- Trăim într-o lume în care ploile acide sunt ceva obişnuit, la fel ca băuturile acidulate din magazine ori ca omniprezentul acid citric din alimentele procesate industrial. Ceea ce mâncăm, ceea ce bem şi chiar cuvintele pe care le rostim sunt de foarte multe ori prea acide. Mulţi cercetători şi-au pus problema dacă nu cumva această lume... acidă care ne înconjoară conduce la bolile şi tulburările cu care ne confruntăm tot mai des. Iar studiile au arătat că, într-adevăr, excesul de aciditate din organism provoacă majoritatea îmbolnăvirilor, în timp ce curele de alcalinizare conduc la vindecare. Soluţia se află la antipod: dieta alcalină, despre care vom vorbi în continuare -
Indicele care măsoară cât de acidă sau de bazică este o substanţă se numeşte pH, şi cu cât acesta are o valoare mai mare, cu atât acea substanţă este mai alcalină. Ideea alcalinizării organismului pentru vindecare este mai veche de un secol şi a fost pentru prima oară emisă de către un eminent biolog francez: Claude Bernard. El a hrănit cu carne animale care aveau o dietă vegetariană şi a observat după câteva zile că pH-ul urinei lor devenea tot mai acid, din cauza dietei carnivore. Tot el a observat, însă, şi că un pH acid al urinei favorizează apariţia infecţiilor renale şi urinare, formarea pietrelor, precum şi alte tulburări la acest nivel. Pornind de la aceste observaţii, el a dedus că o alimentaţie care declanşează o reacţie de tip alcalin este benefică pentru sănătatea sistemului urinar, în timp ce acidifierea este dăunătoare. Ideea lui Claude Bernard a fost dezvoltată mai departe, de alţi oameni de ştiinţă, care au observat că un pH acid al salivei predispune la carii dentare şi infecţii gingivale. Apoi, în multe cazuri de boli tumorale sau cardiovasculare grave, s-a constatat că pH-ul sângelui, dar şi al multor ţesuturi afectate este foarte acid. Toate acestea au fost cuprinse într-o teorie (re)lansată de medicul american Robert Young, care a scris mai multe cărţi pe această temă, care au devenit rapid best-seller-uri. Astfel, Young consideră că, practic, orice aliment acid este periculos pentru sănătate, în timp ce alimentele bazice sunt un adevărat panaceu. Teoriile sale nu sunt unanim acceptate, mulţi medici considerând că scoaterea din dietă a marii majorităţi a fructelor proaspete (care sunt acide), precum şi a tomatelor, ciupercilor sau cerealelor este o exagerare fără temei medical. Ca atare, în prezent, dieta alcalină a fost adaptată în diverse moduri, încât să cuprindă cât mai multe alimente sănătoase. Ea a fost deja urmată de milioane de oameni din întreaga lume şi mulţi dintre ei au obţinut rezultate mai mult decât încurajatoare în vindecarea bolilor, inclusiv a celor grave. Iată în ce constă această cură:
Ce este dieta alcalină
Este un regim alimentar destul de strict, în care 75% dintre alimente sunt puternic alcalinizante, restul de 25% făcând parte din aşa-numita categorie a alimentelor tolerate. Atenţie, însă, hrana din dieta alcalină nu are neapărat un pH alcalin, ceea ce contează este ca o dată ajunsă în organism şi digerată, ea să producă o reacţie alcalină. Alimentele care determină alcalinizarea sângelui, urinei, salivei ş.a.m.d. sunt cele foarte bogate în clorofilă, adică legumele verzi şi zarzavaturile. Astfel, clorofila este substanţa-cheie în tot acest proces de vindecare prin echilibrarea pH-ului organismului, ea fiind nu doar un alcalinizant, ci şi un detoxifiant şi antioxidant foarte puternic. Din categoria hranei tolerate, dar nu neapărat recomandate, fac parte fructele de toate felurile, tomatele, cerealele integrale, lactatele integrale, ciupercile. Iar o a treia categorie este cea a alimentelor strict interzise, din care fac parte, la loc de "cinste", carnea şi toate preparatele din carne, băuturile acidulate, zahărul alb şi toate alimentele bogate în amidon. Să aflăm, în continuare, mai detaliat, ce conţine fiecare categorie de alimente din dieta alcalină:
Ce este recomandat să mâncăm în dieta alcalină
Legumele verzi - cele mai indicate
Alimentele bazice se consumă mai ales în stare crudă sau, eventual, gătite prin fierbere de scurtă durată sau la abur. Sunt recomandate majoritatea legumelor, mai ales cele verzi, şi toate zarzavaturile. Dintre legume se recomandă în mod special: varza albă, varza creaţă, varza roşie, broccoli, conopida, ceapa verde, usturoiul verde, prazul, dovleceii, castraveţii, ţelina, sfecla, anghinarea, sparanghelul. Apoi, nu trebuie să lipsească din alimentaţie salatele foarte bogate în clorofilă, cum ar fi cele obţinute din frunzele de spanac, de salată, de salată creaţă, de untişor, de urzici, de rucola sau de andive. Se mai recomandă în mod special zarzavaturile proaspete, adică ţelina şi pătrunjelul verde, mărarul, leuşteanul, năsturelul. Dintre fructe, cele mai bune sunt: merele, avocado, lămâile, lămâile verzi, grepfrutul, gutuile, cireşele, pepenele galben şi cel roşu.
Alimente tolerate
Sunt un fel de alimente "neutre", care nu influenţează nici pozitiv şi nici negativ organismul. Din această categorie fac parte tofu, hrişca, legumele şi cerealele germinate, uleiurile extravirgine, peştele, nuca de cocos, floarea-soarelui, usturoiul şi ceapa ajunse la maturitate, ghimbirul, mazărea, dovleacul, cele mai multe dintre nuci şi seminţe, laptele de nuci şi seminţe, laptele de nucă de cocos, rădăcinile de legume (pătrunjel, morcov, păstârnac). Tot alimente tolerate sunt şi caisele, zmeura, piersicile, perele, smochinele proaspete, dar şi unele lactate foarte simple, cum ar fi laptele nefiert, iaurtul, chefirul, brânza de vaci, soiurile de brânză nefermentată în general.
Alimente strict contraindicate
Sunt cele care produc un pH acid în organism şi care vor fi excluse pe timpul dietei alcaline. Acestea sunt: carnea, ouăle, făina albă, ciupercile, oţetul, zahărul, mierea, cerealele, drojdia de bere, fructele dulci, produsele fermentate, alunele, brânzeturile fermentate sau maturate, acidul citric (lămâile proaspete sunt bune!), fructele uscate sau confiate, roşcovele, cacao, ceaiul (verde sau negru), cafeaua, îndulcitorii, pâinea (poate fi consumată puţină şi doar dacă este făcută fără drojdie şi nedospită), ovăzul, secara, cartofii care au stat în depozit, alcoolul, alimentele preparate la cuptorul cu microunde sau îndelung preparate termic.
Hidratarea
În dieta alcalină, hidratarea este foarte importantă, ea făcându-se în proporţie de peste 70% cu apă simplă sau apă cu lămâie. În rest, pot fi consumate sucurile alcaline, obţinute din legume, dar şi ceaiurile de plante, cum ar fi busuiocul, menta, roiniţa, muşeţelul, cimbrişorul, socul sau măghiranul.
Apa trebuie să aibă neapărat un pH mai mare decât 7 (deci cât mai alcalin), de aceea este recomandat să luaţi ape minerale care au inscripţionate pe etichetă pH-ul. Dintre apele noastre minerale sunt recomandate doar cele plate (cele carbogazoase vor fi excluse din start), cum ar fi: Dorna, Herculane, Borsec, Izvorul Alb, Keia, Bucovina, Devin - toate au pH-ul peste 7. Pentru tratarea apei de la robinet există în comerţ şi aparate care reţin impurităţile (clor, mâl, nitriţi, nitraţi) şi măresc pH-ul apei.
Efortul fizic
Alături de consumul alimentelor şi al apei alcaline sunt recomandate şi exerciţiile fizice, la o intensitate destul de mare, aşa încât să producă transpiraţie. De ce? Pentru că transpiraţia din timpul efortului ajută la eliminarea reziduurilor de metabolism acide, reducând totodată stresul oxidativ şi crescând pH-ul sângelui. Exerciţiile fizice (alergarea, mersul în pas rapid, fitnessul, aerobicul, gimnastica la domiciliu) vor fi făcute în haine de bumbac, simple, care să absoarbă foarte bine transpiraţia şi apoi să poată fi spălate la temperaturi înalte, fără a fi deteriorate. Efortul fizic trebuie să fie intens, sistematic, dar nu dus la extrem. La sportivii de performanţă, care fac eforturi foarte intense sau îndelungate, s-a observat că sângele şi ţesuturile capătă un pH foarte acid. Mai mult, organismul chinuit de supra-efort consumă cantităţi uriaşe de vitamine şi de alţi anti-oxidanţi, lăsând organismul fără protecţie în faţa proceselor oxidative. Aşadar, reţineţi: efort sistematic, intens, dar cu măsură, pentru că orice exces se dovedeşte a fi dăunător.
Efectele curei alcaline asupra sănătăţii
Regimul alcalin este printre cele mai eficiente terapii contra unui număr impresionant de boli. Mărturisesc faptul că, personal, nu am avut foarte multă încredere în acest regim la început, dar nu am putut să nu îi constat eficienţa în cazuri grele, cum ar fi cele ale bolnavilor de cancer, ale celor cu hepatită virală de tip B sau C, ale femeilor cu fibroame, adenofibroame sau cu ovare polichistice. Merită menţionat şi faptul că acest regim este un adevărat miracol în cazurile infecţiilor recidivante sau rezistente la tratament, cum ar fi candidozele, cistitele, virozele de tot felul, infecţiile respiratorii bacteriene. Toate indiciile arată că acest regim este un puternic stimulent şi reglator al imunităţii, reeducând organismul să se apere singur în faţa agenţilor microbieni.
Dieta alcalină şi cancerul
Cele mai bune rezultate în terapia cancerului au fost obţinute în centrele de sănătate deschise de către doctorul Robert Young şi profilate pe studiul şi tratamentul afecţiunilor tumorale, inclusiv cele în stadiile avansate (până la stadiul 3, inclusiv). Terapia alcalină standard în cancer este o cură destul de dură, cu o durată de minimum 12 săptămâni, timp în care se consumă exclusiv alimente alcalinizante şi, în proporţie de peste 70%, nepreparate termic. În afara acestor alimente, se administrează sucuri alcalinizante (de păpădie, de cicoare, de varză, broccoli, de urzică) şi suplimente alimentare în capsule, cum ar fi sucul de orz şi grâu verde deshidratat, magneziul şi calciul natural, extractele de alge de apă dulce. Ameliorările sunt în majoritatea cazurilor foarte evidente, iar în unele dintre ele de-a dreptul miraculoase: durerile sunt reduse sau dispar, reapare apetitul alimentar şi pofta de viaţă, tumorile îşi opresc creşterea sau chiar intră în remisie. Cum sunt posibile aceste fenomene excepţionale? În primul rând, prin efectele detoxifiante şi antitumorale ale clorofilei. Apoi, foarte multe din alimentele alcalinizante în stare proaspătă, nepreparată termic, conţin veritabile citostatice, cum ar fi sulforafanii din varză şi broccoli, apigenina din pătrunjel şi ţelină sau fitosterolii din urzică.
Dieta alcalină şi hepatita virală
În această afecţiune, tratamentul cu alimente alcalinizante are efectul cel mai spectaculos, declanşând o reacţie foarte puternică a sistemului imunitar, stopând procesele distructive la nivelul ficatului şi stimulând funcţionarea normală a acestuia. Ca element specific în alimentaţie sunt sucurile proaspete, obţinute în mixerul electric, din zarzavaturi şi frunze proaspete, cum ar fi cele de păpădie, de cicoare, de pătrunjel, de ţelină, de leuştean, de frunze de morcov. Metoda de obţinere a acestor sucuri este simplă: 50 g de frunze proaspete, bine spălate şi curăţate de impurităţi, se pun în mixer cu 250 ml de apă alcalină şi se mixează vreme de 60-120 de secunde, după care se filtrează şi se consumă imediat. Se beau minimum 750 ml de suc proaspăt în fiecare zi, iar efectele sunt cu adevărat remarcabile. După doar 6 săptămâni de cură alcalină şi de consum al acestor sucuri, se observă, în peste 90% din cazuri, o scădere spectaculoasă a valorilor viremiei şi ale transaminazelor, procesele de fibrozare la nivelul ficatului sunt diminuate sau stopate, pielea tinde să îşi recapete culoarea sănătoasă, iar tonusul fizic şi psihic cresc exponenţial. Neaşteptat, la o cură atât de drastică, capacitatea de efort creşte şi ea, pacientul simţindu-se tot mai sănătos. Această cură împiedică evoluţia spre ciroză şi cancer hepatic şi poate fi asociată cu orice alt tratament, natural sau de sinteză.
Dieta alcalină şi diabetul
Hidrataţi-vă cu apă plată sau ceaiuri din plante
Unii cercetători afirmă că doar patru săptămâni de dietă 100% alcalină sunt suficiente pentru a vindeca diabetul de tip II, şi şase săptămâni de cură sunt suficiente pentru a ameliora foarte mult diabetul de tip I. Aceste afirmaţii extrem de îndrăzneţe devin credibile dacă avem în vedere cinci calităţi excepţionale ale acestei cure:
1. Reduce direct glicemia, multe dintre alimentele alcaline de bază, cum ar fi salata, ceapa, prazul, andivele, anghinarea sau păpădia, conţinând substanţe cu un efect hipoglicemiant mai puternic decât multe medicamente de sinteză antidiabetice.
2. Stimulează direct secreţia endocrină a pancreasului, ajutând, gradat, la reducerea dozelor de insulină şi la renunţarea la medicaţia specifică.
3. Este foarte săracă în zaharuri cu asimilare rapidă, prezente în alimentaţia obişnuită şi care dau adevărate şocuri hiperglicemice. Alimente cum ar fi zahărul, făina albă, cartofii, orezul decorticat, porumbul sunt total contraindicate în această cură, care în schimb este foarte bogată în fibre alimentare, care au un rol extrem de benefic, aşa cum vom vedea.
4. Fibrele alimentare prezente în alimentele alcalinizante reţin glucidele rele în stomac şi intestin, făcând ca zaharurile să fie eliberate gradat, foarte lent, protejând astfel organismul de creşterea rapidă a glicemiei. Mai mult, fibrele alimentare, împreună cu efortul fizic recomandat în această cură, reduc rezistenţa la insulină a organismului.
5. Conţine foarte mulţi antioxidanţi care, practic, inactivează procesele distructive care au făcut ca diabetul să fie atât de temut. Alimentele crude protejează vasele de sânge de la nivelul retinei, previn arterita, previn depunerile de aterom la nivelul arterelor coronare şi, implicit, infarctul.
Dieta alcalină şi obezitatea
Fiind o cură destul de restrictivă, cu puţine calorii, dar care poate fi totuşi ţinută mult mai uşor decât regimurile de înfometare, rezultatele sale sunt cu totul remarcabile pentru scăderea în greutate. Aportul masiv de fibre alimentare din vegetalele verzi ajută la pierderi rapide în greutate, de circa 3 kg pe săptămână, în primele 30-40 de zile ale curei. Apoi, ritmul de scădere în greutate va încetini, în mod firesc, în schimb, corpul va arăta mult întinerit, ţesuturile îşi vor menţine elasticitatea, pielea va deveni mai luminoasă şi fără tulburări de pigmentaţie. Aşadar, dieta alcalină este printre cele mai eficiente şi mai sănătoase cure de slăbire, care ajută la reducerea greutăţii, fără a crea dezechilibre organice sau emoţionale. Mai mult decât atât, fiind o cură în care efortul fizic este indispensabil, dieta alcalină este un excelent mijloc de modelare a corpului, în sensul tonifierii ţesuturilor şi al reducerii adipozităţilor. Având un efect antiinflamator puternic, este şi un excelent tratament intern anti-celulită.
Dieta alcalină, pietrele la rinichi şi infecţiile urinare
Votaţi cu clorofila
La origini, dieta alcalină a fost un mijloc de prevenire şi de combatere a litiazei renale şi a cistitelor, creşterea pH-ului organismului fiind de natură să ajute sistemul imunitar să lupte împotriva microorganismelor care produc bolile infecţioase reno-urinare. Mai mult, dieta alcalină are un puternic efect antiinflamator renal, creând la nivelul rinichilor condiţii care nu mai permit precipitarea sărurilor şi formarea pietrelor. Tratamentul cu antibiotice de sinteză al cistitei, pielitelor şi pielonefritelor este mult mai eficient atunci când pH-ul urinei este alcalin. Majoritatea antibioticelor, pur şi simplu, acţionează eficient doar în mediu alcalin, fiind inactivate în mare măsură de un mediu foarte acid. Apoi, principalele plante medicinale folosite în tratamentul infecţiilor reno-urinare, cum ar fi strugurii ursului (Arctostaphyllos uva-ursi) sau merişorul (Vaccinium vitis-idaea), sunt eficiente doar în urina cu un pH alcalin. În acest mediu alcalin, arbutina, o substanţă conţinută în frunzele acestor plante, se descompune în substanţe antibiotice care atacă foarte eficient bacteriile care produc cistita: E.coli, stafilococul auriu etc.
Contraindicaţii la dieta alcalină
Fiind un regim blând, care nu presupune înfometare excesivă sau renunţarea la substanţe esenţiale sănătăţii, dieta alcalină este practic lipsită de contraindicaţii. Totuşi, persoanele cu gastrită acută, colită de fermentaţie sau rectocolită ulcero-hemoragică vor aborda cu prudenţă acest regim, introducând crudităţile şi alimentele bogate în fibre, gradat.
Curele alcaline foarte lungi (de ordinul lunilor şi al anilor) sau ţinute de către copii sau adolescenţi în creştere, trebuie completate din când în când cu alimente bogate în aminoacizi esenţiali, cum ar fi: gălbenuşul de ou, polenul de albine, miezul de nucă.
TESTUL VITAMINELOR
Există un test simplu care vă ajută să depistaţi dacă organismul suferă de insuficienţă de vitamine şi minerale ce se găsesc în cantităţi mari în verdeţurile şi legumele de la începutul verii.
1. Întindeţi braţele înainte, cu palmele în sus şi îndoiţi cele patru degete de la ambele mâini. Prima falangă de lângă palmă nu se îndoaie. Dacă nu reuşiţi să atingeţi palmele cu vârfurile degetelor simultan este semn de insuficienţă de vitamine din grupul B, în special B6.2. Dacă aţi observat că vânătăile de pe corp nu trec mult timp, chiar după o lovitură slabă, este un semn de lipsă de vitamina C.3. Dacă vă deranjează permanent ţiuitul în urechi şi aveţi vertijuri, înseamnă că organismul are nevoie acută de vitaminele B3 şi E, dar şi de microelementele potasiu şi mangan.4. Albul ochilor de culoare roşiatică, incapacitatea de a ne adapta la întuneric sunt semne, în paralel cu alte probleme, de lipsă de vitamine A şi B2.5. Mătreaţa apare în cantităţi mari din cauza insuficienţei vitaminelor PP, B12, B6 şi microelementului seleniu.6. Dacă părul se rupe uşor şi devine mat, cu aspect nesănătos, este un semn de lipsă de vitamine C, H şi B9.
