Preşedintele PC Prahova, Laurenţiu Rebega, fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, este cel mai nou europarlamentar prahovean. Ce planuri pentru PE are cel despre care mulţi spun că practică în mod real o politică a bunului simţ aflaţi din interviul de mai jos:

Cu ce gânduri mergeţi în Parlamentul European?

Laurenţiu Rebega: În primul rând, vreau să îi fac pe români să simtă că sunt respectaţi în Europa. În al doilea rând, vreau să fac altceva decât ce au făcut colegii noştri care au fost până acum acolo şi să am un dialog deschis cu cetăţenii din România pentru a avea cât mai multe probleme expuse direct la Bruxelles.

Au fost lacune până acum pe partea de dialog între parlamentarii europeni şi cetăţeni?

L. R.: Sunt convins că lucrurile pot fi îmbunătăţite şi cred că prezenţa europarlamentarilor în mijlocul cetăţenilor este de bun augur şi poate fi o nouă imagine despre ceea ce înseamnă Parlamentul European şi parlamentarul european.

Ce propuneri de proiecte aveţi?

L. R.: În momentul de faţă, eu fiind de profesie agricultor, fermier, am o propunere foarte stringentă pentru ceea ce înseamnă producătorul de lapte din România, având în vedere că în 2015 se vor elimina cotele de lapte şi atunci cred că trebuie să găsim o posibilitate pentru protecţia producătorului de lapte din România. Acesta este unul dintre cele mai importante proiecte în acest moment.

De asemenea, mă gândesc foarte serios să fac un consorţiu în care să includ toate asociaţiile profesionale pentru a îmbunătăţi dialogul şi iniţiativele legislative care privesc direct agricultura şi dezvoltarea satului românesc pentru că, venind de la ei, sunt direct pe subiect şi sunt direct vizate zonele respective.

Din punctul dumneavoastra de vedere, cât de importantă este agricultura în acest moment pentru România? Este ea valorificată aşa cum trebuie?

L. R.: Fără doar şi poate, este din ce în ce mai importantă agricultura, nu numai pentru România, ci şi pentru spaţiul Uniunii Europene şi la nivel global. Noi am simţit-o foarte bine, având în vedere că doi ani consecutiv agricultura a avut un rol foarte important în creşterea economiei, susţinută fiind şi de măsurile pe care ministerul şi Guvernul le-au luat pentru agricultori. Lucrurile pot fi îmbunătăţite, suntem pe drumul cel bun şi avem speranţa că ceea ce am început în România putem să continuăm şi la nivel european, adică transparenţa legislaţiei şi legislaţia care să se plieze pe ceea ce avem noi nevoie în România.

Veţi avea cabinet de europarlamentar în Prahova?

L. R.: Unul dintre cabinetele de europarlamentar va fi deschis la Ploieşti. Am o obligaţie faţă de judeţul Prahova şi vreau să fiu responsabil pentru ceea ce au făcut cetăţenii indiferent dacă au votat cu noi sau nu.

Mulţumit de rezultatul obţinut la alegeri?

L. R.: Încă nu s-a făcut o analiză la nivel de partid. Per ansamblu sunt mulţumit, având în vedere că am reuşit să scoatem 50% din europarlamentari. Am putea să spunem că suntem foarte mulţumiţi. Având în vedere faptul că avem în faţă o altă campanie care va începe în câteva luni, cred că trebuie făcută o analiză şi după aceea să tragem linie şi să concluzionăm să vedem ce trebuie făcut pentru a îmbunătăţi aceste lucruri.

Nu c-ar fi trebuit sa imparta pomeni pentru voturile primite la alegerile vietii (ca doar au impartit suficient in ziua scrutinului), dar parca incepe sa te ia cu damblale cand ii vezi atat de mici in caracter si saraci cu duhul.

Acest articol nu se adreseaza profanilor intr-ale platformelor virtuale de socializare, ci acelora care isi petrec zilele, mic-dejunurile si concediile pe paginile de Facebook. Acelora care s-au "imprietenit" cu un om politic sau un partid pentru a fi la curent cu un proiect interesant sau pentru a prinde din zbor un "breaking news" care sa-i faca ziua. Nimeni nu da like unui partid pentru pozele cu flori si urari de la multi ani pe care acesta le trimite, obsesiv-compulsiv, in fiecare zi de sarbatoare si nici pentru fotografii de grup in care apar politicieni zambitori la vreun eveniment de doi lei, la cine-stie-ce mars triumfal sau la pescuit de carasi. Nu, astea-s doar rahaturi de prost gust, ambalaje fara continut, vrajeli virtuale.

Campania electorala se face, mai nou, pe Facebook, ceea ce nu-i nici rau, nici bine. Sau, poate e mai mult rau decat bine, dar nu asta era ideea. Lucrurile evolueaza. Caracterul din spatele mesajelor postate cu isterie pe toate paginile propagandiste e partea urat mirositoare, dar si faptul ca "fanii" acestora sunt tratati cu cinism. Faptul ca unii nu vor sa se considere bataia de joc a politicienilor nu reprezinta un argument contra celor de mai sus. Printre noi se gasesc si cetateni care folosesc platformele de socializare pentru a se informa, iar aceasta categorie merita un pic mai mult decat rahatul turcesc servit de trei ori pe zi, in campania electorala. Nu poti sa imi zemuiesti creierii cu afise si mesaje lacrimogene pana cand ajung sa te votez, sa ma inunzi cu poze in care imi arati cat esti de gospodar, pentru ca dupa vot, adica din secunda unu de la inchiderea urnelor, sa dispari fara sa-ti iei la revedere. Nu c-ai fi zis "buna ziua" la venire, dar daca tot m-ai marcat pe viata cu sutele de replici din Ghandi, macar anunta-ma ca ai plecat. Si ca nu te mai intorci niciodata. Nu ma simt magulit daca ma lasi in suspans si nici n-o sa-mi placa sa iti las mesaje la care nu stiu daca imi vei raspunde. Apropos, raspunzi personal sau platesti pe vreuna, din banii mei, sa faca asta?

De ce, tu, Mircea Rosca, sa nu sufli o vorba despre esec, despre cat esti de barbat si ti-l asumi sau despre "multumesc ciudatilor care ne-au oferit votul lor (pe bani sau nu)"? Cum poti sa dispari ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat intre noi, ca si cum atat rezisti cand tu promiteai ca o rezisti o viata si-o sa te iei in piept cu toti dracii, pentru mine? Ce ma lasi sa inteleg? Ca nu ti-ai mai platit netul? Ca esti nesimtit? Alege tu pentru mine si lasa un mesaj pe pagina ta de facebook. O sa intru, ca un fraier, sa-l astept.

Cât de bine ne protejează sistemul actual de asigurări în situaţia nedorită a unui cutremur sau a unei inundaţii de mari dimensiuni? Legea ne obligă să încheiem o poliţă, dar nu va aduce automat banii necesari despăgubirilor în caz de calamitate.

Din iulie anul trecut, românii sunt obligaţi să încheie, cu Poolul de Asigurare Impotriva Dezastrelor Naturale (PAID), contracte de asigurare pentru riscurile de inundaţie, alunecare de teren, cutremur. Datele statistice arată însă că această obligaţie nu prea e luată în seamă.

Numărul contractelor de asigurări obligatorii pentru locuinţe (PAD) a atins 1.162.716 la sfârşitul lunii aprilie, faţă de 1.085.078 de poliţe, la finele lunii precedente, potrivit datelor publicate pe site-ul propriu de PAID.

Astfel, gradul de acoperire al acestui tip de asigurare a crescut în aprilie de la 12,76% la 13,68%. Aşadar, nici măcar 15% dintre români nu au poliţă obligatorie. În aceste condiţii, putem vorbi de un sistem funcţional?

Cât de bine funcţionează PAID

Viorel Vasile de la compania de intermediere în asigurări Safety Broker spune că lucrurile se vor îmbunătăţi, „dar mai trebuie să treacă o perioadă de timp până când vor expira toate poliţele încheiate în perioada pre-PAID“.

Până în iulie 2013, puteau fi cumpărate poliţe de asigurare obligatorie direct de la companii. Peste 1,2 milioane de contracte se află în această situaţie, cele mai multe fiind încheiate cu societatea Astra.

Viorel Vasile crede că PAID este pregătit pentru o calamitate, deoarece „deţine expuneri în valoare totală de 500 milioane de euro, deci primeşte despăgubire în această limită“.

Dar asta nu înseamnă că Pool-ul reprezintă o afacere foarte profitabilă în sine. „La o primă de 20 de euro, reasigurarea costă în medie 17 euro, deci mai rămâi cu 3 euro“, comentează brokerul de la Safety.

Ce spun însă oficialii companiilor de asigurare? Există resurse pentru despăgubiri în cazul unui cutremur de proporţiile celui din 1977, de exemplu, având în vedere că un număr destul de mic de locuinţe au asigurare obligatorie?

„Legislaţia emisă de autoritatea de supraveghere a pieţei de asigurări include norme specifice aliniate la standardele europene, în baza cărora asigurătorii care emit poliţe de asigurare facultativă trebuie să aibă reasigurare, capital şi rezerve suficiente pentru acoperirea despăgubirilor în caz de calamitate. În consecinţă, asigurătorii care respectă aceste cerinţe vor avea capacitatea de a onora obligaţiile asumate faţă de clienţii proprii afectaţi de un cutremur“, au declarat reprezentanţii UNSAR – Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare din România.

Aceeaşi primă şi în Bihor, şi în Vrancea. De ce?

Şi din punctul de vedere al clienţilor pot apărea nemulţumiri. Nici dacă gradul de acoperire al poliţelor de asigurare obligatorie ar fi 100% nu am putea vorbi de o echitate. Plătind prima de asigurare obligatorie, locuitorii din judeţe precum Bihor, unde nu se întâmplă cutremure sute de ani în şir, îi subvenţionează practic, pe cei din Vrancea, care chiar au motive să se asigure la acest risc. Putea fi conceput un sistem mai bun decât să introducem aceleaşi riscuri la toate zonele? Nu este mai avantajoasă pentru client o asigurare facultativă, la care îşi alege el riscurile?

„Unul dintre principiile de bază ale asigurărilor, în toată lumea, este mutualitatea: constituirea unui fond comun, prin colectarea de prime de asigurare de la un număr mare de persoane şi despăgubirea celor afectaţi de riscurile asigurate din acest fond. Atât legislaţia europeană, cât şi cea din România, consfinţesc acest principiu“, spun oficialii UNSAR. „Deşi interesante, discuţiile pe marginea oportunităţii sau a principiilor ce stau la baza funcţionării asigurărilor obligatorii trebuie să ia în considerare faptul că există, în acest moment, un cadru legislativ în vigoare - la care trebuie să ne raportăm cu toţii. Practic, legea este cea care prevede obligativitea poliţelor PAD - de asigurare obligatorie“, au explicat aceştia.

Obsesia cutremurului

Mulţi români trăiesc cu obsesia unui nou cutremur de magnitudine mare. Datele istorice arată că un astfel de cataclism s-a produs o dată la circa 40 de ani. Seisme mai mici, care nu au provocat pagube materiale şi pierderi de vieţi, au avut loc şi la intervale mai mici, de câţiva ani sau chiar de câteva luni. Cutremurele au creat pagube tot mai mari pe măsură ce imobiliarele s-au dezvoltat şi au fost construite clădiri tot mai înalte. Dar de-a lungul anilor au avut de suferit şi multe clădiri mici. Astfel, cutremurul din 1940 a distrus oraşul Panciu în proporţie de peste 90% şi a dus la prăbuşirea blocului Carlton, din centrul Bucureştiului, unde au murit aproape 300 de persoane. 65.000 de case au fost avariate. Cutremurul din 1977 s-a soldat cu 35.000 de clădiri distruse sau avariate. Numai în Bucureşti (unde seismul a provocat şi o pană totală de curent) au murit aproximativ 1.400 de persoane.

CLAUZE ABUZIVE BCR. Banca Comercială Română încearcă să convingă câteva sute de clienţi cu care se află în litigiu la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să renunţe la proces, în schimbul unor dobânzi mai mici la credite.

BCR ofertează clienţii cu care se judecă în două procese de grup la ÎCCJ cu reducerea dobânzilor la credite, pentru ca aceştia să renunţe la pretenţiile din instanţă.

Câteva sute de clienţii ai băncii s-au unit în grupuri şi au chemat banca în judecată în 2010, la Tribunalul Bucureşti. Clienţii au cerut instanţei să constate că sunt abuzive mai multe clauze din contractele de credit, printre care cele referitoare la calculul dobânzii, despre care vom vorbi mai jos, şi la comisioane.

După ce Tribunalul le-a dat dreptate parţial clienţilor pe fond, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul băncii în totalitate şi dosarul a ajuns într-o postură favorabilă BCR la ÎCCJ în recurs.

Chiar în această postură, BCR a cerut instanţei supreme să amâne judecarea recursului pentru o lună şi jumătate pentru a face oferte clienţilor. Cele două dosare au termen în această săptămână la ÎCCJ. Într-unul dintre ele, magistraţii au rămas în pronunţare, după ce au respins o nouă cerere de amânare a avocaţilor băncii de la NNDKP, motivată tot de necesitatea de a face oferte clienţilor.

Banca a propus clienţilor să semneze acte adiţionale prin care acceptă ca dobânda să coboare de la 9-10% pentru creditele în euro la puţin peste 6% (Euribor la şase luni + 6 puncte procentuale). În unele cazuri, banca a acceptat să renunţe şi la perceperea comisionului de administrare, în schimbul închiderii litigiului. În cazul unui credit de 45.000 de euro pe 30 de ani, accesat în 2008, economia la rata lunară prin reducerea dobânzii şi eliminarea comisionului ar fi de aproximativ 100 de euro.

BCR a mai făcut oferte clienţilor în 2011, când dintr-un grup de 400 de clienţi a reuşit să convingă aproape 200 să renunţe la proces, în schimbul unei marje de 5,5 pp peste Euribor.

Avocaţii clienţilor de la Piperea şi asociaţii susţin că de această dată clienţii au refuzat oferta băncii.

Judecătorii de la ÎCCJ s-au pronunţat favorabil BCR în totalitate în litigiile cu clienţii, până în acest an, când a dat două decizii consecutive prin care clauza privind dobânda a fost declarată abuzivă.

Dobânda de referinţă variabilă

Oferta BCR vine în contextul în care banca apără modul în care a întocmit contractele de creditare înainte de 2010.

Potrivit contractelor semnate de clienţi, după un an cu o dobândă fixă mică, clientul urma să plătească o dobândă curentă formată din „dobânda de referinţă variabilă a BCR, care se afişează la sediile băncii", la care se adaugă o marjă fixă mică, de regulă de 1,5%. Valoarea DRV şi modul de calcul a acesteia nu erau stipulate în contracte.

Clienţii susţin că DRV ar trebui să fie asimilată indicatorului de pe piaţa interbancară de euro – Euribor. În cazul în care acţiunile din instanţă le-ar fi admise, aceştia ar urma să plătească dobânzi de sub 2%, şi ar urma să primească şi banii din urmă. Oferta făcută de BCR nu prevede returnarea către client a vreunui euro încasat de bancă.

Dobânda BCR a evoluat, însă, total diferit faţă de Euribor. În timp ce referinţa pieţei scădea, DRV creştea, ceea ce punea şi mai multă presiune pe finanţele familiilor împrumutate, mai ales a celor care îşi obţineau veniturile în lei, ca urmare a deprecierii monedei naţionale.

Dacă la începutul anului 2007, DRV era de 8% şi Euribor 6M era de 4%, la jumătatea anului, DRV ajungea la 8,4%, după ce Euribor creştea la 4,2%. Timp de un an şi jumătate, DRV a rămas la nivelul de 8,4%, în timp ce Euribor la şase luni a variat între 4 şi 5%, după care a scăzut brusc la începutul anului 2009 la sub 2%. În februarie 2009, BCR majorează DRV la 8,9%, nivel la care a stat timp de 26 de luni, în timp ce Euribor a scăzut la sub 1%. După aceea, DRV a crescut până la un nivel maxim de 9,5%, astfel că unii clienţi au ajuns să plătească dobânzi efective de peste 11% pentru un credit ipotecar în euro!

Apariţia OUG 50/2010 a obligat băncile să transparentizeze costurile contractuale, inclusiv pe cele de dobândă. Însă, ordonanţa creditelor a creat mai degrabă neplăceri clienţilor. BCR a emis acte adiţionale prin care anunţa clienţii că legea obligă banca să calculeze dobânda în funcţie de Euribor, la care se adaugă o marjă fixă. Marja fixă nu avea să fie cea din contract de 1,5-2%, ci una nouă, calculată prin scăderea din dobânda curentă a cotaţiei Euribor de la acel moment. Astfel, marja din contract a devenit aproape egală cu dobânda totală, lucru ce va dăuna puternic clienţilor în viitor când cotaţiile Euribor vor creşte. Deşi banca a denunţat unilateral actele adiţionale, prevederile acestora au rămas în vigoare.

Mai multe despre cum suţin cei de la BCR că se calculează DRV puteţi citi aici.

Economica.net a întrebat reprezentanţii BCR dacă oferta băncii este valabilă şi pentru clienţii (majoritatea) cu care nu se află în proces, însă nu a primit un răspuns până acum.

Amintim că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a chemat BCR în judecată pentru clauzele care se referă la DRV şi comisioane. Procesul, deschis la Tribunalul Bucureşti, ar putea să ducă la modificarea tuturor contractelor de credit încheiate de BCR, dacă ANPC va avea câştig de cauză.