Stigmatele pot fi definite ca manifestari spotane, reprezentate de rani sangerande sau de dureri atroce – similare cu cele suferite de Iisus in timpul crucificarii. Cei care le-au descris le vad ca pe niste experiente divine sau mistice, iar istoria pomeneste de sute de credinciosi care au ajuns, de-a lungul timpului, sa poarte ranile crucificarii fara ca aceasta sa fi avut loc in prealabil. In acest caz, apar asa numitele stigmate vizibile. Exista insa si un alt fel de stigmate, cele invizibile, in care persoanele in cauza resimt doar durerile crucificarii, fara ca vreo urma sa fie detectabila pe corpul lor. De cele mai multe ori, ranile sunt asociate cu arome de flori sau cu alte mirosuri placute, nimic din ceea ce ar putea trada o rana de lunga durată, scrie descoperă.ro.
Cel mai cunoscut caz, este al unui călugăr italian. Francisc s-a născut la 25 mai 1887, în orăşelul italian Pietrelcina, fiind al şaptelea copil al familiei di Nunzio. A fost botezat astfel la dorinţa mamei, care îl adora pe Sfântul Francisc din Assisi.
La 16 ani, s-a călugărit la mănăstirea franciscană din Morcone unde a primit un nou nume: Fra (fratele) Pio din Pietrelcina. A dus o viaţă plină de penitenţe: flagelarea trupului, mâncare puţină, practicarea tăcerii. A avut viziuni cu Fecioara Maria şi Iisus Christos. A studiat în cinci mănăstiri. Era veşnic bolnav. Termometrele din mănăstire se spărgeau când i se lua temperatura. Când i-au pus termometrul, preoţii au văzut cu stupoare că avea 48°C. În 1910, a fost hirotonisit preot. Şase ani mai târziu a ajuns la San GiovanniRotondo, unde a rămas până la moarte.
A sângerat 50 de ani
La 24 de ani i-a apărut în mijlocul palmelor un punct roşu, care-i dădea dureri mari. La 33 de ani, vârsta lui Iisus, i-au apărut pe corp toate rănile Mântuitorului. San Giovanni Rotondo a devenit, datorită lui Padre Pio, unul dintre cele mai vizitate locuri ale Italiei. Spovedea câte 16 ore pe zi. Din cauza stigmatelor sale, în1931 a fost suspendat din funcţiile sacerdotale pentru doi ani. S-a estimat că pierdea zilnic între 150 si 200 de grame de sânge. Nimeni n-a reuşit să explice cum rezista, mâncând extrem de puţin, şi cu dureri necruţătoare. A murit pe 23 septembrie 1968. Cu uimire, preoţii şi medicii au văzut că rănile i-au dispărut.
Singurul preot stigmatizat al istoriei, avea şi darul profeţiei. Pe când Karol Wojtyla era doar un tânăr preot, Padre Pio i-a spus: „Vei deveni Papă“.
Contestat o perioadă de contemporanii săi
Padre Pio a avut de infruntat furia prelatilor si a medicilor care credeau ca acesta nu este decat un impostor. Unul dintre fondatorii Universitatii Catolice a Sfintei Inimi din Milano, reputatul medic si psiholog Agostino Gemelli, concluziona intr-un interviu acordat unei publicatii italiene: „Padre Pio nu este decat un ignorant si un psihopat care se automutileaza pentru a exploata credulitate oamenilor”. In acelasi timp, un consiliu de la Vatican i-a interzis sa mai predea adolescentilor, motivand ca el nu este „decat un nou Socrate, capabil sa perverteasca sufletele fragile ale tinerilor”. Acuzatiile au curs continuu, mergand pana acolo incat sa se afirme ca Padre Pio si-a hartuit sexual enoriasele in timpul confesiunilor si ca si-a provocat singur stigmatele, folosind acid. Mirosul placut al acestora ar fi fost indus prin intermediul unui simplu flacon cu apa de colonie. Incercarea de a-i interzice sa mai predice a fost retrasa dupa ce autoritatile bisericesti s-au trezit in fata unei revolte la scare mare a credinciosilor. De abia in anii ‘60, Papa Paul al VI-lea a retras toate acuzatiile la adresa sa si a permis ulterior sanctificarea Parintelui Pio. In ciuda numeroaselor teste la care a fost supus, nicio explicatie nu a putut fi oferita cu privire la aparitia stigmatelor si a faptului ca acestea nu se infectau niciodata. Dupa moartea sa, ele au disparut complet, nelasand decat urme minuscule, ca si cum ar fi fost facute de un creion. In fapt, Pio de Pietrelcina a ales sa nu isi expuna ranile, preferand sa poarte bandaje si maneci lungi care sa le acopere.
