Viceprimarul Raul Petrescu vorbeste, intr-un interviu acordat ph-online.ro, despre amenajarea adapostului de caini de la Valea Calugareasca, dar si despre absorbtia fondurilor europene la nivel de municipiu.

 

 

 

 

Ştim că la nivelul Primăriei se lucrează la un proiect privind situaţia câinilor comunitari. Ce prevede el în linii mari, ce schimbări majore aduce?

 

Având în vedere că numărul crescând, extrem de îngrijorător al câinilor comunitari aflaţi în libertate, este destul de ridicat, iar adăpostul de câini de la Parcul Bucov a devenit neîncăpător, în şedinţa ordinară din 27 iunie 2013 Consiliul Local al Municipiului Ploieşti a aprobat asocierea Municipiului Ploieşti cu Comuna Valea Călugărească, în vederea realizării şi exploatării în comun a obiectivului de investiţii “ Amenajare adăpost pentru câini comunitari “.

 

De asemenea, amenajarea adăpostului pentru câinii comunitari se va realiza pe terenul pus la dispoziţie de Comuna Valea Călugărească , cheltuielile legate de proiectarea lucrărilor urmând a fi finanţate din fonduri ale municipalităţii.

 

Terenul pus la dispoziţie de Comuna Valea Călugărească este în suprafaţă de 7450 mp şi este situat în extravilanul satului Arva. Trebuie să menţionez, totodată, că parteneriatul între cele doua autorităţi publice locale s-a incheiat pe o perioadă de 10 ani, putând fi prelungit cu acordul părţilor.

 

Care sunt şansele ca lucrările la adăpostul de la Valea Călugărească să înceapă anul viitor?

 

Sunt şanse foarte mari, întrucât, dacă în acest an se va elabora studiul de fezabilitate pentru adăpost, anul viitor ne propunem să începem execuţia acestuia şi la finele anului 2014 sa-l putem da în folosinţă.

 

La ce valoare se ridică investiţia totală şi când credeţi că va fi funcţional respectivul adăpost?

 

Valoarea totală la care se ridică investiţia este 80.000 RON şi, după cum am precizat aprioric, la finele anului următor.

 

Pentru că sunteţi expert în materie de fonduri europene, spuneţi-ne cum stă Ploieştiul acum la acest capitol, în condiţiile în care ştim că am plecat cu o mare întârziere de la linia de start.

 

Într-adevăr, înainte de a accede la funcţia de viceprimar, am fost vreme de aproape 4 ani expert al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, unde am avut posibilitatea să dobândesc o vastă experienţă in domeniul fondurilor europene. Ploieştiul are semnate două contracte de finanţare pentru două macroproiecte cu finanţare europeană, aşa cum sunt Parcul Municipal Vest, respectiv reabilitarea celor două căi de tramvai, 101 şi 102. Valoarea totalizată a celor două proiecte ajunge la aproximativ 30 de milioane de euro. Am depus, totodată, un proiect pentru reabilitarea termică a blocurilor în valoare de 10 milioane de euro în cadrul Programului Operaţional Regional Regio, axa 1 şi aşteptăm anul 2014 pentru inaugurarea noii perioade de programare pentru accesarea de fonduri europene ce va dura până in 2020, pentru a fructifica oportunităţile de finanţare ce vor apărea. Nu în ultimul rând, am reuşit finalizarea implementării proiectului “ Cireşarii“ , prin care am reuşit să reabilităm acest important cămin de copii din Municipiul Ploieşti. Ne axăm şi pe accesarea sumei rămase din totalul de 100 de milioane de euro, acordaţi fiecărui pol de creştere din ţară.

 

Ce ar însemna pentru noi ca Ploieştiul să fie capitală de regiune?

 

Un lucru extraordinar, deoarece aceasta ar însemna creşterea oportunităţilor de creare a locurilor de muncă, şanse considerabil mai mari de atragere a investitorilor străini şi autohtoni, sporirea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene, dar şi dobândirea unei culturi de apartenenţă regională truvabilă în marile state europene. Ar fi însă şi o chestiune de normalitate şi meritocraţie, fiindcă Ploieştiul merită să deţină această postură graţie nivelului de dezvoltare industrială şi economică, a infrastructurii existente, a pionieratului parcurilor industriale din România, a găzduirii unui număr considerabil de companii multinaţionale prin punctele lor de lucru.

 

Când va fi inaugurată Sala Sporturilor?

 

Pe 3 octombrie, deşi lucrările trebuia finalizate anul trecut în octombrie.Au fost ceva probleme cu finanţarea şi o anumită întârziere a constructorului, însă vom avea o sală a sporturilor ultramodernă ce va putea găzui competiţii de prim plan.

 

Funcţionează acel proiect privind audienţele pe Facebook?

 

Funcţionează, pentru că îmbină transparenţa din administraţia publică cu responsabilitatea, fiind un canal de comunicare extrem de eficace şi nu doar în rândul tinerilor. Fiecare cetăţean are posibilitatea să semnaleze problemele din oraş, să vină cu propuneri, iar mai ales pentru tineri acest canal este unul mai confortabil. Sesizările cetăţenilor sunt centralizate, tratate cu maximă răspundere şi încercăm să găsim soluţii la fiecare dintre acestea favorabile exclusiv cetăţenilor.

 

De asemenea, fiecare cetăţean primeşte un răspuns documentat chiar pe Facebook, existând un dialog permanent între mine şi cetăţeni.

 

Este clar că acesta este un proiect dedicat mai degrabă tinerilor. Cum aţi putea să îi faceţi pe aceştia să fie şi mai implicaţi în viaţa comunităţii?

 

Prin responsabilizarea lor, prin capacitarea lor în soluţionarea problemelor comunitare, prin motivarea acestora în sensul în care implicarea lor poate genera funcţionarea sănătoasă a instituţiilor, prin recompensarea lor în situaţii care o impun, dar şi prin aprecierea valorii individuale şi colective de către decidenţi şi reprezentanţi a acestora în cazuri de excelenţă profesională şi umană. Proiectul cu audienţele de pe Facebook este un proiect dedicat întregii comunităţi, nicidecum doar tinerilor.

 

Având în vedere faptul că sunteţi o persoană tânără deja se află într-o funcţie destul de importantă, ce urmează? Ce ţinte aveţi stabilite pentru viitorul dvs?

 

Dincolo de faptul că sunt cel mai tânăr viceprimar din istoria Ploieştiului, deţin o funcţie de mare responsabilitate care mă obligă la o reprezentare ireproşabilă a intereselor civice. Moralitatea, profesionalismul, tenacitatea, spiritul de sacrificiu compun “ ingredientele „ unei astfel de funcţii. Îmi doresc, pe viitor, să continui munca în administraţia publică locală, fiindcă sunt abia la început şi mai am multe de făcut şi dovedit pentru comunitatea ploieşteană. Ploieştiul este patria mea, iar dezvoltarea acestui oraş minunat reprezintă principalul meu obiectiv alături de colegii aleşi locali.

 

Deşi este al nouălea oraş ca mărime din România, cred că Ploieştiul este “ vedeta„ provinciei şi are puterea, oricând, să se bată, de ce nu, cu capitala Bucureşti!!!

 

Directorul Parcului Memorial "Constantin Stere", Laura Moagher, a explicat, intr-un interviu acordat ph-online.ro, care este situatia actuala privind solicitarile de adoptii din partea ploiestenilor si cum se vor asigura autoritatile ca patrupedele nu vor ajunge din nou pe strada.

 

 

 

Ph-online:   In ultima vreme, v-ati confruntat cu o avalansa de cereri de adoptie a cainilor din adapostul de la Bucov. In ce conditii pot fi adoptate aceste animale, ce reguli au fost stabilite in acest sens?

 

Laura Moagher: Intr-adevar, avalanse de cereri au fost facute verbal, dar pentru a adopta/revendica un caine de la Adapostul de Animale Comunitare este necesar intocmirea unei cereri scrise de adoptie/revendicare. In acest moment numai 24 de cereri au fost depuse.

 

Ph-online:  Cum ne asiguram ca acesti caini nu vor ajunge din nou pe strada, asa cum s-a intamplat pana acum?

 

Laura Moagher: Am infiintat o comisie care verifica fiecare cerere de adoptie/revendicare primita la sediul unitatii noastre. Rolul comisiei este de a solutiona si de a evita reintoarcerea cainilor adoptati/revendicati pe strazi.

 

Ph-online: Daca animalele sunt gasite pe strada, ce sanctiuni risca cei care le-au adoptat?

 

Laura Moagher: Dupa cum este mentionat si in declaratia de angajament: “In conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 si 6 din Legea nr. 205/2004, nerespectarea celor de mai sus constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 1000 – 10.000 lei sau cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, pentru fapta prevazuta la punctul 4 -sa nu abandonez cainele, iar in cazul in care nu il mai doresc, sa il predau Serviciului Protectia Animalelor-”

 

Ph-online: Ce va insemna, la Ploiesti, aplicarea noii legi privind cainii comunitari?

 

Laura Moagher: Deoarece noua lege nu a intrat in vigoare nu pot sa va dau detalii legate de acest fapt.

 

Ph-online:  Imediat dupa scandalul de la Bucuresti, telefoanele au fost inrosite de cei care solicitau ridicarea cainilor comunitari din diverse zone. S-au linistit lucrurile sau situatia e aceeasi?

 

Laura Moagher: In acea perioada sesizari referitoare la ridicarea cainilor comunitari de pe strazile Ploiestiului erau mult mai mari decat de obicei, dar la momentul actual numarul sesizarilor a revenit la un numar obisnuit (aprox. 50 pe zi).

 

Ph-online: Unde mai bagati cainii pe care ii ridicati, in conditiile in care adapostul e deja supraaglomerat?

 

Laura Moagher: Am ridicat intensiv in perioada inceperii anului scolar pentru a evita orice situatie neplacuta, in acest moment raspunedem solicitarilor “grave”, tocmai din lipsa spatiului la Adapostul de Animale Comunitare.

 

Ph-online: Ati inceput un program de asfaltare a aleilor din parc.

 

Laura Moagher: Legat de asfaltare, a fost o problema mai delicata, cauza fiind incheierea contractului din 15.12.2010, lucrarile fiind executate fara un proces verbal de terminare a lucrarilor, neexistand autorizatie de construire. In luna decembrie 2012 am obtinut aceasta autorizatie, avand loc receptia lucrarilor. S-a emis de catre constructori factura la data de 21.12.2012, avand la baza devize si acordul dirigintelui de santier.
In urma controlului Curtii de Conturi s-a constatat ca nu erau definitivate lucrarile, revenindu-mi sarcina de a recupera debitul de la SC Coni SA. In urma intalnirilor avute cu acestia, in data de 19.07.2013, s-a emis factura in “rosu” cu suma de 63.083,53 RON, platindu-se la acea data si penalitatile stabilite de Curtea de Conturi.
Dupa cum spuneam, nu este un program nou de asfaltare, ci doar o recuperare de debit, considerand ca este o buna investitie pentru Gradina Zoologica, 2800 m de asfalt.

 

Ph-online: Ce alte ”surprize” mai pregatiti?

 

Laura Moagher: “Surprizele” vor ramane surprize, acesta fiind farmecul lor.

 

Ph-online: Pe cand exemplare noi de animale la Gradina Zoologica Bucov?

 

Laura Moagher: Exemplare noi putem aduce, dar nu avem fonduri pentru a construi adaposturi la Gradina Zoologica.

 

Ph-online: Exista noutati despre situatia leilor lui Nutu Camataru? Ce se va intampla cu ei?

 

Laura Moagher: Noi am facut nenumarate demersuri catre Garda Nationala de Mediu pentru a reloca aceste animale, in primul rand spatiul nu este corestunzator (nu avem conditii de adapostire pe sezonul rece iar suprafata nu este conform normelor legale), in al doilea rand puii leilor au ajuns la maturitate.

Jucătorul FC Petrolul Ploieşti, Ovidiu Hoban, este un om îndrăgostit de ceea ce face, un om care pledează pentru profesionalism atât în viaţă, cât şi pe teren. Aflaţi din interviul de mai jos unde i-ar plăcea să joace şi ce face înainte de a intra pe teren. 1. Eşti un jucător defensiv. Este o tactică după care te conduci şi în viaţă sau o aplici doar pe teren? Postul meu preferat este mijlocaş, dar dacă mi se cere să joc pe alt post încerc să o fac cât mai bine. Referitor la tactică, părerea mea este că trebuie să fii profesionist atât în teren, cât şi în viaţa de zi cu zi pentru a reuşi în fotbal şi nu numai. 2. Care este modelul tău în fotbal? Modelul meu a fost şi este Zinedine Zidane care m-a inspirat de la începutul carierei mele. 3. Descrie-ne momentul perfect pe teren. Momentul perfect este atunci când înscrii un gol pe care poţi să îl dedici oamenilor dragi ţie. 4. Ce crezi că te face original şi dorit ca şi fotbalist? Cred că seriozitatea mea şi ambiţia, despre care eu cred că sunt esenţiale în a obţine rezultatele dorite. 5. A fost ceva deosebit în jocul împotriva celor de la Trinidad & Tobago, care a marcat debutul tău internaţional? Cu siguranţă a fost un moment foarte deosebit şi emoţionant pentru mine, pentru că este un obiectiv suprem în viaţa oricărui fotbalist să joace pentru culorile ţării sale. 6. Îţi doreşti să joci la o anumită echipă din afară? Îmi place foarte mult campionatul englez şi cu siguranţă aş vrea să joc acolo. 7. Ai avut accidentări serioase? Am avut o infecţie în sânge care m-a ţinut doi ani departe de gazon. În rest, lucruri minore, nimic grav. 8. Ce faci înainte de a intra pe teren? Am un obicei: când intru pe teren mă rog pentru sănătatea mea şi pentru familia mea. 9. Unde te vezi peste doi ani? 10. Ce părere ai despre fotbalul feminin? O părere bună. Eu respect orice sport făcut de oricine pentru că ştiu ce înseamnă să faci sport şi mai ales de performanţă pentru că se fac foarte multe sacrificii care câteodată îţi sunt răsplătite, alteori nu.

Dolcesport publică în premieră imagini filmate aseară, la meciul România - Ungaria 3-0, când mai mulţi suporteri ai rivalelor Dinamo şi Steaua s-au luat la bătaie.

 

 

Incidentele s-au produs la inceputul partidei, cand grupurile rivalelor s-au intalnit in sectorul din spatele portii lui Tatarusanu. Spectatorii neutri nu si-au dat seama ce se petrecea si s-au imbulzit sa paraseasca zona, crezand ca a izbucnit un conflict intre fanii romani si cei maghiari.

 

Conflictul a fost aplanat tarziu, atunci cand si-au facut aparitia fortele de ordine.

 

41.400 de spectatori au asistat la meciul România - Ungaria.

A vrut sa se faca politist (ca noi toti:)), dar soarta a avut alte planuri cu el! E tanar, chipes, romantic si ii place mult la radio, iar asta se simte si in casele a mii de prahoveni. Doamnelor, dar mai ales domnisoarelor, este Marius Popa, cel mai HOT DJ pe care l-a dat vreodata Ploiestiul!

 

 

 

Cum ai ajuns sa lucrezi la radio si ce te-a atras catre aceasta lume?

 

 

Destul de simplu. Se intampla intr-o noapte de revelion, cam prin 2007, cand un prieten m-a intrebat daca mi-ar placea sa lucrez ca redactor de stiri la Radio Wyl FM. La putin timp, am raspuns provocarii, si dupa 2 luni de stiri, mi-am dat seama ca vreau mai mult, astfel ca am ajuns sa am propriul program de animatie.

 

Treptat, te-ai indragostit de meseria ta. De ce? Ce satisfactii iti ofera munca ta?

 

 

Cand esti copil, toata lumea te intreaba... ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Din pacate, putini ajung ceea ce-si doresc, insa, cel mai important lucru este sa nu renunti niciodata la visul tau. Cum meseria de politist nu m-a prins deloc, am ajuns sa-mi urmez un alt vis, iar destinul pur si simplu m-a impins de la spate.

 

Te simti implinit din punct de vedere profesional? Daca nu, ce ti-ar trebui pentru a fi implinit?

 

Pana acum am facut doar ceea ce mi-am dorit, chiar daca uneori mi-a fost mai putin bine pe plan financiar. Fara indoiala, dorintele sunt nemarginite, si cu fiecare pas pe care-l fac incep sa vreau mai mult. Am atins ultimul nivel pe plan local, astept sa mai invat, sa cresc…

 

 

 

Care sunt calitatile cele mai importante ale unui DJ care face direct?

 

Elemente de baza: vocea si dictia. Pe langa astea, spontaneitate, dinamica si un strop de geniu, asta inseamnand 1% inspiratie si 99% transpiratie.

 

Cum se face playlistul unei emisiuni? Fiecare DJ cu preferintele lui?

 

 

 

Inainte, fiecare isi facea playlistul in functie de formatul postului de radio respectiv. Acum, se munceste mai putin, tocmai pt a usura munca Dj-ului.

 

Ce parere ai despre DJ-ii din Romania, in general?

 

Spuneam mai devreme ca primordiale sunt vocea si dictia. Bullshit! Sunt cateva personaje pe plan national care deranjeaza urechea ascultatorului, dar asa se intampla cand se merge pe prietenie sau parteneriat. Dar sunt si exemple pozitive, in mare parte.

 

Suntem curiosi sa aflam ce muzica asculta si ce muzica prefera un DJ…

 

Exista persoane care asculta ce le place si persoane care asculta ce vor prietenii. Manele, pe sistem, saptamanal, involuntar, caci romanului nu-I sfaraie gratarul daca n-are muzica data LA MAXIM. Altfel, ascult muzica de suflet, balade, iar la drum lung, muzica de club, pt a ma mentine fresh.

 

Povesteste-ne o experienta memorabila din cariera ta.

 

Pe langa perlele inerente, multele gafe si alte faze de genul asta, nu pot uita cel mai frumos moment de anul acesta, si anume… Faydee, in studioul Radio Prahova, din Australia direct la Hot’n Hit!

 

Cum vezi evolutia ta in viitorii cinci ani, sa zicem…? Tot DJ la radio? Sau…

 

Cum fetele vor sa apara la pagina 5, asa si eu imi doresc sa apar la tv, dar nu la stirile de la ora 5. Pe langa jobul mentionat de tine, sunt si prezentator de evenimente. Practic, cele doua se imbina formidabil, si sper sa merg pe aceeasi linie si in continuare. Nu stiu ce voi face pe viitor, dar stiu ca intelepciunea, curajul si daruirea ma vor trimite acolo unde pot ajunge. Suna filozfic, stiu… Cu alte cuvinte, Radio Zu.

 

Spune-ne ce crezi ca ai fi fost daca nu ai fi devenit DJ si de ce

 

Habar n-am, nu m-am gandit o clipa la asta. Probabil as fi continuat sa lucrez la firma de cadastru pe care am lasat-o in urma in momentul in care am cunoscut „marea mea dragoste”.

 

sursa foto: Facebook

Vreti sa aflati cum puteti sa imortalizati momentele importante din viata dvs intr-un mod cat mai interesant si mai expresiv? Sorin Petculescu va introduce in lumea fotografiei si va impartaseste cateva ”secrete”.

 

 

 

Cine este Sorin Petculescu?

 

Intotdeauna m-a amuzat sa vorbesc despre mine la persoana a treia... Incerc sa fug de acest mod de a privi lucrurile asa ca voi incerca sa spun cine sunt eu: un pasionat al fotografiei, suficient de norocos si privilegiat incat sa reusesc sa-mi dezvolt o afacere plecand de la o pasiune, iar acum incerc sa le arat si altora lumea asa cum o percep eu: simpla sau complicata, optimista sau pesimista, in culori sau alb-negru. In acelasi timp, cred cu tarie ca doar colaborand si impartasind cunostintele evoluam ca indivizi, iar de aici a aparut ideea cursului de fotografie pe care il sustin acum in Ploiesti.

 

Cum ai ajuns fotograf? Ai studiat în domeniu, ai lucrat?

 

Pasiunea pentru fotografie cred ca am moştenit-o de la parintii mei, pe la zece ani am avut primul aparat de fotografiat (si acum il mai pastrez). Sunt o fire destul de curioasa si am incercat sa-mi dezvolt pasiunea, sa descopar lucruri noi, viziuni noi, tehnici noi citind carti despre tehnica si arta fotografica, studiind albume, cataloage si reviste de specialitate, petrecandu-mi timpul liber fotografiind si nu in ultimul rand, stand o buna bucata de timp in lumina becului rosu din “camera obscura”, improvizata in baia apartamentului, jucandu-ma, developand filme, incercand sa fac lucrurile din ce in ce mai bine. Mai tarziu, am incercat sa-mi completez cunostintele prin participarea la diferite cursuri, seminarii si ateliere practice de fotografie.

 

Prin 2002 am inceput sa descopar ca pot transforma pasiunea in ceva mai mult si ca pot avea castiguri materiale de pe urma ei, iar in 2006 am deschis o firma pentru a putea a-mi desfasura activitatea intr-un mod profesional. Dar pasiunea ramane tot pasiune si in 2009, impreuna cu un bun prieten am fondat un club de fotografie : Asociatia “Foto Club Ploiesti”. In acelasi an, am devenit membru al AAFR (Asociatia Artistilor Fotografi din Romania), sub patronajul careia am participat la diferite activitati, explozitii si concursuri de fotografie.

 

Avand experienta practica in fotografie, in consultanta, precum si in formare profesionala, din 2012 impreuna cu AFCP am lansat serie de cursuri si workshopuri intensive de fotografie. Pentru că activitatea legata de fotografie s-a dezvoltat, iar in acelasi timp, pentru a asigura conditii optime de desfasurare a cursurilor, in cursul acestui an am deschis un studio propriu de fotografie.

 

Ce gen de fotografie te atrage şi de ce?

 

In dezvoltarea si evolutia fiecarui fotograf exista numite etape, perioade tematice daca le pot denumi asa; in primele etape fotografiezi orice misca, zboara, respira, e colorat, etc. Apoi, incetul cu incetul, devii mai selective, iar pe masura ce iti dezvolti bagajul de cunostinte si capeti experienta, intervine si autocenzura.

 

Discutand de fotografie ca pasiune, etapele mele au fost relativ simple, mai intai am fost atras de detalii si de fotografia macro, apoi calatoriile si strada mi-au furnizat subiectele fotografice, mai tarziu am abordat fotografia statica: obiecte, produse, mancare.

 

In ultimii ani, subiectul fotografiei mele sunt oamenii, in toate formele, genurile si activitatile lor. M-a acaparat si in acelasi timp ma fascineaza complexitatea naturii umane, modul in care reusim sa comunicam, sa exprimam atat de multe lucruri cu o privire, cu o expresie faciala sau cu un simplu gest surprins intr-o fotografie aparent banala.

 

Ce te inspiră şi ce îţi place cel mai mult să fotografiezi?

 

Sursele de inspiratie sunt foarte de variate: de la vremea de afara, la muzica pe care o ascult la un moment dat, o figura interesanta intalnita pe strada, o stare traita, o carte citita, alteori poate fi un cumul de factori. Cam orice consider ca este interesant, mai deosebit, poate chiar bizar, declanseaza acea stare care ma face sa duc aparatul la ochi, sa invart de rotite si sa declansez.

 

Cel mai mult imi place sa fotografiez oameni si nori ... desi aparent nu au nicio legatura, aflati la mari distante intre ei, sunt la fel de complecsi si de schimbatori, la fel de efemeri si toate acestea imi ofera mereu ceva nou si interesant de fotografiat.

 

Te-ai inspirat de-a lungul anilor de la fotografi consacraţi? Care au fost aceştia şi în ce fel te-au influenţat?

 

Bineinteles ca am gasit inspiratie in arta unor fotografi celebrii, nu cred ca se poate face fotografie “din senin”. Ochiul, mintea si sufletul trebuiesc educate si abia dupa ce ai vazut mii de fotografii din toate categoriile poti face o mai buna diferenta intre o imagine interesanta si una de “duzina”. De la simplitatea fotografiei Diane Arbus la clasicii Yousef Karsh, Annie Leibovitz, Steve McCurry, la bizarul Hendrik Kerstens si lista continua, toti mi-au lasat ceva placut pe retina.

 

Desi nu face parte din zona fotografilor, un art artist vizual care imi este aproape de suflet este Mark Wilkinson.

 

Îţi place în mod special un fotograf anume din lume? Dar de la noi? De ce?

 

In acest moment pot spune ca sunt atras de rezultatele si tehnicile fotografice ale lui Zack Aris, Peter Hurley, Benjamin Von Wong. Din peisajul fotografic romanesc imi plac Vlad Eftenie, Daniel Ilinca, Sorin Onisor, iar ambele liste ar putea fi in continuare foarte lungi.

 

Ce face diferenţa între o fotografie bună, foarte bună şi una banală?

 

Sunt multe detalii care pot transforma o fotografie banala intr-una remarcabila si vice-versa: din punctul meu de vedere, sunt foarte importante povestea si starile transmise, mesajul, originalitatea, modul in care este folosita lumina, viziunea si surprinderea momentului, calitatea imaginii, tehnica folosita... si lista poate continua.

 

Ce ne trebuie pentru a reuşi să facem poze de calitate, nu neapărat la stadiul de profesionişti? De ce trebuie să ţinem cont? Dă-ne câteva sfaturi.

 

Fotografia este unul dintre domeniile in care lucrurile sunt genial de simple si in acelasi timp extrem de complicate. De exemplu, s-au inventat reguli care trebuie invatate doar pentru a fi incalcate mai tarziu intr-un mod creativ.

 

In majoritatea cazurilor, cand vedem ceva ce ne place, instinctul ne dicteaza sa ridicam aparatul la ochi si sa declansam, folosind o expresie cliseu, sa “furam momentul”. Eu as recomanda ca mai intai de toate, sa invatam sa controlam acest impuls! Inainte de a apasa declansatorul sa “vedem” imaginea, lumina, momentul, pozitia noastra si a subiectului, expresia subiectului, detaliile.

 

Vom vedea cum ceilalti 100 de posesori de aparate foto de langa noi, au apasat deja declansatorul si toti au in memoria aparatului aceeasi imagine. Noi am putut vedea ca lumina poate nu cadea bine in acel moment, ca subiectul arata mai bine fotografiat de jos sau de sus, din stanga sau din dreapta si multe alte detalii mici pe care odata constientizate, pot fi corectate si care in final nu fac decat sa diferentieze imaginea noastra de celelalte 100 de imagini.

 

Educatia vizuala este la fel de importanta, cultura fotografica nu trebuie ignorata, nimeni nu s-a nascut invatat! Simtul artistic si “ochiul” pot fi native, dar in mod cert trebuie educate si rafinate pentru a putea distinge si recunoaste ceea ce este merita fotografiat si mai ales cum trebuie fotografiat.

 

Regulile despre care discutam nu au fost inventate degeaba ... nu poti sa incalci ceva daca nu stii exact ce incalci. Nu exista nicio “scurtatura” catre o fotografie buna. Este un cumul de cunostinte, experinte si munca. De aceea recomand lecturile de specialitate combinate cu experimentarea practica, in acelasi timp urmarea unor cursuri de fotografie este extrem de utila in dezvoltarea laturii tehnico-artistice, in descoperirea, diversificarea si educarea talentelor personale.

 

Dacă ai putea să fotografiezi un moment din viaţa ta, care ar fi acela?

 

Cred ca mi-ar placea sa ma vad cand am facut primii pasi in doua picioare. Si expresia pe care am avut-o cand am vazut prima data cum pe o bucata de pelicula de celuloid apare o imagine... imagine pe care eu o facusem apasand un buton.

 

Există un loc în care ai vrea foarte tare să faci fotografii? Dacă da, care ar fi acela?

 

Prin 2005 am avut ocazia sa fotografiez lumea araba, in Cairo. Cateva zile de fotografiat strazi si cartiere dintr-o lume complet diferita decat cea in care fusesem crescut si educat eu. Cu reguli diferite, cu o cultura diferita, cu oameni interesanti, cu fiecare coltisor mustind de istorie, cu personalitate. Acolo mi-ar placea sa ma mai intorc pentru fotografie.

 

De asemenea, mi-ar mai placea sa fotografiez in zona Antarcticii si in zona padurilor tropicale.

 

Dacă ar fi să alegi între fotografia alb-negru şi cea color, ce ai alege? De ce?

 

Fiecare din cele doua metode de fotografiere au avantajele si dezavantajele lor, ambele scot in evidenta si ascund anumite lucruri. Consider totusi ca dand la o parte culoarea, care uneori “fura” putin ochiul si poate schimba perceptia, fotografia alb/negru evidentiaza mult mai bine mai bine expresiile, sentimentele si mesajele unui cadru, pe cand culoarea in schimb, ii confera acea atmosfera care da personalitate unei imagini.

 

Ce părere ai despre photoshop?

 

O unealta utila in era fotografiei digitale.

 

Multi considera prelucrarea mai importanta decat fotografia in sine. Altii o ignora si o blameaza. Un lucru este cert: prelucrarea si programele de editare, retusare si aplicare de filtre digitale au schimbat definitiv fotografia si modul in care percepem o mare parte din volumul de imagini care ne “bombardeaza” ochii din toate directiile si prin toate mediile.

 

Personal folosesc programele de editare (nu sunt un “purist” al fotografiei) pentru ca ma ajuta sa-mi corectez greselile, imi dau posibilitatea de a-mi optimiza rezultatele si de a aduce in fotografiile mele ceea ce tehnica ma limiteaza uneori in faza de productie a imaginilor. Modificarile facute nu sunt majore dar completeaza si rafineaza ceea ce incerc sa obtin direct folosind doar aparatul de fotografiat si lumina.

 

GALERIE FOTO, MAI JOS: