Am sprijinit, în general, primarii noştri, nu am ţinut cont că, la acel moment, pe acest colegiu erau opt primari din 11 liberali şi, cât am putut, am sprijinit toate localităţile. Pot să spun că am impresia plăcută acum că aici deja e apă, sunt proiecte în derulare pe gaze, au început să se mişte un pic industria în Bucov, în Urlaţi, unde a apărut şi un parc industrial... Trebuie să recunosc faptul că domnul preşedinte al Consiliului Judeţean, Mircea Cosma, a avut o contribuţie deosebită. Cred că Prahova este primul judeţ în care a fost aplicată această idee a parcurilor industriale începând cu 2001 şi a continuat în mandatele lui. Oricând, administraţia are nevoie de înţelegere, îndrumare din partea administraţiei judeţene. Cât am fost subprefect şi prefect am pus şi eu umărul cât am putut.
N. A.: Am hotărât să candidez pentru că avem nevoie de oameni cu experienţă în Parlament, avem nevoie de oameni care nu votează o lege doar printr-o ridicare de mână, ci pot să pună într-o comisie şi întrebări şi pot să înţeleagă un sens al unei legi, să poată să amendeze o lege din punctul de vedere al realităţii lucrurilor pentru că, de multe ori, legea se gândeşte într-un anumit mod la Bucureşti şi când ajungi să o aplici în teritoriu, necunoscând realitatea, o faci inaplicabilă. Discutam cu cetăţeni şi primari din comunele colegiului meu şi ştiu că avem o problemă mare pe cadastru şi va trebui să găsim o rezolvare legislativă. Trebuie să lăsăm la nivelul administraţiilor locale, timp de câţiva ani de zile, o sumă, o cotă parte, un procent de 1%-2% pentru a-şi asigura cheltuielile pentru lucrările de cadastru pentru că altfel nu vom reuşi să rezolvăm problema titlurilor de proprietate. În multe zone din judeţ, şi aici şi cred că, generalist, în toată ţara sunt astfel de probleme. Până în 2008-2009, cadastrul s-a făcut pe bază de ruletă şi compas. Din 2009-2010, cadastrul a început să se facă prin măsurătoare telemetrică şi nu mai ”bat” suprafeţele, tarlalele, parcelele. Dacă îi vom lăsa fără bani şi nu vom găsi o soluţie ca din impozitele virate la bugetul central să le lăsăm printr-o lege a cadastrului, un 1%-2%, să nu îi mai verse, să îşi constituie un fond pe care să îi folosească pentru a plăti specialişti în cadastru, să deblocăm posturi de specialişti în cadastru care sunt blocate acum la nivelul primăriilor, nu vom rezolva problema proprietăţii. Asta înseamnă că nu vor circula banii, oamenii nu vor putea să vândă sau să cumpere terenurile şi investitorii vor fi blocaţi pentru că, neexistând documente clare nu pot să cumpere terenuri să facă o fabrică, de exemplu. Din 2014, şi investitorii străini vor putea cumpăra terenuri în România şi vor cumpăra unde situaţia este clară din punct de vedere juridic şi administrativ.
N. A.: Sunt probleme foarte mari în ceea ce priveşte haosul pe care l-au generat guvernanţii de până acum în domeniul sănătăţii şi va trebui să intervenim şi aici legislativ. S-a desfiinţat spitalul din Urlaţi. Pe Colegiul 7, dar şi în celelalte localităţi care fac parte din colegiul domnului Luchian, candidatul nostru la Senat- Apostolache, Sângeru, Podeni, Chiojdeanca- sunt oameni care încă se întreabă de ce s-a desfiinţat acest spital. Ei aveau posibilitatea să ajungă mai repede şi mai uşor acolo cu o maşină, cu o salvare, în caz de urgenţă, era mult mai aproape de ei. Am vizitat spitalul şi ne luptăm să îl redeschidem. Există deja avize la Ministerul Sănătăţii, de Ministerul Muncii şi urmează avizul de la Ministerul de Finanţe. Era un spital care avea toate dotările necesare, modernizat, curat şi aspectuos înăuntru, cu personal medical de calitate pe care l-am transferat pe aici, pe colo şi răspundea necesităţilor locale. A fost o mare prostie, din punctul meu de vedere, şi trebuie să găsim soluţia şi o căutăm, pentru ca în scurt timp să reînfiinţăm acest spital.
Apreciez, de asemenea, că doamna ministru Andronescu a vorbit despre clasa pregătitoare. Această clasă a creat mari complicaţii şi cred că trebuie să facem întâi un referendum în rândul părinţilor să vedem dacă sunt de acord pentru că cei mai împotriva acestei măsuri sunt părinţii. Oamenii nu sunt mulţumiţi de apariţia acestei clase pregătitoare în interiorul şcolii. Sunt copii înghesuiţi şi în anumite locuri care nu arată a săli de clasă, sunt copii care nu sunt la o vârstă corespunzătoare pentru a sta în bancă patru ore pe zi. Grădiniţa era altceva. Eu cred că trebuie să revenim la acea clasă pregătitoare de grădiniţă. În viziunea mea, este un lucru bun faptul că doamna Andronescu consideră că acesta este un pilot, dar la anul se va pune din nou în discuţie să modificăm legea şi să renunţăm la clasa pregătitoare. E o vârstă destul de fragedă cea de şase ani pentru a merge la şcoală.
N. A.: Da. Acesta este un colegiu cu o tradiţie în cultivarea viţei de vie, dar şi cu ceva tradiţie agricolă- localităţile Berceni, o parte din Valea Călugărească, Dumbrava şi Tomşani. Eu am fost şi sunt pasionat de agricultură şi aş vrea ca ambele zone să se dezvolte pe acest trend al culturii viţei de vie şi al agriculturii. Totuşi, sunt impresionat că există oameni care au avut curajul să realizeze exploataţii private atât pe cultura viţei de vie, cât şi pe cereale. Au reapărut cramele, au reapărut micro fabrici de distilare a vinului, de îmbuteliere a vinului, iar pe partea celalată au reapărut mici exploataţii agricole. Cred că acesta este viitorul. Totodată trebuie să facem şi alte investiţii, dar baza în această zonă trebuie să fie în continuare cultura viţei de vie şi marea cultură agricolă şi creşterea, cât se poate, a animalelor.
N. A.: Nu aş avea a-i reproşa domnului Ciolac foarte multe, decât că, acum câţiva ani de zile, era membru al partidului nostru şi a ajuns consilier judeţean pentru prima dată în viaţa dânsului sub sigla PNL-ului şi a părăsit acest partid. Nu ştiu ce conduită a avut ulterior, dar eu nu sunt de acord cu traseismul politic.
N. A.: Cred că noi, oamenii politici, l-am inventat şi tot noi avem datoria să îl stopăm. Dacă nu vom face acest lucru în viitor, oamenii nu vor mai ieşi la vot, nu vor mai avea încredere în nimeni. Poate oamenii au votat pe un simbol, pe o doctrină, pe modul în care s-a comportat partidul atunci. Tu, candidat, ţi-ai luat mandatul acolo şi a doua zi, funcţie de interes personal sau de grup, ai trecut dincolo. Sunt împotriva unor astfel de practici.
R: Revenind la domnul Dan Ciolac...
N. A.: Nu mi se pare periculos, nu are experineţa mea în administraţie, nu are calităţile mele. Nu aş vrea nici să îl critic, dar, în urma contactului cu cetăţenii pot să spun că nu este o persoană foarte cunoscută, am înţeles că are ceva ”rădăcini” prin Pleaşa... Periculoşi sunt aceşti candidaţi ai ARD-ului care s-au mascat şi s-au îndepărtat acum de adevărata lor origine pedelistă, portocalie şi s-au mascat sub umbrela ARD cu o inimă frumos construită de nişte specialişti. Noi, însă, avem grijă să le spunem oamenilor cine sunt candidaţii, din ce partide provin şi să aleagă dintre ceea ce a fost în ultimii patru ani şi ceea ce încercăm noi să facem de şase luni încoace într-o ţară rămasă în sărăcie şi într-o ţară în care ura, dezbinarea, scandalul sunt la ordinea zilei. Eu sunt liberal, sunt membru al USL. Nici nouă nu ne-a fost uşor să ne unim, dar am făcut-o ca să terminăm cu această dezbinare, cu ura, minciuna de care nu mai scăpăm de trei ani.
R: Ce vă reproşează oamenii?
N. A.: Oamenii au vrut, în general, să fim mai aproape de ei. Noi am avut un deputat în zona aceasta care nu a stat foarte aproape de oameni. Ne cer să fim prezenţi, să fim nişte deputaţi sau senatori ancoraţi în realitate, să le cunoaştem problemele, să sprijinim administraţiile locale, practic să punem uninominalul în aplicare. Vreau să fiu un astfel de deputat pentru că nu vreau să candidez pe acest colegiu şi să câştig ca să stau doar patru ani şi apoi să plec. Vreau să îmi pun amprenta aici. Sunt tânăr, vreau să am cât mai multe mandate de parlamentar şi să las ceva în urma mea pe acest colegiu atât, cât legal, am voie şi pot să fac.
N. A.: Cred că încă mai e loc ca românul să se frigă. Sper să fie de data aceasta înţelept, dar încă mai este loc. Din păcate, într-o ţară săracă, faptul că cineva îi dă ceva să voteze, cu toate că legislaţia este destul de dură, face ca oamenii să se mai lase folosiţi pentru câteva zile pentru o sumă de bani. Nu e vina lor, ci a societăţii. Trăim într-o ţară săracă, deşi sunt 20 de ani de la Revoluţie. Cred, însă, că e şi un pic vina oamenilor pentru că nu încearcă să se gândească pe termen lung.
R: Un sfat pentru alegători.
N. A.: Să iasă la vot pentru că simt că o să avem parte de un absenteism şi să nu voteze aşa cum ştim că se întâmplă, să nu se lase cumpăraţi cu nişte pachete, nişte bani... Deja se practică. Gabi Sandu are de unde pentru că a acumulat destui bani de pe la Romtelecom şi de pe la Ministerul Comunicaţiilor. Să nu se lase păcăliţi pentru o zi pentru ca apoi să o ducă rău patru ani. Să gândească foarte bine la ceea ce fac acum pentru că politica nu se face pe zile, ci pe mandate pe patru ani.
Candidatul USL în Colegiul 10 de deputaţi (Ploieşti Sud), Ion Eparu, este un om cu o vastă experienţă în administraţia publică locală. Acesta explică, într-un interviu acordat PH-online, de ce vrea să facă ”saltul” de la administraţia locală pe care o cunoaşte atât de bine, la cea centrală, despre proiectele pe care le are pentru colegiul pe care candidează şi ne spune cum vede scena politică acum şi, în perspectivă, după data de 9 decembrie.
Ion Eparu: Nu e vorba de o decizie care ţine de această perioadă, este o decizie care are un pic de trecut, în sensul că am mai candidat în 2008, chiar şi în 2004, atunci când am avut sistem de alegeri interne în partid şi când listele au fost făcute în baza acelui sistem de alegeri interne în partid. Acum, însă, candidez în primul rând cu alt aplomb pentru că sunt condiţiile schimbate. Sunt condiţiile generale politice schimbate. Dacă, în 2008, era un val care sălta PDL-ul, acum consider că e vorba de un curent favorabil acestei construcţii politice- USL. Ca atare, sunt alte condiţii de candidatură. Diferă, de asemenea, modul în care resimt sprijinul organizaţiei politice. Dacă în 2008, din diverse motivaţii am rămas cam singur, înconjurat doar de câţiva studenţi şi de doi colegi de partid cu ajutorul cărora am făcut campanie electorală, acum simt în jurul meu adevărata forţă a partidului care se resimte în absolut toate acţiunile, sprijinul fiind consistent, ceea ce îmi conferă şi mie încredere şi speranţe.
Aş putea să spun că această candidatură este şi un fel de datorie faţă de partid pentru că în nenumărate rânduri preşedintele Mircea Cosma a subliniat faptul că, la 9 decembrie, PSD şi USL au de dat o bătălie extrem de dură. Ca atare, fiecare din cele două partide mari din această construcţie politică este dator să scoată în faţă cei mai buni ”soldaţi”. De aici până la faptul că m-am considerat onorat că sunt considerat a fi un soldat bun nu a mai fost decât un pas. În fond, sunt preşedintele organizaţiei municipale PSD şi dacă eu, în această calitate, nu mă lupt pentru unul dintre colegiile ploieştene, atunci cine? Deci, eu chiar privesc cu seriozitate această componentă de datorie a mea faţă de partid. Se vorbeşte foarte mult de o oarecare inadvertenţă în prevederile legii electorale, în sensul că, la un moment dat, ajungi să te duelezi cu proprii tăi colegi. Eu aş spune că şi dacă privim lucrurile aşa şi există un sâmbure de adevăr, această chestiune este în subsidiar pentru că, într-o primă fază, fiecare candidat al partidului trebuie să facă eforturile maxime pentru a obţine la nivelul partidului, la nivelul construcţiei USL, rezultatul maxim posibil. Trebuie să fim cu toţii motivaţi. În general, eu spun că, dacă în 2008 partidul avea un scor mai bun, eu eram parlamentar. Eu am fost al patrulea aducător de voturi al partidului, acesta a avut patru locuri, dar pentru că PDL a obţinut cinci locuri şi contracandidatul meu a fost al cincilea, a ocupat colegiul pentru că a obţinut mai multe voturi decât mine. Dacă PSD avea cinci locuri şi PDL avea patru locuri, asta însemnând că pe ansamblul judeţului PSD ar fi avut un rezultat mai bun decât PDL, eu eram parlamentar, nu Sever Voinescu.
Deci, prima datorie a fiecăruia dintre noi este să facă tot posibilul să obţină maximul de rezultate. După ce trecem de faza aceasta, este vorba şi de o luptă între membrii aceleiaşi formaţiuni politice pentru că sistemul electoral e de aşa manieră încât se aranjează candidaţii în ordinea numărului de voturi. În final, există două componente ale deciziei mele: una că mă simt cumva obligat faţă de partid să particip la această competiţie şi să aduc pentru partid un rezultat foarte bun. A doua este componenta care ţine de mine, de speranţele mele, de ce mi-am propus eu să fac ca şi om politic şi cred că a venit vremea să fac saltul de la administraţia locală la cea centrală.
I. E.: Am discutat şi cu colegul Augustin Mitu cu care fac un parteneriat foarte bun privind candidaturile noastre- eu la deputaţi, el la Senat- şi am spus că oferta noastră electorală are două componente: una locală şi o alta centrală. Cea locală vizează posibilitatea de a-l sprijini în demersurile sale pe primarul Iulian Bădescu. Suntem oameni din aceeaşi echipă şi mă refer nu numai la faptul că aparţinem cu toţii de PSD ci şi la faptul că, pur si simplu, suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului, considerând că şi la alegerile locale am fost o echipă în alte posturi- Iulian Bădescu de candidat şi noi de oameni care i-au sprijinit candidatura. Sunt câteva proiecte pe diversele zone ale Colegiului 10- două grădiniţe- în Bereasca şi Mihai Bravu- pentru că oamenii resimt nevoia de grădiniţe în zonă. De asemenea, o să sprijin din toate puterile mele căutarea de soluţii pentru a rezolva o problemă care afectează profund o parte a ploieştenilor din cartierul numit ”Pictor Rosenthal”. De 12 ani de când sunt eu în politică îi aud pe acei oameni implorând, la un moment dat, autorităţile să le rezolve problema traversării peste calea ferată care duce către Moldova. Îşi trec morţii cu targa peste calea ferată, e o situaţie extrem de grea. Am discutat cu Iulian Bădescu, acesta a avut în oferta lui electorală construcţia unui pod peste calea ferată şi ideea aceasta nu se referă doar la cartierul respectiv, ci ar fi o rezolvare mai complexă a unei situaţii cel puţin ciudate a Ploieştiului. Am constatat că, în momentul în care circulaţia se gâtuie la Gara de Sud, oraşul e paralizat pentru că nu mai există alte posibilităţi de a trece pe axa nord-sud decât pe centuri. Singura posibilitate de trecere este podul de la Gara de Sud care are ceva ani vechime şi problemele de structură ar putea impune, la un moment dat, închiderea lui. Ca atare, voi sprijini cu toate forţele de parlamentar ca Iulian Bădescu şi administraţia locală să realizeze, cu sprijin de la centru, un astfel de pasaj. Evident, vom sprijini pasajul de pe Mărăşeşti, există o idee generoasă cu privire la aceesarea de fonduri ca să rezolvăm odată pentru totdeauna această problemă jenantă a oraşului care se cheamă Hipodrom... Sumele necesare sunt impresionante şi e clar că bugetul local nu poate face faţă. De asemenea, trebuie spus că în curând o să intrăm în posesia clădirii din centrul oraşului care va fi transformată în spital de pediatrie şi pentru a cărui dotare va fi nevoie de fonduri foarte mari. Va fi foarte important ca Iulian Bădescu să aibă la Bucureşti parlamentari care să gândească în consens cu el.
I. E.: A doua direcţie este aceea a zonei de administraţie centrală care se referă la legi. Sunt câteva chestiuni pe care eu, personal, ţin foarte mult să încerc să le modific. Mă refer, în primul rând, la Legea Educaţiei care ne guvernează acum educaţia şi care ne-a adus prejudicii extraordinar de mari. Acum încă aceste prejudicii nu sunt palpabile, decât cele care se referă la salariu. Pot să vă spun că am puţin mai mult decât jumătate din salariul de acum doi ani. Deci, am ajuns în situaţia specială de a-mi modifica stilul de viaţă pentru că veniturile mele s-au redus substanţial. De asemenea, sunt încântat de faptul că am fost căutaţi eu şi colegul meu Augustin de reprezentanţii Cadrelor Militare Disponibilizate şi în Rezervă, care ne-au oferit ajutorul total, dezinteresat, cu condiţia de a le susţine revendicările pe care le tot strigă în stradă de ceva vreme. Ei au fost segmentul cel mai activ al societăţii în a-şi exprima nemulţumirea faţă de toate elementele care le-au afectat viaţa. Am stabilit o linie de acţiune şi, ori de câte ori avem posibilitatea, vorbim despre nevoia de a îndrepta erorile care s-au comis de către fosta legislatură în ceea ce priveşte această problemă. Nu merg cu gândul de a inventa sau de a propune legi noi deocamdată pentru că acolo experienţa mea este zero în ceea ce priveşte participarea în Parlament.
I. E.: Este cel care vizează refacerea imaginii şcolii româneşti. Am avut o întâlnire cu un grup de studenţi şi am fost extrem de încântat că, în momentul în care, după o discuţie, le-am spus să ridice probleme, nu mi-au spus o problemă a lor directă. Mi-au spus că trebuie să facem ceva pentru că le-a plecat o profesoară tânără şi au rămas fără cadru didactic specialist. Deci, ei au văzut în perspectivă, au văzut efectele acestei legi a educaţiei cu o maturitate la care poate nu mă aşteptam. Suntem aşa de puţini, încât orice plecare afectează sistemul. Aplicarea principiului vine unul, pleacă şapte a fost o eroare impardonabilă şi aici nu îl acuz numai pe fostul ministru Funeriu, ci şi pe cei care au pus în aplicare. Dacă la funcţionarii publici mai găseşti posibilitatatea de a împărţi sarcinile, la noi nu este aşa. Vreau la sfârşitul mandatului să mă pot uita în ochii colegilor mei cu care am trăit fiecare moment negativ din activitatea noastră.
R: Ce atu consideraţi că aveţi în faţa contracandidatului dvs principal, fostul prefect Adrian Dobre?
I. E.: La întâlnirile cu electoratul, eu spun că până acum, din 2000, am tot vorbit pentru alţii: pentru domnul Calotă, pentru domnul Savu, pentru Iulian Bădescu. A venit vremea să vorbesc şi pentru mine şi nu sunt chiar în apele mele când trebuie să mă prezint pe mine însumi. Există câteva lucruri pe care le consider atuuri importante în lupta electorală. Am o experienţă şi de viaţă şi profesională net superioare contracandidatului meu principal. De asemenea, am o experienţă în administraţie de durată mult peste cât a stat în administraţie contracandidatul meu, chiar dacă el a făcut-o la un nivel superior. În opinia mea, postura în care s-a aflat el a fost una pe care nu a onorat-o. Postura de prefect înseamnă ordine, este funcţia cea mai înaltă în administraţia locală. Când tu, din postura de prefect, te duci să dai peşte şi mălai într-o comună pentru că aşa îţi cere preşedintele de partid, ceva nu e în regulă cu tine pentru că nu reuşeşti să-ţi menţii verticalitatea măcar în perioada în care deţii o funcţie de o demnitate publică de asemenea importanţă. Am şi atuul unei popularităţi care vine dintr-o zonă în care contracandidatul meu nu a activat niciodată. Eu sunt fost sportiv de performanţă în echipa de suflet a oraşului şi am constatat că extraordinar de mulţi cetăţeni mă recunosc din postura de fost fotbalist. Mi-au trecut prin mâini generaţii nenumărate de studenţi, am studenţi care sunt copiii foştilor mei studenţi, deci sunt câteva generaţii care pot vorbi despre mine, despre ce am însemnat şi ce însemn eu în continuare în UPG şi, până la urmă, în oraş. Cântărite cu discernământ, aceste atuuri îmi pot aduce câştig de cauză.
I. E.: Este agitată. E o scenă politică extrem de agitată şi, din nefericire, în loc să se liniştească lucrurile, pentru că mandatul preşedintelui se apropie de sfârşit, ele se agită şi mai rău, ca şi cum preşedintele nostru înţelege că şi dacă pleacă trebuie să lase ape tulburi în urmă, pentru că în apele tulburi se poate întâmpla orice. E o scenă politică dominată de lipsă de respect reciproc, mai întâi la nivelul formaţiunilor politice şi, simultan, la nivelul lierilor. Nu mă aştept la o schimbare profundă decât dacă USL ia un rezultat net. Deci, dacă USL câştigă confortabil alegerile, atunci, în opinia mea, cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp, va exista pace socială. Cel puţin pentru un timp, până când se vor acumula din nou tensiuni, până când presiunea guvernării îşi va spune cuvântul asupra celor aflaţi la guvernare, asupra celor din opoziţie, dar mai ales asupra celor care suportă efectele unei guvernări pentru că e greu de anticipat că imediat după alegerile din 9 decembrie vor fi schimbări profunde cu privie la nivelul de trai. Eu mă întâlnesc zi de zi cu câte trei-patru grupuri de cetăţeni şi unii dintre ei aproape nu au sesizat momentele în care s-au refăcut salariile bugetarilor cu 15%. Aproape nu se bagă de seamă pentru că inflaţia a crescut şi efectul creşterilor salariale e de nebăgat în seamă. Caracteristica fundamentală a scenei politice în momentul de faţă este acest conflict permanent între Opoziţie şi Putere, acest conflict permanent între USL şi preşedintele Băsescu- vârful de lance al neînţelegerilor trece prin preşedintele Băsescu şi abia apoi ajunge la ceilalţi lideri ai PDL. Şi spun lideri PDL pentru că, în opinia mea, preşedintele Băsescu este un lider al acestui partid. Mă aştept la o continuare a acestei stări dacă USL nu obţine un scor categoric.
R: Un mesaj pentru alegători.
I. E.: Am contatat din întâlnirile mele cu alegătorii că o caracteristică cvasigenerală a atitudinii cetăţenilor este neîncrederea în politicieni. Nu mă refer numai la neîncrederea sădită de politicienii care au existat în viaţa lor în ultimii patru ani. Este o opinie creată din spate cu mult. Aş îndrăzni să le solicit cetăţenilor să aibă încredere pentru că, uşor, uşor, clasa politică trebuie să se schimbe. Sunt semne că ea se schimbă. Iată, accesul către funcţia de parlamentar a unor oameni care nu aveau nicio şasă- şi mă dau exemplu şi pe mine… Important este ca oamenii să aibă încredere şi cred că aceasta ar fi prima obligaţie a parlamentarilor nou aleşi, să încerce să se întoarcă între cetăţeni, chiar şi atunci când nu au de spus numai ceva de bine. Omul preferă să îi spui în faţă, chiar dacă e supărat pe moment, când se gândeşte acasă la ce s-a întâmplat, dacă argumentele sunt susţinute corect, atunci parlamentarul, deci oamenii politici, au şi ei o parte de dreptate. E o greutate prea mare şi nefiresc de împovărătoare aruncată în cârca clasei politice, a parlamentarilor, în general, a oamenilor implicaţi în viaţa politică. Cred că, dacă cetăţenii vor reuşi să treacă peste această primă senzaţie de respingere aproape automată, eu cred că speranţele pe care şi le pun în cei care vremelnic le reprezintă interesele vor fi, până la urmă, răsplătite.
Seria interviurilor PH-online continuă, azi, cu şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, Viorel Dosaru, care vorbeşte despre mediul infracţional din judeţ, despre cum a fost acesta influenţat de criză, dar şi despre riscurile la care se expun cei care dau sau primesc mită electorală.
Reporter: Cum aţi găsit instituţia în momentul în care aţi preluat-o?
Viorel Dosaru: Fiecare şef care preia o instituţie face o evaluare şi încearcă să îşi pună în aplicare propriul program de management. Din punctul meu de vedere, principala problemă cu care ne confruntăm în momentul acesta este pregătirea profesională, în sensul că aici există loc de mai bine. Fiind slujbaşi la stat, nu toţi colegii mei consideră că avem un target şi targetul meu este a face mai bine cetăţenilor şi a stăpâni situaţia operativă. Am găsit colegi care spuneau ”dă, Doamne, să nu se întâmple nimic în timpul serviciului!”. Nu cred că poliţistul, când vine la servici, trebuie să spere să nu se întâmple nimic. El trebuie să fie pregătit profesional şi operaţional să intervină oricând şi oriunde. Adică, nu găsesc că e un criteriu de apreciere faptul că, la terminarea celor opt ore de program, nu se întâmplă nimic pe raza de competenţă, în sensul că nu sunt solicitări la 112, că nu aplică sancţiuni, că nu constată infracţiuni. El trebuie să îşi facă simţită prezenţa şi să se facă cunoscut pe stradă. Şi aici mai avem de umblat. Deci, este nevoie de o pregătire profesională mai bună, prezenţă mult mai bună şi o cunoaştere a populaţiei a populaţiei de către poliţist şi invers, adică şi populaţia tebuie să cunoască poliţistul.
V. D.: Nu neapărat. Eu mă gândesc că este nevoie să facem simulări de fapte sau de speţe care s-ar putea întâmpla pentru ca fiecare dintre membrii unei echipe de cercetare sau de intervenţie să ştie locul şi modul de operare sau de acţiune pe care îl va avea. Atunci, am considerat că este necesar să facem simulări de speţe, de intervenţii în cazul unui scandal, de intervenţii la un accident de circulaţie, la un incendiu, la o crimă, la un furt de maşină sau din maşină. Adică, trebuie să înţeleagă şi ei că nu se poate ca doar unul să acţioneze, iar ceilalţi să stea ca martori. Fiecare trebuie să ştie, în cadrul unei echipe, ce trebuie să facă.
V. D.: În primul rând, trebuie să puns că, dacă la 30 iunie, când am venit, erau în fiecare zi peste 140-150 de apeluri pe 112, acum numărul lor s-a redus undeva la maxim 80-90 în 24 de ore, iar pe timpul nopţii, nu sunt mai mult de zece solicitări de intervenţie a patrulelor noastre în mediul rural. Eu cred că acesta este un lucru bun.
Odată cu centrele de Poliţie Rurală, numărul de solicitări, de intervenţii ale poliţiştilor în mediul rural s-a redus total. Oamenii din mediul rural au înţeles că au poliţiştii la comune şi merg acolo şi pentru noi este extraordinar. De la 30 de apeluri pe noapte am ajuns la doar câteva apeluri.
R: Faceţi o radiografie a sistemului infracţional din Prahova.
V. D.: Nu ne confruntăm cu o mare criminalitate. Nu avem infracţiuni de omor, nu avem tâlhării la comandă, omor la comandă... Avem infracţionalitate medie, în sensul că numărul mare de infracţiuni se regăseşte în furturi din auto, cele mai multe fiind în Ploieşti. Se fură orice fier lăsat aiurea pe undeva sau se fură foarte multe materiale feroase şi neferoase, avem zone unde se fură lemne din pădure... În ultima perioadă, constat că o parte din cetăţenii ploieşteni, în mod deosebit, sunt foarte creduli şi se lasă înşelaţi de diverşi vânzători ambulanţi şi de diverse telefoane pe care le primesc şi prin care li se cer bani pentru a rezolva o problemă. Avem şi câteva infracţiuni de tâlhărie prin smulgeri de lănţic, dar am reuşit să identificăm autorii. În mediul rural ne confruntăm cu o mică violenţă. Se bat rudele între ele, se bat vecinii între ei, se bat la bar din orice motiv. Se constată o agresivitatate care, în vara aceasta, a degenerat. Prin luna iulie, am avut vreo şapte infracţiuni de omor pe fondul consumului de alcool sau pe fondul acceselor de furie în probleme de familie. În ultima perioadă sunt accidente de circulaţie şi se constată că, indiferent câte acţiuni de prevenţie am face, nu există zi de de la Dumnezeu în care să nu se găsească patru-cinci conducători auto care s-au urcat la volan cu alcool în sânge peste limita legală. O altă infracţiune pe care o identificăm în fiecare zi este cea privind tulburarea ordinii şi liniştii publice, adică muzică tare, ţipete, urlete, consum de alcool...
V. D.: Din evaluarea pe care am făcut-o, în marea majoritate a cazurilor de infracţiuni săvârşite sunt foşti infractori sau cetăţeni certaţi cu legea. Din punctul meu de vedere, criza a făcut ca cei care au societăţi să fie mai atenţi la angajare, cerând fiecăruia cazierul judiciar. Pe cei care au fost în contact cu legea şi au avut de suferit, doar dacă sunt foarte buni profesionişti sau au fost condamnaţi pentru infracţiuni la regimul circulaţiei îi mai angajează. Nu am văzut să fie angajat vreunul care chiar are nevoie de muncă. Şi atunci, ca să trăiască, să mănânce, trebuie să facă ceva. E un risc pe care ni-l asumărm. În închisori pot intra până la un anumit număr, pentru că nu sunt prea multe închisori. E un risc pe care ni-l asumăm, iar noi trebuie să îi prindem pe cei care fac aceste fapte. Criza influenţează şi mediul infracţionaln Numărul de oferte de muncă este mai redus, iar sita care cerne foarte bine forţa de muncă lasă fără posibilitatea de a trăi un număr de persoane care trebuie să supravieţuiască.
R: Care este situaţia în Ploieşti în ceea ce priveşte clanurile de interlopi?
V. D.: Sunt ţinute sub control pentru că altfel s-ar vedea. Nu mai avema scandaluri în oraş, nu ne este frică să mergem pe stradă. Sunt câteva hoteluri în centru şi sunt destul de mulţi străini care se plimbă prin oraş şi pot confirma sau infrima ceea ce spun eu. Nu avem o mare problemă cu clanuri. Sunt familii numeroase şi, de când este telefonul mobil, dacă apare într-o familie un scandal, unul sună şi se strâng toţi. Mai ales famiiile de romi sunt numeroase, dar asta nu înseamnă că îngrijorează pentru că beneficiem de o relaţie foarte bună cu Brigada de Crimă Organizată care are în activitate destructurarea grupărilor infracţionale. Avem în monitorizare şi alte grupări pe care putem să le destructurăm. Suntem în 2012, trebuie să strângem probe ca să ţină în instanţă şi să le documentăm astfel încât să nu facem mai mult rău decât bine, în sensul de a-i avertiza că sunt supravegheaţi şi să nu mai putem demonstra activitatea infracţională. De exemplu, la grupările infracţionale care au ca obiect evaziunea fiscală este o muncă titanică. Trebuie expertiză contabilă, evaluări pentru a stabili clar prejudiciul şi pentru a-l recupera, iar pentru grupările care contravin ordinii ş liniştii publice, în sensul că sunt violente, că sunt formate din consumatori de droguri sau din persoane care fac parte din reţele de prostituţie nu este este o muncă de azi pe mâine.
R: Câte dosare cu autor necunoscut (AN) au fost anul acesta şi ce fapte vizează ele?
V. D.: Cele mai multe dosare sunt cele care se referă la furturi din locuinţe, din maşini, de maşini, dar nu foarte mult. Anul acesta au intrat aproximativ o mie de fapte cu AN, destul de multe. Sunt în fiecare zi infracţiuni săvârşite de autori necunoscuţi, pe de altă parte sunt rezolvate dosare de infracţiuni comise de autori necunoscuţi, adică există un ciclu permanent. Principala faptă cu care ne confruntăm este infracţiunea de furt. Anul trecut au fost aproximativ 1.700 de infracţiuni. Numărul de dosare cu AN este în scădere, dar nu semnificativ. În schimb, s-a redus numărul de infracţiuni de furt de maşini, de tâlhării, de furturi din buzunare, dar, per total, principala infracţiune cu care ne confruntăm este cea de furt. Este cea mai uşor de făcut.
R: Care au fost cele mai importante cazuri de anul acesta?
V. D.: A fost cazul Frumuzache, înainte de a fi eu aici, a fost cazul lui Sandu Zamfir, zis ”Austrianu”- toată familia lui a fost arestată şi este la închisoare şi acum. Era o familie temută în oraş şi în judeţ. Familia Piarole este o altă grupare care a fost destructurată. Am avut câţiva proxeneţi şi proxenete care au fost prinşi şi arestaţi, câteva saloane de masaj erotic care au fost identificate, iar proprietarii şi cei care săvârşeau infracţiunile au fost şi sunt în aresturile ţării. Au fost destul de multe cazuri.
R: DN 1 are faima de a fi cel mai circulat drum din ţară şi, în acelaşi timp, de unul dintre cele mai periculoase.
V. D.: După părerea mea, nu drumurile sunt periculoase, ci modul de abordare a stilului de conducere de către cei care conduc. Valorile de trafic pe DN 1 sunt foarte mari. Trăim în 2012 şi toată lumea se grăbeşte. Perioada de timp pe care o câştigi dacă mergi cu viteză mai mare nu este foarte mare. Din analizele efectuate de colegii mei de la circulaţie, principala cauză a accidentelor este viteza sau neadaptarea vitezei la condiţiile de drum şi de trafic. A doua cauză este traversarea neregulamentară de către pietoni sau neacordarea priorităţii pietonilor, a treia este neatenţia în conducere, imprudenţa la volan. Consumul de alcool nu este pe primul loc. Se întâmplă foare multe accidente acum şi pentru că străzile din Prahova sunt mai bune şi în zona rurală s-a refăcut partea carosabilă, astfel că în toată Prahova se circulă bine. Cumva, se poate spune că binele duce, în acest caz, spre rău. Apar mai multe accidente în mediul rural tocmai pentru că se circulă cu viteză într-un trafic care nu este aglomerat.
R: Care sunt nemulţumirile dvs cu privire la activitatea inspectoratului?
V. D.: Nu pot spune că am nemulţumiri faţă de activitatea inspectoratului, însă pot spune că îmi doresc întotdeauna mai mult. Mai mult în sensul că doresc să se vadă că toţi colegii mei depun eforturi pentru a creşte gradul de siguranţă publică a cetăţeanului şi a scoate dintre noi ”neghinele”. Se pune mult suflet în ceea ce se face, iar o parte dintre colegii mei sunt dedicaţi şi îşi doresc să facă bine. Deci, dacă ar fi o nemulţumire este aceea că nu putem să satisfacem toate dorinţele cetăţenilor.
R: Suntem în plină campanie electorală. Ce mesaj aveţi pentru prahoveni în acest context?
V. D.: Toţi cei care suntem implicaţi trebuie să facem totul ca să asigurăm ordinea şi liniştea publică, să respectăm lega atât noi, cât şi cetăţenii şi să nu îşi rişte libertatea atât cei care dau, cât şi cei care iau mită electorală, pentru că această campanie va trece, dar dosarele penale vor rămâne. Pe pământ există două lucruri foarte importante: sănătatea şi libertatea.
Directorul ISC Prahova, Marian Anisie, vorbeşte, într-un interviu acordat PH-online, despre motivele pentru care clădirile istorice de degradează pe zi ce trece, dar şi despre cum arată Ploieştiului şi Prahova din punct de vedere urbanistic şi despre ce ar schimba în municipiul reşedinţă de judeţ.
Reporter: Suntem aproape de finalul anului 2012. Care este bilanţul activităţii Inspectoratului de Stat în Construcţii Prahova?
Marian Anisie: Inspectoratul de Stat în Construcţii funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi exercită controlul de stat cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii în construcţii, amenajării teritoriului şi urbanismului, autorizării executării lucrărilor de construcţii, supravegherii pieţei produselor pentru construcţii, avizării documentaţiilor tehnico-economice pentru investiţiile finanţate din fonduri publice. În primele nouă luni ale anului, am desfăşurat, în Prahova, peste 1.500 de activităţi de control în urm cărora am dispus aproximativ 850 de măsuri. Pentru încălcări grave ale cerinţelor privind obligaţiile ce revin factorilor implicaţi în autorizarea executării lucrărilor şi în verificarea calităţii lucrărilor de construcţii, în Prahova au fost aplicate 24 de sancţiuni contravenţionale în cuantum de 18,95 mii lei.
R: Concret, care au fost problemele descoperite?
M. A. Printre neconformităţile întâlnite se numără nerespectarea prevederilor din proiectele tehnice pe parcursul derulării execuţiei lucrărilor autorizate, necompletarea la zi a cărţii tehnice a construcţiei, desfăşurarea activităţii în laboratoare de analiză şi încercări în construcţii fără autorizarea laboratorului de către ISC şi emiterea de autorizaţii de construire cu nerespectarea prevederilor legale în domeniu sau cu nerespectarea documentaţiilor urbanistice aprobate.
R: În judeţ sunt destul de multe clădiri istorice degradate. Cum s-a ajuns aici?
M. A.: La nivel de monumente istorice, în Prahova sunt foarte multe probleme, mai ales că importante din acest punct de vedere avem zona Comarnic, Sinaia, Azuga, coborâm către Câmpina, unde ea însăşi este cu multe vestigii, şi Ploieştiul care, chiar dacă a fost bombardat în 1944, are foarte multe clădiri rămase ca şi urme ale trecerii pe aici a strămoşilor noştri. Problema este foarte delicată şi totul derivă din bani. Ca să faci consolidarea şi reparaţia unui monument istoric, înseamnă o expertiză laborioasă pe care o face un expert atestat MDRT şi atestat de Ministerul Culturii, pentru că sunt probleme de a menţine arhitectura şi elementele de istoric. Din cauza fondurilor foarte mici sunt probleme de rezolvat, mai ales în zona mănăstirilor, a bisericilor. Şi firmele de construcţii care fac astfel de reparaţii sunt puţine ca număr. În Prahova sunt vreo şapte. Este nevoie, şi în acest caz, de o acreditare din partea Ministerului Culturii, pentru că nu oricine poate să facă reparaţii pe monumente. Nu în ultimul rând, este şi lipsa de interes a noastră. Avem în Prahova nişte vestigii deosebite, cum ar fi Micul Trianon, de la Floreşti, care a devenit "Zero Trianon" din diverse motive. Printre motive este şi apropierea foarte mare de spitalul de boli de plămâni din zonă şi se pare că bacilococul a fost un impediment. Au vrut oarecare oameni să facă ceva în zona aceea la nivel de restaurare şi, din cauza poluării sanitare, au plecat din zonă.
Sunt şi alte exemple. La nivel de Mănăstire Cheia sunt probleme de restaurare, la Suzana şi aşa mai departe. La Câmpina este o problemă cu Muzeul Haşdeu, unde plouă prin acoperiş prin terasă şi nu suntem în stare să remediem situaţia. Trebuie făcută o hidroizolaţie pentru ca apa să nu mai curgă în casă. Nu e foarte simplu, dar nici complicat. Deci, pe plan principal este lipsa banilor şi a doua este lipsa interesului.
R: Cum vi se pare că arată Ploieştiul din punct de vedere urbanistic?
M. A.: E un oraş frumuşel. Sigur că sunt nişte "răni" şi prin Ploieşti şi prin Prahova, dar eu zic că, una peste alta, se înrudeşte bine noul cu vechiul. Sigur că blocurile din etapa '75- '90 sunt cum sunt, dar în ultimul timp sunt şi ele anvelopate... Mie îmi place Ploieştiul, îmi place Prahova.
R: Ce aţi schimba, dacă aţi putea?
M. A.: Sunt multe. În primul rând, trebuie făcut ceva cu circulaţia în Ploieşti, ca oraş. Din ce în ce devine infernală la ore de vârf, pentru că centrul nu este bine coordonat din varii motive. Mai departe, culorile foarte terne care dau o nuanţă de tristeţe, o nuanţă bacoviană şi, nu în ultimul rând, lipsa parcurilor. Deci, Ploieştiul are probleme cu spaţiul verde care e foarte mic. Ploieştiul a fost văduvit la etapa aceasta.
R: Avem probleme la nivelul reglementărilor în materie de urbanism?
M. A.: Nu. În principiu, se respectă legea, sunt scăpări, dar nu fundamentale, Primăria Ploieşti colaborează foarte bine cu noi... Nu sunt încălcări de lege flagrante... Sigur, nu este pădure fără uscături, dar nu înseamnă că este o regulă în a încălca legea. Eu zic că treburile merg bine.
R: Cum se încearcă "fentarea" sistemului?
M. A.: Simplu. Te apuci şi construieşti, dacă nu te-a găsit nimeni, eşti ca la radar. Dacă ai depăşit viteza şi nu te-a prins radarul eşti legal, dacă te-a prins, eşti ilegal. Nu sunt totuşi probleme importante, ele sunt sub control.
R: Avem suficienţi specialişti în domeniu?
M. A.: Nu, şi primăria este văduvită ca număr de specialişti şi noi... E loc de mult mai bine pe tema aceasta, ca număr de oameni şi ca pregătire, chiar. Noi am fost reduşi la jumătate din decembrie 2011 şi sunt probleme.
R: Cum este Prahova în viziunea dvs?
M. A.: Prahova este un judeţ efervescent, cu o creştere de bun simţ pe timpul de criză, cel puţin nu este stagnare la nivel de investiţii, cu comune frumoase şi oameni buni.
Directorul SC Drumuri şi Poduri SA, Ionel Ciobanu, dezvăluie, într-un interviu acordat PH-online, de ce România nu are drumuri de calitate şi vorbeşte, totodată, despre problemele societăţii pe care o conduce şi despre cum s-ar fi putut evita această situaţie.
Ionel Ciobanu: Încercăm să restructurăm. Ultimul termen în proces, pentru că au fost nişte procese cu diverşi contractanţi, este pe 12 decembrie, urmând să depunem în instanţă, dacă este cazul în urma unei analize cu administratorul judiciar, o reorganizare a acestei societăţi să nu o băgăm în faliment. Asta ne dorim toţi. Ne-am descurcat până acum cu nişte lucrări destul de bunicele, însumând peste 70 de miliarde până la sfârşitul anului. Nu e o cifră mare, având în vedere că această societate a avut cifre de sute de miliarde. O să avem şi o zonă de deszăpezire pe drumuri judeţene, ceea ce ne va ajuta enorm. Consiliul Judeţean organizează licitaţii şi noi, cu experienţa pe care totuşi o avem, am mers cu o firmă, noi neputând participa din cauza faptului că suntem în insolvenţă. I-am dat experineţa noastră, utilajele şi aşa mai departe şi în sectorul pe care sper că l-am câştigat vom putea să mai supravieţuim până în martie, pentru că, iarna, drumarii sunt deficitari la capitolul muncă.
I. C.: Sunt datorii. Am preluat societatea cu peste 70 de miliarde datorii, iar acestea au mai crescut în timp.
I. C.: Eu am promis preşedintelui (n. r. preşedintele CJ, Mircea Cosma) că putem salva Făgetul, unde avem o staţie de asfalt, o bază de producţie bunicică, staţia de sortare de la Măgurele, deşi acolo trebuie băgaţi nişte bani pentru modernizare, şi staţia auto de inspecţie de la Scăieni. Astea sunt cele trei puncte care am zis că se pot salva cu încă o reducere de forţă de muncă. Atunci când am preluat am avut 176 de oameni, iar acum avem 72. Problema este la TESA unde am cam mulţi, în jur de 18 şi aş vrea să rămân cu 10-12, dacă şi ”stăpânul”, care este Consiliul Judeţean, va aproba. Cu aproximativ 40-45 de oameni am putea să ne descurcăm foarte bine. Preşedintele mi-a promis că se gândeşte la o nouă restructurare în sensul că drumurile judeţene au nevoie de unul care să le întreţină tot timpul şi a zis că se gândeşte la varianta să puntem să avem un buget asigurat. Cu staţia de la Făget pot să mai torn un covor, să mai fac nişte plombe... Ar fi un fel de perfuzii pentru noi. Nu ne putem compara cu privaţii, pentru că, de fapt, de aici a pierdut această societate.
R: Dacă tot aţi condus discuţia spre privaţi.. Cât este de dură competiţia cu aceste firme?
I. C.: E foarte dură. Cea mai mare problemă pe care am întâmpinat-o aici este mentalitatea omului care a fost învăţat să aibă de lucru. Această societate este SA, nu e bugetară, deci participă ca orice privat la licitaţii, preţurile ştim cum sunt, iar o licitaţie poate să scadă până la 50%-60% din valoare şi atunci cu regia mare nu poţi să îţi permiţi să participi la o asemenea licitaţie pentru că pierzi din start. Mentalitatea oamenilor de la privat e una, ăla munceşte şi noaptea, în schimb aici, la trei jumate pune lacătul. Am încercat, dar nu poţi să îi scoţi din ritmul ăsta. Sunt şi momente când muncitorul stă. Când vine maşina de asfalt, nu poate să o lase pe câmp, dar nu au aceeaşi tragere de inimă. A fost regie şi, deci, erau bugetari. Apoi în `98 a fost transformată în societate pe acţiuni. Din toate societăţile pe acţiuni judeţene este aproape singura care supravieţuieşte prin licitaţie, prin subcontractări, directorul sau ceilalţi care cunosc primăriile se duc după lucrări. Celelalte au contracte, deci au sursa. Nu s-a putut nici ca Termoelectrica să ne preia, nu a fost un vot favorabil în Consiliul Judeţean, şi din cauza asta am ajuns aici. Dacă se făcea treaba asta, poate se linişteau lucrurile.
R: Aţi participat la multe licitaţii. V-aţi lovit de aşa zisele caiete de sarcini cu ”dedicaţie”?
I. C.: Eu am participat la licitaţii în 2012 şi jumătatea lui 2011, până am intrat în insolvenţă. În zona noastră, cel puţin, nu am simţit că în caietele de sarcini sau în licitaţiile care se fac se pun cu precădere nişte condiţii pentru a-i favoriza pe unii. Iar valoarea lucrărilor la care noi am participat nu sare de cinci, maxim şase miliarde, la comune. Nu ne-am dus la autostrăzi. Dotarea societăţii este la pământ. Utilajele sunt învechite, învechite, învechite. Dacă şi acum există cilindru compactor R 14... E penibil. Singurul lucru nou din dotare pe care îl avem sunt patru bascule de 20 de tone la care sper să mă ajute Dumnezeu să achit ultima rată de leasing să rămână acestei societăţi. Am o mare problemă cu acestea, pentru că le-am preluat cu leasing făcut în 2007, nu s-a plătit în 2008-2009 şi era să le pierdeem. Am ajuns la directorul general de la Bucureşti, l-am rugat, acum mai am o lună, le mai dăm nişte bani, urmând să mai eşalonăm câteva miliarde. Iar penalizările sunt foarte mari.
I. C.: Când vom fi ca nemţii (râde). La cât mă pricep eu la drumuri după doi ani şi jumătate, pot să spun că nu se respectă tehnologia. În caietul de sarcini, proiectantul îţi dă nişte reguli foarte clare, dar se dă rateu... În zonele de comune, de exemplu, primarii şi-au băgat zestrea de fundaţie- balast, piatră. Tot timpul au făcut chestia asta pentru că pe aceea circulau. Dacă ar fi să respecţi tehnologia dată de proiectant, ar trebui să scoţi, să sapi, să faci cele două straturi de balast, de piatră spartă, să cilindrezi şi aşa mai departe. Acum, ei văd ce e acolo şi de aici mai câştigă şi ei câte ceva, plus din compoziţia asfaltului care nu întotdeauna se respectă.
I. C.: Nu ştiu, nu am simţit chestia asta. În comparaţie cu civlii, cu cei care fac case, drumarii câştigă mai uşor bani. E o diferenţă enormă. Una e să faci un kilometru de drum la care câştigi 4-5 miliarde şi alta e să faci o casă. Banul la ei se face foarte uşor pentru că totul este mecanizat. Un drumar deştept e mai mult de 90% mecanizat din punctul de vedere al tehnologiei. Are utilaj de aşternut, de transport, îi trebuie şofer şi nişte băieţi care să ştie să respecte ce scrie acolo. Ori, eu am probleme şi cu încasările de la drumari pentru că sunt valori mari. Mai e o problemă, pentru că toate aceste lucrări ale drumarilor sunt cu statul, în timp ce celălalt...
R: Faceţi o radiografie a Prahovei din punctul de vedere al sistemului de drumuri.
I. C.: În Prahova, sunt câteva zone care în 2008-2010 au fost făcute foarte bine. Mă gândesc la zone dinspre Mehedinţa, Apostolache, toată zona arată superb. Mai sunt şi altele şi cred că, în viziunea domnului preşedinte Mircea Cosma, drumurile judeţene vor fi aranjate. Partea de sud a judeţului încă mai are probleme la capitolul acesta. Secretul ca să faci lucrurile bune este să îţi placă, să ai pasiune.
Directorul Hidro Prahova, Dumitru Pantea, vorbeşte, într-un interviu acordat PH-online, despre ce înseamnă implementarea mater planului de apă canal pentru judeţul nostru şi despre problemele pe care riscăm să le avem din cauza secetei, mai ales pe Valea Prahovei. Totodată, acesta ne ”vinde” secretul care te ajută să rămâi în funcţie în ciuda schimbărilor politice.
Reporter: În câte localităţi din judeţ sistemele de alimentare cu apă sunt gestionate de Hidro Prahova?
Dumitru Pantea: Imediat după Revoluţie, au existat oameni sau cluburi care au luptat şi au reuşit să desfiinţeze unităţile de gospodărire comunală. Aşa s-a întâmplat şi cu grupul de gospodărire comunală din Ploieşi care, imediat după Revoluţie, a fost divizat: salubritatea la salubritate, apa la apă, termia la termie, transportul la transport. După aceea, şi în cadrul aceleiaşi secţiuni, am început să împărţim şi serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare pe fiecare localitate în parte. Asta se făcea în scopul eficientizării serviciului şi creşterii calităţii. Dar ne-am trezit, după câţiva ani de zile, că în loc să îmbunătăţim situaţia, mai rău am prăbuşit-o. Atunci au venit nişte oameni de sus, de la Uniunea Europeană, şi ne-au zis că, dacă vrem ca lucrurile să meargă bine pe o secţiune anume, pe serviciul public de apă şi canalizare, trebuie să facem un operator regional care să se ocupe de treaba asta şi să investestească în infrastructură, să crească, deci, calitatea serviciului. Şi l-am făcut. Şi aşa s-a născut ideea operatorului regional Hidro Prahova care, în 2005, a fost înfiinţat printr-o hotărâre a Consiliului Judeţean Prahova. De fapt, a fost înfiinţat în 2004, dar funcţionează cam din 2005. Am început cu 12 localităţi, între care Azuga, Buşteni, Sinaia, Băicoi, Slănic, Plopeni. După aceea, s-a realizat programul SAMTID şi am zis să continuăm. La ora asta, Hidro Prahova este un prestator de servicii pentru serviciul public de apă şi canalizare şi prestează servicii în 45 de localităi, dintre care trei au aderat de curând, dar încă nu am preluat în totalitate. Singura la care am preluat total este Poiana Câmpina şi urmează Gornet Cricov şi Valea Doftanei.
R: La Poiana Câmpina au fost recent nişte probleme cu fostul operator.
D. P.: Au avut o problemă financiară cu fostul operator şi în momentul în care s-a hotărât rezilierea contractului de delegare a gestiunii, ne-au contactat şi noi, în calitate de operator regional, avem această obligaţie de a opera atunci când este dorinţa şi când autoritatea publică devine acţionar la Hidro Prahova, pentru că legea îi permite autorităţii locale să dea direct, fără licitaţie, serviciul public către operatorul regional dacă este acţionar la operatorul regional. A devenit acţionar la noi şi obligatoriu prestăm serviciul.
D. P.: Aici nu vorbim doar de calitatea apei. Problema se împarte în două. Odată este vorba de calitatea apei produsă, pentru că pot să spun că Hidro Prahova produce apă, şi vorbim de calitatea apei distribuite. Dacă la producere poţi să fii direct răspunzător şi răspund dacă am produs-o proastă, la distribuită depinzi de calitatea reţelei. Proprietarul reţelelor este autoritatea locală. Ea îmi dă reţea la 20 de centimetri sau la 1,5 metri şi iarna se plânge că a îngheţat aia de la 20 de centimetri. E normal, în astfel de condiţii. Sunt primării care realizează investiţii în extindere reţele de alimentare cu apă şi le pozează la o adâncime cu mult sub limita de îngheţ, adică în loc de 1,2 metri-1,5 metri, are 40-50 de centimetri. Iarna îngheaţă şi apar problemele. Mai apare o situaţie, când pe traseul reţelelor de alimentare cu apă se amplsează obiective care poluează, iar apa intră în contact cu elementele poluante şi îmi dă probleme în distribuţia către cetăţean. Problema asta nu o înţelege nici organul de control, de multe ori. Când intri în amănunt, vezi că cetăţeanul şi-a amplasat un obiectiv deasupra reţelei. Sunt multe situaţii în care un bar este amplasat pentru conducta de apă şi o toaletă, un grup sanitar şi de descărcare în apropiere de conductă, când aceasta s-a corodat mai mult şi a fost întreruptă alimentarea cu apă, a supt tot ce era mizerie acolo. Sau la Sinaia am avut o situaţie de genul conducta de canalizare amplasată peste cea de apă. Cum să le faci aşa? Conducta la Sinaia era montată de acum 50 de ani, că nu a avut alt traseu, în timp s-au corodat ambele conducte şi cetăţenii primeau apă murdară. Cum să identifici astfel de chestiuni? Nu ai cum. Se întâmplă.
Deci de asta împărţim calitatea apei în două: produsă, unde avem aproape 100% probe conforme, şi distribuită, unde nu ne putem mândri că avem 100% conforme din cauza stării tehnice a reţelelor. Dacă nu am fi avut acea problemă la distribuţie, nu am fi accesat programele de finanţare. De aceea le-am accesat, să îmbunătăţim calitatea reţelelor.
R: Şi aşa ajungem la necesitatea unui master plan de apă canal...
D. P.: Situaţia aceasta toată privind vechimea reţelelor şi faptul că nu putem avea un serviciu de calitate au fost sesizate. Pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului prestat de operatorul regional s-a elaborat un master plan care a început să identifice tot felul de probleme: că nu sunt racordaţi toţi cetăţenii la sistemul public de alimentare cu apă şi canalizare, că apa nu este de calitate şi că, în unele situaţii, furnizezi, din diferite motive, apă peste indicatorii de calitate, că apa evacuată în emisar nu corespunde cu ceea ce impune Uniunea Europeană, că nămolurile din staţiile de epurare nu sunt tratate şi departe de a fi valorificate. Toate aceste neconformităţi au trecut într-un program de investiţii şi s-a întocmit un studiu de fezabilitate care urmăreşte lucrări de investiţii, îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi racordarea în procent de 100% a cetăţenilor din judeţul Prahova. Deci, calitatea şi accesul la serviciul public de alimentare cu apă sunt obiectivele noastre.
D. P.: Sunt mai multe etape în care îl punem în practică. Suntem în prima etapă acum, cu localităţile peste 10.000 de locuitori, sunt 12 localităţi. În a doua etapă 2014-2020 vor intra localităţile cu 2.000 până la 10.000 de locuitori, iar în a treia etapă, după 2020, avem restul localităţilor, până la 100%. Deci, până în 2028, tot ce înseamnă localitate şi cetăţean, locuitor al judeţului Prahova trebuie să beneficieze de serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare.
R: Avem acea situaţie excepţională a oraşului Comarnic, unde existau doar 200 de metri de canalizare. De altfel, aceasta este şi localitatea în care au pornit lucrările. Care este stadiul lucrărilor acum?
D. P.: La ora asta, în Comarnic, din cei 59,9 km pe care trebuia să îi realizăm până la 30 decembrie 2014, am realizat 10 km de reţea de canalizare şi 630 de racorduri. Nu pot să spun că suntem în grafic, suntem într-o uşoară întârziere pentru că am început ceva mai târzior din cauza unor probleme cu detaliile de execuţie. În plus, Comarnicul este un oraş foarte greu la execuţie. Acum se lucrează cu nouă formaţii, o să mai suplimentăm cu trei, o să intrăm şi pe DN 1 să facem colectorul principal şi, după ce scăpăm de acesta, lucrurile vor merge mai uşor. Sperăm să ne încadrăm în termen.
D. P.: Ar trebui să începem, depinde şi de cât de repede reuşim să semnăm contractele. Într-o ordine firească ar fi oraşul Breaza, pentru că este legat colectorul de Comarnic, descarcă în aceeaşi staţie de epurare, urmează Câmpina care, împreună cu Băneştiul, va realiza o staţie de epurare, deci este al doilea set de reţele. Al treilea set ar fi cel de la Băicoi, Urlaţi şi Vălenii de Munte. Avem şi o lucrare de alimentare cu apă care va trebui să înceapă cât mai curând, pentru că la Breaza avem o problemă cu alimentarea cu apă şi va trebui să facem conducta de transport de la Văleni şi până la Breaza şi la Comarnic să suplimentăm sursa de alimentare cu apă ca să satisfacem 24 de ore din 24, pentru că acum avem apă cu program.
Am avut apă cu program şi la Sinaia în perioada în care a fost secetă pentru că sursele izolate de care dispune staţiunea au cam secat şi a trebuit să facem apel la staţia de tratare de la Azuga care se alimentează din Valea Azugii care nu mai are un debit satisfăcător şi s-ar putea ca şi iarna asta să avem o problemă dacă îngheţul vine prea devreme şi sursele de suprafaţă vor îngheţa. Atunci, prelevarea în sursă se va face greoi şi s-ar putea să avem probleme în alimentarea cu apă.
D. P.: Dacă vorbim din punct de vedere social, înseamnă ”n” şantiere înfiinţate, ”n” locuri de muncă în construcţii-montaj. E greu să lucrezi în construcţii- montaj, dar ai un loc de muncă. În Comarnic, un constructor a cerut forţă de muncă din localitate. După aceea, din punct de vedere economic al operatorului regional înseamnă nişte venituri suplimentare pentru că, dacă în Comarnic mai sporesc cu 12.000- 13.000 de consumatori, am nişte abonaţi care îmi aduc venituri suplimentare. Nu mai vorbesc de confortul de la fiecare casă în parte sau că un agent economic care vrea să îşi dezvolte activitatea în Comarnic se gândeşte că are toate facilităţile.
R: Mai este seceta o ameninţare sau am trecut de acest hop?
D. P.: În mod sigur vom avea probleme cu seceta şi în iarna asta pentru că nu avem debite sufieciente în sursă şi îngheţul va strangula posibilitatea prelevării apei din sursă. Nu o să avem probleme pe zona Urlaţi, Mizil, Vălenii de Munte, Câmpina, Văleni, Băicoi, dar o să fie probleme pe Valea Prahovei, în special Azuga, Buşteni, Sinaia şi chiar Comarnic.
R: Cum gestionăm situaţia? Sunt totuşi zone turistice aflate în plin sezon turistic.
D. P.: Foarte mulţi agenţi economici au uitat de anumite normative. Normativele prevedeau că fiecare agent economic are obligaţia să îşi constituie o rezervă proprie, deci un rezervor de înmagazinare care, în perioada când se distribuie apă potabilă, să faci rezervă. Ea poate fi rezervă de incendiu, la un moment dat. Au această obligaţie şi am făcut apel de atâtea ori la conducerea hotelurilor. Apoi, căutăm ca această oră de ăîntrerupere să ne găseasccă cu rezervoarele noastre pline, să facem faţă din rezervele noastre, astfel încţt impactul să fie cât se poate de mic.
D. P.: În mod normal, nici nu trebuie să ţi se dea aviz să contruieşti dacă nu ai proiectul cu această rezervă. Ar trebui să nu te autorizeze să funcţionezi fără această rezervă. Sunt foarte puţini care o au, poate sunt 50%.
D. P.: Nu uitaţi că eu nu am fost niciodată numit politic în funcţia de director. Eu am pregătire în domeniul respectiv, sunt inginer hidro-tehnician, deţin titlul de doctor ştiinţific, eu îmi aduc aportul direct la îmbunătăţirea situaţiei şi am fost şi la Apa Nova director. Sigur că pot fi şi alte propuneri, în funcţie de cum se schimbă politicul, dar nu a fost cazul meu. Eu am demonstrat că pot să fac faţă şi altfel decât politic. Dacă eu m-am născut în gospodăria comunală, din 1977, dacă eu, în Ploieşti, am îmbunătăţit sistemul de alimentare cu apă, am realizat rezervoarele de cartier pentru a satisface vârfurile de consum, dacă sunt unul din cei care au realizat relaţia cu francezii... Când s-a constituit Hidro Prahova, a trebuit să găsească un director care să cunoască situaţia din tot judeţ. Grupul de gospodărire comunală a guvernat sistemul de alimentare cu apă din tot judeţul. Întâmplarea face să fi rămas cam unicul mohican. Am cunoscut foarte bine sistemul, am elaborat studii tehnice privind dezvoltarea sistemului de alimentare cu apă în mai multe localităţi ale judeţului, am făcut proiecte pentru staţii de epurare din judeţ- cea de la Urlaţi, cea de la Breaza, aveam un proiect cu staţia de la Azuga, dar nu s-a definitivat. Am înlocuit o serie întreagă de reţele în condiţii grele, până în Revoluţie.
Trebuie să fii un fel de mohican ca să rezişti. În sfera serviciilor publice de gospodărire comunală se formează un om foarte greu. Gospodăreirea comunală este o adevărată şcoală. Sunt aproape de pensie şi tot nu am învăţat absolut tot ce se întâmăplă. Voi lansa o carte cu felul în care a funcţionat, funcţionează şi va funcţiona serviciul public de alimentare cu apă în localiutăţile judeţului Prahova. Acolo veţi găsi tot ce am întâlnit eu în viaţa mea de inginer hidro-tehnician, de la acte de reglementări, pentru că am funcţionat o perioadă de timp şi în domeniul Autorităţii Naţionale de Reglementare unde am fost părtaş la o serie întreagă de reglementări în domeniu. O serie de legi au trecut şi prin mâna mea. Dacă vă uitaţi în urmă, există o hoărâre de guvern de aprobare a serviciului public de alimentare cu apă, unde port semnătura alături de primul ministru. Deci, de la reglementări şi până la execuţie, am trecut prin toate etapele. De aceea probabil, cineva din conducerea judeţeană îşi dă seama că o unitate de genul acesta, cu o activitate atât de amplă, nu poate fi condusă decât de un om care a trecut prin toate etapele.