"Un candidat precum domnul Klaus Iohannis, care se razgandeste de pe o zi pe alta si al carui singur proiect este acela de a-i face pe plac lui Traian Basescu, nu are ce cauta in fruntea Romaniei! In doar cateva zile, candidatul ACL s-a contrazis de cateva ori, sustinand mai intai ca il vrea premier pe domnul Predoiu, apoi ca va coabita cu Victor Ponta, pentru ca, recent, sa spuna ca-l va schimba pe domnul Ponta prin motiunea de cenzura.

Nu pot sa nu remarc aici modelul de a face politica al lui Traian Basescu, pe care Klaus Werner Iohannis il preia cu rigurozitate: aceeasi abordare autoritara, de vataf, in care presedintele face majoritati si schimba premierul cand vrea el si cu cine vrea el. Acest model este cel care a generat scandal in ultimii 10 ani, a divizat societatea si a facut atat de mult rau tarii. Romania nu mai are nevoie de asa ceva, ci de un presedinte care sa uneasca, sa fie consensual si sa genereze bunastare, iar acest presedinte este Victor Ponta", a precizat Ilie Sârbu într-un comunicat de presă.

Cercetătorii danezi care au realizat studiul au subliniat totuşi că riscul în valori absolute a rămas scăzut şi că reţetele medicale nu trebuie să fie modificate atât timp cât rezultatele acestei analize nu vor fi confirmate de un alt studiu.

Claritromicina (Biaxin sau Zeclar) este un antibiotic din familia macrolidelor, derivat din eritromicină, folosit mai ales în tratamentul infecţiilor respiratorii şi cutanate şi pentru eradicarea Helicobacter pylori, vinovat de ulcerele gastrice, scrie ziaruldeiasi.ro.

Oamenii de ştiinţă au studiat şi roxitromicina (Rulid), un alt antibiotic din familia macrolidelor, folosit în tratarea infecţiilor respiratorii şi cutanate.

Ei au trecut în revistă aproape 5 milioane de tratamente cu antibiotice administrate, între 1997 şi 2011, unor adulţi danezi cu vârstele cuprinse între 40 şi 74 de ani, din care 4,3 milioane au primit penicilina V, 588.000 au primit roxitromicină şi 160.000 au primit claritromicină.

Comparând cele 285 de decese cardiace înregistrate în timpul acestor tratamente, cercetătorii au evidenţiat faptul că administrarea de claritromicină era asociată cu un risc sporit de deces cardiac, de 76%, în raport cu utilizarea de penicilină V. Totuşi, acest supra-risc dispare imediat ce tratamentul se încheie.

În schimb, pentru roxitromicină, medicii nu au observat nicio diferenţă (în privinţa riscurilor, n.r.) nici în timpul tratamentului, nici după acesta.

Cercetătorii danezi au subliniat faptul că acesta a fost primul studiu de amploare despre securitatea cardiacă a macrolidelor.

Deşi riscul în valori absolute este "foarte scăzut", numărul total al deceselor cardiace potenţial evitabile "nu este neglijabil", în măsura în care claritromicina este unul dintre medicamentele "cel mai frecvent utilizate în numeroase ţări".

Alţi medici s-au declarat prudenţi în legătură cu interpretarea acestor rezultate.

"În măsura în care rata de deces este foarte scăzută, nu cred că ar trebui să ne îngrijorăm", a declarat Kevin McConway, profesor de statistică aplicată.

Mike Knapton, director al British Heart Foundation, a declarat la rândul său că riscurile claritromicinei pentru pacienţii care prezintă anumite probleme cardiace erau deja cunoscute şi a reamintit medicilor necesitatea de a da dovadă de prudenţă înainte de a prescrie un antibiotic.

Cercetătorii de la American Chemical Society au răspuns la întrebarea: ce se întâmplă dacă urinăm în apa mării, scrie descopera.ro. Riscăm să ne îmbolnăvim? Facem rău mediului?

Răspunsul lor este clar: nu se întâmplă nimic rău şi iată şi explicaţia.

Urina umană conţine 95% apă, iar conţinutul de sodiu şi clor este prea mic pentru a afecta mediul acvatic.

De fapt, dacă fiecare om de pe planetă ar urina în Oceanul Atlantic, concentraţia de uree din apă ar fi de doar 60 de părţi la un trilion.

În doar câteva minute, urina ajunsă în apa mării este diluată în aşa măsură că devine practic inexistentă, declară biochimistul Stuart Jones.

Vestea este bună, având în vedere că, potrivit unui sondaj recent, 62% dintre persoanele chestionate au recunoscut că urinează în apa mării.