Intr-un inverviu acordat publicatiei Ph-online.ro, presedintele PSD Prahova si al Consiliului Judetean, Mircea Cosma, isi face cunoscute opiniile cu privire la cel mai arzator subiect al momentului, si anume regionalizarea Romaniei, exprimandu-si, tototdata, increderea in directia catre care se indreapta tara noastra.

Ph-online: Regionalizarea este, in aceasta perioada, un subiect fierbinte. Care este, pana la urma, varianta castigatoare pentru Prahova ?

Mircea Cosma: Regionalizarea este o problema complicata si, in acelasi timp, dezvoltatoare de pasiuni. Dincolo de ceea ce se propune pentru atributii si responsabilitati administrative, pasiunile au facut dintr-o problema administrativa o problema fierbinte in sensul energiilor vocale declansate. Trecand peste aceste lucruri, oricare dintre variante, respectiv Prahova, Buzau, Dambovita sau Prahova, Dambovita, Giurgiu sau Prahova, Buzau, Ialomita sau pastrarea actualei regiuni 3 SudMuntenia, va fi castigatoare pentru judetul nostru .

Ph-online: Dupa ultimele discutii pe aceasta tema, putem fi siguri ca Ploiestiul va deveni resedinta regiunii din care Prahova va face parte? Ce atuuri avem?

M.C: Atuurile vin din ceea ce se cere unei resedinte de regiune respectiv :

-          Populatie peste 200.000 locuitori

-          Centru universitar de traditie

-          Spital de urgenta interjudetean sau eventual universitar

-          Pol national de crestere economica

-          Centru de elita a performantei sportive

-          Infrastructura de comunicatii rapida si eficienta

-          Informatizarea administrativa

Cum eforturile administratiei au fost indreptate spre atingerea acestor parametri in ultimii 12 ani se poate constata ca majoritatea cerintelor sunt indeplinite in configuratiile de regiuni enumerate anterior.

Ph-online: Ce ar insemna asta pentru noi, pentru prahoveni, pentru ploiesteni?

M.C: O obligatie in plus, in sensul indatoririlor care revin regiunii in domeniul economic, cultural, infrastructura, sanatate, tehnologii avansate etc .

In acelasi timp, o satisfactie a recunoasterii eforturilor de dezvoltare facute de administratie, de serviciile descentralizate,dar mai ales de ploiesteni si prahoveni in sustinerea statului national unitar. In Ploiesti se vor aduce, totodata, agentiile de nivel regional, principalele directii de coordonare la nivel descentralizat si un numar de aproximativ 1.000 de locuri de munca noi.

Ph-online: Ati vrea sa fiti Presedinte al viitoarei regiuni in care va fi incadrata Prahova ?

M.C: Pentru o scurta perioada de timp, da. Din experienta pe care o am la nivel judetean cred ca as putea prioritiza principalele directii pentru formarea, dezvoltarea si eficienta regiunii de la inceput.

Ph-online.ro: Stim ca PSD Prahova va merge, din nou, pe mana lui Victor Ponta la Congresul din acest weekend. Ce asteptati de la Victor Ponta?

M.C: Astept de la Victor Ponta un raspuns clar si ferm al generatiei care s-a format dupa revolutie (30-40 de ani) in principalele directii pentru Romania:

- Consolidarea statalitatii prin fermitatea actului administrativ si de justitie;

- Inlaturarea completa a consecintelor pactului Ribentropp-Molotov si reunirea pasnica a poporului roman;

- Program economic de dezvoltare pe 15-20 ani, cu precadere axat pe reindustrializarea Romaniei;

- Program de asigurare a sanatatii populatiei la nivel european actual;

- Program educational national stabil si orientat pe nevoile populatiei Romaniei;

- Dezvoltarea cercetarii stiintifice si tehnologice in directiile in care Romania este recunoscuta;

- Valorificarea eficienta a potentialului agricol.

Ph-online: Cum este Romania dupa un an de guvernare USL?

M.C: La 11 luni de la primul Guvern Ponta I si patru luni de la guvernarea Ponta II, putem spune ca Romania incepe sa-si regaseasca pacea sociala, cadenta, calmul si coeziunea nationala. Un inceput bun.

Ph-online.ro: Cui lasati partidul? Pregatiti oameni care sa preia conducerea organizatiei?

M.C: Partidul nu se lasa nimanui pentru ca nu este al meu, este al tuturor membrilor sai. Intinerirea masiva a organizatiei, a primarilor si consilierilor, a deputatilor si senatorilor, cresterea numarului de femei in structura de conducere au generat alegerea unui nou birou judetean care pregateste si pe viitorul presedinte al organizatiei judetene PSD. Nu stiu daca acest moment va fi peste 4 sau 8 ani.

La Regia Autonomă de Servicii Publice Ploieşti (pe care o vom denumi, generic, RASP de acum) a avut loc un concurs pentru ocuparea postului de director.

S-au înscris trei concurenţi, unul a fost descalificat din start, iar până la urmă a câştigat cel despre care vă spuneam noi c-o să câştige încă de-acum vreo două luni. Dar nu neapărat despre asta voiam să vorbesc, ci despre motivul demenţial pentru care a fost descalificat primul tip.

Cică nu avea CV europass! Vă vine să credeţi? Altfel spus, datele din CV-ul său erau aranjate probabil puţin diferit faţă de cele din celelalte două CV-uri depuse de candidaţi. Culmea, până şi la licitaţii de milioane de euro există perioade de clarificări, în care comisia poate să ceară documente suplimentare din partea ofertanţilor, pentru lămurirea documentelor depuse iniţial. Şi ştiu asta foarte bine cei de la RASP, că doar să ne amintim cum au decurs ultimele lor licitaţii! Aici, în schimb, nenea ăsta, habar n-am cum îl cheamă, a fost picat imediat.

Asta ori e birocraţie exagerată, ori e un concurs trucat. Sincer să fiu, nici nu ştiu ce-mi doresc mai mult, ca şeful unei regii să fie ales în urma unei şmecherii sau în urma unei prostii.

Decizia Primăriei Ploieşti de realizare a unei parcări supraetajate în spatele Casei Sindicatelor va rezolva multe din problemele legate de criza locurilor de parcare din centru. Va rezolva şi nu prea.

Pentru că, la cum îl cunoaştem pe ploieşteanul de rând, dacă poate să parcheze cât mai aproape de terasa sau magazinul sau locul de muncă unde trebuie să ajungă, o va face. Eventual cu botul maşinii în vitrina magazinului, dacă se poate.

Parcarea supraetajată existentă în centru, unde sunt aproape la orice moment al zilei zeci de locuri libere, ne arată că simpla construire a unei clădiri n-a rezolvat problema locurilor de parcare din centrul municipiului Ploieşti.

Nu doar comoditatea este problema, ci în primul rând preţul. Dacă pentru o persoană care stă o oră-două nu ar fi o problemă, pentru un ploieştean angajat la o firmă din centru se creează o mare problemă. Vorbim de o staţionare de aproape nouă ore pe zi, timp de 22 de zile lucrătoare pe lună. La doi lei pe oră, un ploieştean ar trebui să dea aproape 400 de lei pe lună doar pentru privilegiul de a veni cu maşina la muncă. La un tarif de 3 lei pe oră, să zicem, ar trebui să de aproape 600 de lei pe lună.

Aşadar, singura variantă în care amplasarea unei parcări supraetajate, cu taxă, în centrul Ploieştiului, ar putea da randament ar fi dacă municipalitatea ar găsi un sistem de taxare care, odată-n viaţă, să ţină cont de nevoile reale ale utilizatorilor.

Tensiunile dintre Phenian şi Washington escaladează. Am citit astăzi în presa naţională că, mai nou, Coreea de Nord a ameninţat cu un război „termonuclear”. Iniţial, se vorba doar de un război nuclear. Când am auzit că ar putea fi şi „termo”, parcă m-a mai încălzit un pic.

Deputatul PP-DD de Prahova Răzvan Tănase, vorbeşte, într-un interviu acordat PH-online, despre lucrul din Parlament, care nu este aşa cum se aştepta, despre ce trebuie să facă PP-DD pentru a rămâne pe piaţa politică, dar şi despre activitatea sa în Camera Deputaţilor.

Reporter: Aţi fost preşedinte al PIN Prahova. De ce aţi ales PP-DD după dizolvarea acestui partid?

Răzvan Tănase: Politică fac de la vârsta de 18 ani. Am avut două mandate de consilier local la Boldeşti Scăieni. Înainte de PP-DD am fost membru al Partidului Iniţiativa Naţională (PIN) care s-a dizolvat prin trecerea unei părţi din membri către UNPR.

R: Dumneavoastră aţi fost unul dintre cei care nu au fost de acord, la acel moment, cu fuziunea dintre cele două formaţiuni

R. T.: La momentul 2012, când s-a făcut acel pas, Prahova a fost una dintre filialele care nu au vrut să treacă la UNPR. Eu eram chiar preşedinte al filialei Prahova la acel moment.

R: Revenind. De ce PP-DD?

R. T.:  Pentru un tânăr politician, la un partid mic cum era PIN-ul, eu şi colegii mei de la PIN Prahova am gândit că era cea mai bună variantă pentru noi. În momentul de faţă, majoritatea dintre noi suntem în PP-DD. Ceilalţi care nu ne-au urmat nu s-au mai înscris în altă formaţiune politică.

R: De ce aţi candidat pentru o funcţie de deputat? Ce vă doriţi să realizaţi?

R. T.: În primul rând, vreau să spun că nu aş fi candidat în alt colegiu din Prahova. Am ales Colegiul 6 pentru că eu locuiesc în oraşul Boldeşti Scăieni, care este, practic, centrul colegiului. Mai sunt şi 16 comune vecine. De multe dintre aceste localităţi- începând cu oraşul Boldeşti Scăieni, unde locuiesc, unde am făcut şcoala şi unde îmi desfăşuram activitatea şi comuna Lipăneşti unde au locuit bunicii mei- sunt legat şi de aceea am vrut să candidez doar în acel colegiu. Nu aş fi candidat într-un alt colegiu, doar de dragul de a candida. Ca şi proiecte, nu pot spune că sunt foarte multe. Din punctul meu de vedere, cine spune că poate face foarte multe greşeşte. Cred că cel mai importan proiect pentru zona despre care vorbim se referă la crearea de locuri de muncă. Aici este o mare problemă pe acest segment, începând chiar cu oraşul Boldeşti Scăieni şi terminând cu comunele vecine, cum ar fi Lapoş, Salcia şi aşa mai departe.

R: Ce altceva aţi mai avut în oferta electorală?

R. T.: La 34 de ani, nu cred că pot spune că sunt un politician vechi, chiar dacă am început să fac politică la vârsta de 18 ani. Mulţi politicieni vin în faţa electoratului înşirând ”n” proiecte pe care promit să le pună în aplicare. La sfârşitul mandatului, însă, electoratul este cel dezamăgit pentru că, în multe cazuri, nici măcar un proiect dintre cele ”n” nu este dus la bun sfârşit. Nu aş vrea acum să discutăm despre proiecte mai mici cum ar fi realizarea unui teren de fotbal la Boldeşti Scăieni sau construirea unui atelier-şcoală pentru Liceul Tehnologic ”Teodor Diamant” din Scăieni. Pentru fiecare localitate au fost proiecte punctuale, mai mici, principalul proiect fiind, însă, acela de a crea locuri de muncă.

R: Sunteţi un ”deputat al poporului”. Credeţi că peste patru ani veţi fi reuşit să vă onoraţi această titulatură?

R. T.: Au trecut doar trei luni de la alegeri şi lumea aşteaptă prea multe de la aleşi. Vorbesc cel puţin din punctul meu de vedere. La cabinetul pe care l-am deschis la Boldeşti Scăieni au venit, deja, foarte multe persoane cu problemele personale, unele care chiar nu sunt de competenţa unui parlamentar. Nu ştiu ce va fi peste patru ani, nu ştiu dacă voi mai face politică pentru patru ani, totul depinde de a avea un mandat de succes. Nu pot spune prea multe acum, după doar trei luni. Am văzut că, în presă, parlamentarii prahoveni sunt trecuţi la categoria parlamentari muţi. Nu este aşa. Importante sunt activitatea în comisie, interpelările care se fac şi aşa mai departe. Dacă ieşi în plenul şedinţei şi spui anumite lucruri nu înseamnă că ai activitate. Aceasta se vede cel mai mult în teritoriu.

R: Aţi vorbit despre activitatea din comisie şi interpelări. Aţi făcut interpelări?

R. T.: Am făcut două interpelări. Una dintre acestea a fost adresată ministrului Agriculturii şi viza problemele apicultorilor, respectiv lipsa de sprijin din partea ministerului pentru această categorie, iar o a doua viza chiar unul dintre proiectele pe care le-am expus puţin mai devreme, adică cel referitor la alocarea de fonduri pentru construirea unui atelier-şcoală pentru Liceul Tehnologic ”Teodor Diamant” din Boldeşti Scăieni. Foarte importantă este şi activitatea  din comisii a parlamentarilor. La comisia din care eu fac parte- sunt secretar al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor- am discutat, printre altele, pe marginea unor proiecte de lege privind colectarea şi stocarea datelor necesare identificării clienţilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite sau modificarea OUG privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă. În acest ultim caz era vorba despre înăsprirea pedepselor în cazul apelurilor abuzive la numărul de urgenţă 112 sau al alertelor false.

R: Comparativ cu experienţa dvs de consilier local, cum este munca în Parlament?

R. T.: Chiar mă aşteptam la altceva de la Parlament. Mă aşteptam la o activitate mult mai intensă, la oameni mai bine pregătiţi şi cu o dorinţă mai mare de a-şi mulţumi electoratul. Nu ştiu dacă trecerea înapoi la votul pe listă va fi benefică pentru electorat, dacă ea va avea loc. Vorbind strict despre mine, vă spun că, dacă în aceşti patru ani, activitatea mea nu va fi mulţumitoare, atunci nu voi mai candida pentru următorii patru ani. Chiar în aceste trei luni de acomodare în Parlament am avut activitate, împreună cu colegii din partid, dar şi cu primarii şi consilierii locali din teritoriu. Nu este o activitate grea, totul este să îţi doreşti.

R: Aţi spus că v-aţi fi aşteptat să găsiţi în Parlament oameni mai bine pregătiţi şi cu o dorinţă mai mare de a-şi mulţumi electoratul. Ce să înţelegem de aici?

R. T.: Eu sunt unul dintre parlamentarii care nu au nicio absenţă. Când din 412 deputaţi nu sunt în sală mai mult de 320-330- şi nu ştiu dacă au fost zile de vot final cu mai mult de 330 de parlamentari- îţi pui anumite semne de întrebare. Nu ştiu cum este în comisii, dar am de gând să mă duc în vizită, ca să zic aşa, ca să văd activitatea celorlalte comisii. Văd foarte mulţi parlamentari pe holuri, cu alte probleme, cu discuţii. Nu ştiu... Prima impresie poate fi greşită, dar numărul mare de absenţi la zilele de vot îmi ridică anumite semne de întrebare.

R: Ce credeţi că a făcut ca PP-DD să devină, într-un timp atât de scurt, a treia forţă politică în alegeri?

R. T.: Traiul de zi cu zi este din ce în ce mai greu. Când ceva nu merge, românul încearcă o schimbare. PDL-ul fusese la guvernare, USL-ul venea pe o nemulţumire adâncă a populaţiei, iar PP-DD, pentru cel puţin 18% din populaţie, a fost o alternativă şi sper ca în viitor să se menţină măcar în acest procent. La Prahova avem acum preşedinte interimar şi rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile în interiorul organizaţiei. Sper ca organizaţia Prahova să se menţină măcar la procentul avut la parlamentare, care nu a fost unul foarte bun, noi fiind pe locul 29 naţional. Am fost sub nivelul naţional pentru că celelalte două forţe politice mari din Prahova- USL şi PDL- sunt foarte puternice.

R: Ce caracterizează România anului 2013?

R. T.: Eu  văd lucrurile ca orice om de rând. Parlamentarul nu trăieşte chiar aşa de bine cum zice lumea. Da, are o indemnizaţie semnificativă, dar nu foarte mare. Asta nu înseamnă totul. Văd lucrurile din prisma unui fost om de afaceri şi se pare că ele nu merg într-o direcţie bună. Lipsa locurilor de muncă se acutizează, salariile nu au crescut, dar preţurile cresc... Deci, lucrurile nu se văd bine nici din interior şi nici din exterior. Mi-ar fi plăcut să spun acum, după un an de la preluarea guvernării de către USL, că oamenii percep lucrurile ca mergând într-o direcţie bună şi că sunt mai optimişti. Din păcate, nu pot afirma asta. Lumea este crispată, apăsată de prea multe griji, nu mai zâmbeşte...

Sper ca, de anul acesta, lucrurile să meargă într-o direcţie mai bună. Deja am observat că băncile au început să dea drumul la creditări şi este posibil ca într-un timp mediu să revenim pe un făgaş apropiat de 2007-2008.

R: Cum vedeţi viitorul PP-DD?

R. T.: Dacă lucrurile în ţară nu merg într-o direcţie pe care ne-o dorim cu toţii, atunci PP-DD va avea o viaţă. Când lucrurile se vor îndrepta, nu ştiu ce se va întâmpla cu el. Depinde de conducerea naţională a partidului. OTV-ul este închis, deci locomotiva partidului... staţionează. Dacă PP-DD nu va începe să îşi creioneze structuri adevărate de partid, să îşi facă organizaţii puternice în teritoriu, atunci nu ştiu dacă PP-DD va rezista pe piaţa politică.

Am avut, astăzi, când m-am urcat în autobuz, cea mai ciudată senzaţie. Asta pentru că, de cum am pus piciorul pe scara autobuzului, am observat că toţi călătorii erau trecuţi lejer de prima tinereţe.

Nu ştiu dacă a fost de la filmele văzute în ultima perioadă sau de la imaginaţia mea bolnavă, dar prima senzaţie a fost că mă urc într-un autobuz blestemat care îşi transformă automat toţi pasagerii în bătrâni. Autobuzul magic. Şi, din păcate, nu în sensul autobuzului magic al celor de la The Who.

A fost, implicit, cel mai greu urcat în autobuz din viaţa mea, cu teamă şi tremurat de genunchi. A trebuit, vă daţi seama, la fiecare staţie, să-mi pipăi faţa, să văd dacă nu cumva mi-a mai apărut vreun rid.

Primăria Ploieşti, de ani întregi, foloseşte aşa-zisa subvenţie acordată pensionarilor drept o modalitate de a pompa bani în bugetul RATP-ului. În realitate, deja facilitatea acordată pensionarilor, care beneficiază de transport gratuit şi fac uz de el din plin, nu le mai este destinată lor atât de mult cât îi este destinată RATP-ului.

În orice administraţie corect gestionată, modul în care intră şi ies banii la RATP ar fi trebuit regândit de multă vreme, pentru că este complet catastrofal, iar ajutorul social acordat din bugetul local către RATP pentru transportul pensionarilor nu este altceva decât o modalitate artificială de a ţine în viaţă un organism cu hemoragii severe.

Consilierul municipal liberal George Botez, de profesie avocat, abordează, într-un interviu acordat PH-online, problema transferurilor dinspre PDL către PNL, nevoia PNL-ului de a-şi redobândi identitatea, dar şi problema calităţii clasei politice actuale.

Reporter: În ultima vreme, se vorbeşte foarte mult despre pregătirea unor transferuri masive de la PDL la PNL, zvonurile cuprinzând şi nume importante din cadrul PDL. Care este realitatea?

George Botez: Este evident că, în scurt timp, or să existe reconfigurări pe scena politică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local, însă este nevoie de înţelepciune atunci când se va alege ce se va alege. Referitor la numele grele, eu am serioase rezerve că domniile lor vor putea să servească intereselor liberale, asta dacă admitem că aceste transferuri se fac în interesul PNL. Dacă e vorba de interese personale, atunci eu voi fi unul dintre cei care se vor opune acestor treceri de la un partid la altul, întrucât ştiu că ţinta noastră în campania electorală, atât la locale, cât şi la generale, a fost tocmai înlăturarea acestor persoane pe care le-am considerat ca fiind principala cauză a răului în care România a ajuns la ora asta.

R: Vedeţi posibilă o colaborare pe viitor cu PDL-ul? Dacă da, sub ce formă?

G. B.: La ora asta, PDL este un partid care se reformează. Există în interiorul PDL mai multe orientări, unele care doresc sub orice formă să conserve toate cele obţinute în mandatul anterior şi sunt, sub acest aspect, dispuse să facă orice târguri doar să îşi păstreze avantajele şi sunt absolut convins că există o latură a PDL-ului care a înţeles, istoriceşte vorbind, că ultimii patru ani înainte de alegeri au fost anii în care PDL-ul a greşit şi care doreşte reformarea. Ca să discuţi la ora asta de o colaborare cu PDL-ul este nevoie să aştepţi, în primul rând, ca în interiorul acestui partid să se structureze o orientare care să fie, în mod esenţial, în antiteză cu tot ceea ce a fost până acum. Cu PDL-ul existent azi şi cu principiile pe care domniile lor le promovează nu văd posibilă o colaborare, însă, în condiţiile în care se reorientează, în condiţiile în care se va promova o selecţie a valorilor în cadrul PDL-ului- ceea ce până acum nu a existat- niciodată nu vom spune ”nu” unei colaborări care să fie în interesul localităţii, al ţării şi al societăţii, în general.

R: Urmează clasica întrebare: cât va rezista USL-ul?

G. B.: Nici mai mult, nici mai puţin decât ar trebui să reziste. Din punctul meu de vedere, USL-ul s-a născut ca o necesitate de unire a unor forţe care lucrau separat şi care trebuiau să echilibreze, prin această uniune, o balanţă care era înclinată net în favoarea PDL-ului. Acest partid reuşise să confişte, la acel moment, tot ceea ce înseamnă administraţie centrală, administraţie locală, iar modul de punere în scenă a politicii PDL-ului era, evident, una care contravenea intereselor naţionale. Trebuie să ne aducem aminte de acele măsuri drastice care au fost anunţate de către preşedintele Băsescu şi care, în mod mişeleşte, spun eu, au lovit în nişte categorii sociale care nu numai că erau defavorizate, dar erau şi lipsite de orice modalitate de a se apăra. Aici vorbesc, în primul rând, de pensionari, de bugetari, oameni care sunt dependenţi de un venit pe care statul îl plăteşte şi care, de cele mai multe ori, este foarte mic, iar ulterior am aflat, tot dintr-o declaraţie politică, că mai târziu s-a considerat că măsurile respective au fost luate pripit şi că se putea şi fără ele. E vorba de un cinism pe care l-am remarcat în  vechea politică a PDL-ului şi, ca cetăţean, nu ca om politic, aş fi extrem de mulţumit dacă acest partid a înţeles din greşelile lui şi dacă, dorind să devină un competitor onest pe scena politică, va renunţa la ideea că ”statul suntem noi”, deviză care i-a însoţit permanent în activitatea politică din ultimii patru ani.

R: Cum vedeţi viitorul PNL-ului după 2016?

G. B.: Din punctul meu de vedere, PNL-ul are, ca orientare politică de centru-dreapta, un anumit bazin electoral care este relativ constant. Dezvoltarea economică şi cea a clasei medii în România va duce şi la o creştere a electoratului naţional liberal. Spre deosebire de PSD, care se adresează, de multe ori numai declarativ, celor care reprezintă stânga, PNL-ul este un partid în creştere, un partid care are o identitate dată de valorile pe care le promovează. Dacă vom accepta că PNL-ul este partidul celor care sunt principala sursă de producţie a venitului naţional, atunci trebuie să acceptăm şi faptul că el va avea o creştere sau o descreştere raportată la nivelul de dezvoltare a ţării. PNL-ul este şi trebuie să rămână un partid al intelectualităţii, un partid al capitalismului pentru că, până la urmă, tot ceea ce încearcă PSD-ul să distribuie către cei aflaţi în nevoie este creat de către electoratul PNL. Cred şi sper că PNL-ul va reuşi, într-un anumit moment, să aibă o identitate proprie, identitate la care se lucrează la acest moment şi sunt absolut convins că, din această uniune care există- mă refer la USL- PNL va ieşi în câştig pentru că, cel puţin până la acest moment, oferta noastră electorală a fost una consistentă şi am dat dovadă că avem principii la care nu renunţăm indiferent de cost.

R: Aţi vorbit despre faptul că PNL lucrează la identitatea sa. Simţiti că aţi pierdut-o pe drum?

G. B.: Trebuie să fim sinceri să recunoaştem că, pentru foarte mulţi dintre liberali, unirea forţelor cu PSD nu a reprezentat chiar visul politic al nostru, dar am înţeles necesitatea pentru că, aşa cum spuneam, a fost o uniune politică absolut necesară la acel moment pentru a balansa scena politică, pentru a realiza un echilibru care era destabilizat prin faptul că PDL se infiltrase în toate zonele decizionale şi manageriale, astfel încât exista deja conceptul de partid-stat. Tocmai de aceea, la acel moment- nu foarte uşor acceptat de către liberali care, în mod tradiţional, nu au fost aliaţii social-democraţilor- uniunea a avut rolul şi locul ei. Evident că, în timp- vedeţi ce se întâmplă la PDL în acest moment cu transformările politice- fiecare dintre partide va trebui să îşi recapete identitatea şi va veni momentul la care vom juca, din nou, separat. Nu este o tragedie pentru nimeni, nu este o problemă şi consider că această chestiune va ilustra forţa partidului. Dacă nu ne este frică să jucăm separat, asta înseamnă că ştim că avem o anumită bază şi ştim pe ce contăm. Cred că PNL este viitorul în politica din România.

R: Credeţi în conturarea unui nou pol de centru-dreapta?

G. B.: Nu cred pentru că, întodeauna după o luptă în interiorul unui partid sau între partide, apare o formaţiune politică ce tinde să acapareze tot ceea ce înseamnă nemulţumiţi în războiul existent. Aţi văzut ce s-a întâmplat cu Forţa Civică, cu fostul premier Ungureanu, care a considerat că domnia sa este şansa României, însă a aflat că  nu erau şi românii de acord cu această calificare. Un  partid care oferă, ideologic vorbind, aceleaşi lucruri ca cele existente deja pe piaţa politică nu are cum să se alimenteze din punct de vedere electoral decât din aceleaşi bazine electorale. Atunci, crearea acestei Mişcări Populare este, de fapt, în opinia mea, o modalitate prin care se tinde a se lua din voturile tradiţionale ale actualelor partide de centru-dreapta şi aceasta nu în interesul zonei de centru-dreapta a politicii. Evident că în politică sunt forme pozitive de luptă, dar în acelaşi timp sunt şi forme subversive. Pentru mine, această Mişcare Populară, din punctul de vedere al unui politicin de centru-dreapta, este una dintre formele subversive de luptă politică.

R: Aveţi dezamăgiri în politică?

G. B.: Evident, sunt dezamăgiri legate de faptul că nu întotdeauna este posibil să duci la îndeplinire ceea ce îşi propui. Dezamăgirea mea cea mai mare este că încă se trenează schimbarea calitativă generală a mediului politic şi faptul că instituţiile politice nu sunt privite de cetăţeni cu încredere. Probabil că vor mai trece mulţi ani şi va trebui primenită serios şi clasa politică pentru ca cetăţenii să considere că alături de armată, de biserică şi de alte instituţii cărora le acordă încredere, şi politicul să fie considerat alături şi în slujba cetăţeanului. Pe de altă parte, trebuie să spun că, cel puţin actualmente, raportat la vechiul Parlament, din punctul de vedere al structurii, el este, calitativ vorbind, superior şi sunt oameni care au o prestaţie foarte bună în Parlament. Am văzut că şi în politica locală au venit persoane care s-au implicat şi deja discutăm la un nivel calitativ superior şi cred eu că, încet, încet, vom putea urni sistemul politic să se modifice potrivit cerinţelor societăţii româneşti. România nu este nici altfel, nu este nici ciudată, este o ţară normală, cu oameni normali numai că, din păcate, până la acest moment, oamenii care au avut ceva de spus nu au dorit să se implice, iar neimplicarea s-a datorat faptului că nu au dorit să joace în aceeaşi piesă de teatru cu nişte persoane care nu întotdeauna au făcut cele bune pentru cetăţeni.

De vreo săptămână mă felicit şi-mi „şoptesc” în urechea interioară c-am fost extrem de inspirat când, întrebat de un prieten dacă vreau să ne cumpărăm bilete la România – Ungaria (ăsta e un meci de fotbal) am decis să nu răspund pe loc.

Prima reacţie ar fi fost să accept. Doar că, propunerea venind înainte de meciul tur, disputat în Ungaria, faptul că n-am răspuns pe loc s-a dovedit nemaipomenit. La Budapesta, naţionala noastră a jucat atât de prost, încât mi-am dat seama c-aş fi făcut o eroare uriaşă să merg la meciul retur. Impresia proastă a fost completată la meciul cu Olanda, disputat câteva zile mai târziu.

Astfel, pe lângă felicitările pentru deosebita mea inspiraţie, am ajuns şi la concluzia că Naţionala, cu actualul selecţioner, nu îmi mai merită atenţia. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar impresia mea este că Piţurcă perseverează în greşeli, cu încăpăţânarea-i tradiţională. Nu este numai vina lui, fireşte, este vina unui întreg sistem care se perpetuează de pe vremea comuniştilor şi care ţine fotbalul românesc într-o mizerie care, în ultimii ani, n-a făcut decât să îndepărteze lumea. Aşa cum titrau jurnaliştii de la Gazeta acum câţiva ani, iubim fotbalul, poate prea mult, tocmai d-asta, poate, nici nu mai rezistăm să urmărim actuala reprezentativă.

Ceea ce nu înţeleg eu este emulaţia pe care a creat-o Piţi la instalarea la Steaua, Craiova şi apoi Naţională. Cum poţi, după luni întregi în care ai strigat „Piţi Piţi Piţi lasă-ne!” să îl mai priveşti ca pe omul potrivit pentru acest post? Românul chiar are o memorie atât de scurtă? Noroc că-i Piţi, să ne amintească de greşelile trecutului.

Primarul Ploieştiului a recunoscut, zilele trecute, că administraţia locală îşi discriminează locuitorii. Este vorba despre binecunoscuta subvenţie la căldură, care se acordă pentru oamenii de la bloc dar nu şi pentru cei de la case.

E bine că primarul a făcut şi un calcul: 55.000 de apartamente racordate la sistemul centralizat de încălzire care beneficiază şi alte 34.000-35.000 de unități locative care nu sunt racordate la sistemul centralizat de încălzire.

Şi mai bine este că, după vreo 8-10 ani de discuţii pe această temă, Primăria a mai făcut un pas spre acordarea unei subvenţii diferenţiate, pe baza unui plafon de venit. Astfel, decât să dea la toată lumea de la bloc, municipalitatea a ajuns la concluzia că e mai bine să dea şi pentru bloc şi pentru case. Numai că intervine o altă problemă: deja, la 90.000 de posibili beneficiari, ar ieşi mult prea scump.

Aşa că impune anumite criterii de departajare. Un lucru absolut normal şi chiar binevenit. Chiar nu înţeleg de ce au existat critici pe această temă. Păcat că, aşa cum suntem obişnuiţi, din momentul în care e anunţată o idee şi până când e pusă în practică la noi trece foarte mult timp!

M-au distrat discuţiile din ultimele zile despre posibila „rupere” a PDL-ului, generată de nemulţumirea unui grup important faţă de rezultatul alegerilor interne.

Pentru membrii acestei formaţiuni şi în special pentru câţiva „privilegiaţi”, ruperea PDL-ului ar fi un pas înainte. Pentru că le va permite unora ca Elena Udrea, Emil Boc sau Roberta Anastase să lase în urmă imaginea pătată iremediabil a PDL-ului şi să se reinventeze într-un PDL mai mic şi mai nou, fără sechele. Practic, ruperea ar fi o manevră excelentă de spălare a imaginii pentru câţiva „martiri” traşi pe sfoară la alegeri şi care au ocazia unică de a părăsi cu fruntea sus o barcă scufundabilă.

Din păcate pentru ei, însă, s-a mai încercat o mişcare asemănătoare, în 2012, cu crearea Partidului Forţa Civică şi apoi ascunderea imaginii PDL-ului sub masca unei alianţe, iar rezultatele au fost foarte proaste. Aşa că aşteptăm cu toţii cu interes noua schismă.