Înainte de a intra în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, Klaus Iohannis se îndreaptă spre camerele de luat vederi ale diferitelor televiziuni, alege pe cea a Antenei 3 și răspunde imediat, fără să se poticnească, fără să-și caute cuvintele la întrebarea tendențioasă pusă de reporter „Ce părere aveți despre acţiunea în forţă a celor de la ANAF asupra trustului Intact? Credeţi că poate fi vorba de un atac la libertatea de exprimare?”:

„Eu cred că aţi ajuns într-o situaţie neplăcută şi inutilă. În primul rînd, cred că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. În al doilea rînd, această abordare hei-rupistă a ANAF mi se pare cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă. În fine, am constatat din discuţiile pe care le-am avut că există deschidere la factorii de decizie şi, cu siguranţă, prin discuţii aşezate şi calme, pînă la urmă se găsesc soluţii convenabile”.

După recitarea acestui text, Klaus Iohannis pleacă, refuzînd să răspundă la alte întrebări puse de trimișii altor televiziuni.
O simplă analiză lipsită de orice emoție a momentului dovedește în chip categoric:

1. Klaus Iohannis nu-și expune în fața întregii prese românești, cum ar fi fost normal, punctul de vedere asupra Scandalului. El se adresează doar Presei lui Dan Voiculescu printr-un Mesaj de compătimire și susținere. Nu numai că nu se delimitează o clipă de întrebarea tendențioasă pusă de reporter la indicația șefilor săi (acțiunea ANAF e definită drept una în forță, atac la libertatea de exprimare), dar mai mult își însușește în direct punctul de vedere al Antenelor, altfel spus, al doar uneia dintre părți într-un conflict cu o instituție a statului. Așa cum se va vedea, ANAF avea un alt punct de vedere. A luat cunoștință șeful Statului și de punctul de vedere al ANAF, al celeilalte părți? Dacă da, în urma cărei anchete a dat dreptate uneia dintre părți, mai precis celor de la Antena 3?
2. În Senat, mai înainte, Dacian Cioloș a avut grijă să nuanțeze, susținînd că acțiunea ANAF a fost legală, fiind vorba de aplicarea unei sentințe judecătorești definitive, dar că a fost nițel exagerată. Klaus Iohannis nu suflă o vorbă despre legalitatea Operațiunii, altfel spus despre aplicarea unei sentințe judecătorești. El condamnă fără nuanțe întreaga Operațiune ca tentativă de sugrumare a libertății de expresie „pentru banale motive administrative”. Și aici avem de a face cu însușirea în totalitate a punctului de vedere al celor de la Antene, deși cu excepția celor din Rețeaua Dan Voiculescu din presă, jurnaliștii au arătat că acțiunea ANAF, constînd într-o simplă înștiințare n-a afectat cu nimic libertatea de expresie. Din cîte s-a văzut, cei de la Antena 3 au continuat să emită și după venirea ANAF, ba chiar au susținut o întreagă campanie televizată împotriva acțiunii ANAF. Păi cum au afectat cei de la ANAF libertatea de exprimare cînd așa-zisele victime și-au dublat ratingul din atacarea ANAF?
3. Tot în direct, președintele României le transmite celor de la Antene să stea liniștiți, deoarece el a aranjat deja să nu li se întîmple nimic. Asta înseamnă că înainte de a se sui în mașină pentru ajunge în Centrul Capitalei, președintele României a intervenit în favoarea unei firme private (Trustul de presă e pînă la urmă o firmă privată a lui Dan Voiculescu) aflate în proceduri de aplicare a unei sentințe judecătorești definitive. O gravă încălcare a Constituției. A doua zi, șeful ANAF invită pe administratorul firmei la negocieri la Guvern. Rezultatul întîlnirii transpune în practică făgăduiala lui Klaus Iohannis. Deși pe 15 februarie 2016, ANAF anunța că a fost vorba de o notificare legală de evacuare în termen de 5 zile, după întîlnirea de la Guvern s-a renunțat la evacuare în favoarea procedurilor de scoatere la licitație. Ce mai încolo și-ncoace! Antenele rămîn în clădirile de pînă acum ( cine și cînd să se prezinte la licitație?!), beneficiare ale unei imense publicități gratuite ( la așa zisul miting, s-a făcut publicitate la noua față a unuia dintre posturi). Nu spun că Antenele trebuiau evacuate. Reamintesc doar atît: În Comunicatul din 15 februarie 2016 ANAF susținea că notificarea de evacuare e potrivit legii. Dacă e așa, cum de s-a renunțat la evacuare în favoarea șmecheriei cu licitația? Cumva pentru c-a intervenit președintele?
4. După cum au observat și mulți alții, Klaus Iohannis a evitat pînă acum să se pronunțe public în chestiuni care vizau interesul național. Și deodată intervine într-un Scandal în care orice om de bună credință deslușește și intenția Trustului de presă al lui Dan Voiculescu de a-și face publicitate printr-un străvechi șiretlic gazetăresc:

Victimizarea.
Momentul stîrnește o reacție violentă pe Facebook și în rîndurile gazetarilor care l-au susținut în campanie. După opinia mea, gravitatea intervenției lui Klaus Iohannis a constat în punerea la îndoială de către șeful statului a aplicării unei sentințe judecătorești definitive și nu în susținerea publică a Trustului lui Dan Voiculescu. Din punctul de vedere al statului de drept n-are importanță dacă firma e una de presă care a dus campanie împotriva lui Klaus Iohannis. Și dacă ar fi fost o televiziune precum Realitatea, care l-a sprijinit pe Klaus Iohannis în campanie, punerea la îndoială a statului de drept ar fi fost la fel de gravă: Klaus Iohannis a intervenit împotriva punerii în aplicare a unei sentințe judecătorești definitive.

Vineri, 19 februarie 2016, noaptea, Klaus Iohannis a revenit asupra celor spuse miercuri într-un efort de a contracara revolta stîrnită de intervenția sa împotriva punerii în aplicare a unei sentințe judecătorești:
„Am făcut această afirmaţie, miercuri, fiindcă atunci evaluarea mea a fost că este posibil ca prin acţiunea (ANAF – n.a.) – aşa cum a fost ea concepută – să fie afectată libertatea de exprimare, liberatea presei. Acest lucru mi s-a părut că trebuie atenţionat. Ulterior am aflat că această afirmaţie a mea, care era doar o atenţionare – că este posibil să fie afectată libertatea presei – a fost interpretată în foarte multe feluri, poate şi pentru că m-am exprimat foarte succint. Din acest motiv vreau să fac cîteva precizări. S-a vehiculat ideea că mi-aş fi schimbat abordarea, că aş fi apropiat de acest trust de presă, de această televiziune. S-au făcut fel şi fel de supoziţii, că aş fi mai puţin ataşat de statul de drept. Toate aceste afirmaţii sînt fără niciun fel de suport real.
Eu sînt convins că România este un stat de drept, va rămâne un stat de drept şi voi lupta ca România să rămână un stat de drept. Este evident că o decizie judecătorească trebuie aplicată. Nu există niciun fel de discuţie în acest sens. În acelaşi timp, sînt ferm convins că dreptul la exprimare, dreptul la informare şi libertatea presei sînt dintre cele mai valoroase bunuri cîştigate la Revoluţia din 1989 şi cred că, oricînd apare posibilitatea ca acestea să fie suprimate – nu neapărat dintr-o intenţie, ci dintr-o abordare stîngace cateodată – acest lucru trebuie atenţionat. Eu nu sînt apropiat de această televiziune.
Poate unii sau alţii îşi amintesc că, dimpotrivă în campania din noiembrie-decembrie 2014, accentele au fost tocmai de altă natură. Nu există niciun fel de intenţie din partea mea să apăr pe cineva în faţa legii, eu vreau să se impună legea. Sper că prin aceste cîteva precizări am lamurit un pic mai bine situaţia. În acelasi context vreau să spun că am înţeles foarte clar mesajul pe care l-am primit via Facebook”.

Declarația de vineri noaptea a stîrnit aplauze în rîndurile multor ziariști care l-au criticat pentru declarația de miercuri.
N-au lipsit nici suspinele de fericire.
Argumentul?
Klaus Iohannis reafirmă că nu iubește Trustul lui Dan Voiculescu!

Asta-i bună!
Dar ce în momentul de miercuri era vorba dacă președintele iubește sau urăște Trustul lui Dan Voiculescu?!
Era vorba de încălcarea Constituției prin intervenția în punerea în aplicare a unei sentințe judecătorești!
A fost întîmplătoare această reacție aberantă a unei mari părți a presei?
Firește că nu.

Momentul de miercuri a stîrnit revoltă, așa cum se vede din multe comentarii, nu pentru că președintele a intervenit în favoarea unei firme care refuză aplicarea unei sentințe judecătorești, ci pentru că era vorba de Trustul lui Dan Voiculescu.

Presa care l-a susținut pe Klaus Iohannis a declarat că președintele i-a dezamăgit.
Nu prin intervenția împotriva statului de drept, ci prin intervenția în favoarea Trustului lui Dan Voiculescu. Altfel spus, a dezamăgit-o pentru că s-a încurcat cu o altă Presă.
Acum prin Declarația de vineri noaptea, pentru Presă e ca și cum amantul Klaus Iohannis s-a întors, jurînd că n-a fost nimic serios între el și Presa lui Dan Voiculescu.
Iar ea, Presa sa e dispusă să-l ierte și să culce din nou cu el.

Ion Cristoiu,

www.cristoiublog.ro

Președintele Senatului și copreședintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu a vorbit, intr-un interviu acordat ziarului psnews.ro, despre schimbările care au avut loc în ultimul timp la nivelul forului decizional românesc, principalele provocări care se întrevăd în politică, despre noul guvern, partidele politice, alegerile de anul viitor.

Tăriceanu nu a ezitat să atace nici subiectul Klaus Iohannis punctând câteva idei referitoare la activitatea președintelui în zona externelor, modul în care face față crizei refugiaților.

Liderul ALDE a criticat faptul că România nu își apără mai bine punctul de vedere referitor la criza refugiaților, lăsându-se supusă deciziilor UE uitând să-și vegheze interesul național.

Nu în ultimul rând, Tăriceanu a comentat și gestul președintelui Iohannis de a anula recepția tradițională de 1 Decembrie ținută la Cotroceni.

Intrebat de jurnalistul Dan  Bucura cum se poziționeaza fașă de acest subiect, mai ales ca este președintele Senatului, Tăriceanu a explicat că anularea evenimentului nu este un lucru condamnabil, însă ar trebui ca Președinția să vină cu proiecte mai marcante care să reliefeze ideea de națiune, de unitate a poporului român, în pregătirea împlinirii celor 100 de ani de la Marea Unire.

Dan Bucura: Înţeleg. Ne apropiem de final şi aş veni cu două întrebări legate de preşedintele Iohannis. Unu (foarte pe scurt): aş vrea să vă rog să faceţi o analiză a activităţii sale în zona externă, acolo unde, până la urmă, constituţional şi normal, este să fie mult mai activ un preşedinte. Să comentăm inclusiv poziţia domnului preşedinte legată de chestiunea aceasta sensibilă a venirii sau nu a refugiaţilor sirieni în România şi, evident, a orice altor lucruri importante legate de politica externă pe care credeţi că le-a făcut sau nu le-a făcut acesta.

Călin Popescu-Tăriceanu: Având în vedere că eu am şi o poziţie oficială de preşedinte al Senatului, nu mi s-ar părea potrivit să intru într-o analiză critică a mandatului preşedintelui. Sigur că, vorbind de o alegere care este pe zona strict politică a partidelor şi a rolului său constituţional, mi-am permis să subliniez că această formulă la care preşedintele a recurs nu a fost una potrivită şi nici corectă din punct de vedere constituţional. Mai departe, însă, aş face o observaţie nu la adresa preşedintelui, ci mai degrabă globală, la adresa politicii externe a României. România pare să nu fi înţeles că nu mai e ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, ci că este ţară cu drepturi depline. Din păcate, de la aderare, în domeniul politicii externe, de cele mai multe ori (spun: „de cele mai multe ori”; nu aş generaliza în mod absolut), România se poartă ca un fel de elev care stă la coada clasei şi se uită în faţă, să vadă ce fac elevii cu note bune şi se aliniază la politicile lor. Nu avem personalitate politică distinctă, nu am arătat capacitatea de a ne ţese o relaţie sau relaţii cu alte ţări cu care să construim poziţii în interesul propriu, în interesul naţional şi, de aceea, prezenţa noastră în politica externă – şi la nivel european, dar şi în rest – este extrem, extrem de palidă. Vă spun lucrul acesta cu mult regret şi făcând comparaţia cu perioada până la aderarea României la Uniunea Europeană, când politica externă, diplomaţia au arătat că sunt capabile să închege o reţea solidă de prieteni ai României care să ne ajute la aderare. România a reuşit aderarea şi prin propria performanţă internă, dar şi prin faptul că a reuşit să-şi atragă susţinători cu greutate în planul politicii Uniunii Europene care să ne ajute la aderare. Aceste relaţii încet-încet s-au diluat, s-au destrămat şi, în momentul de faţă, cred că partenerii noştri ne privesc ca pe o ţară care, întotdeauna când i se va cere ceva (indiferent de situaţie), va executa rolul, ca un şcolar care nu ştie ce să facă altceva, nu ştie să-şi analizeze propriul interes naţional şi se pliază după cum este tendinţa generală. E regretabil acest lucru – vă spun că, dacă unii oameni politici din România se mai raportează la noţiuni de genul: patriotism, interes naţional şi suveranitate, parcă aceste noţiuni par să fie extrem de abstracte sau dacă nu chiar străine pentru ei.

Dan Bucura: Şi un alt gest în premieră tot al Cotroceniului a fost anunţul preşedintelui Iohannis (sigur: influenţat de tragedia de la Colectiv) că anul acesta va anula recepţia deja obişnuită dată pe 1 Decembrie. Au fost voci şi critice, şi în susţinerea acestei idei. Unu la mână: dumneavoastră cum vedeţi acest gest (el fiind, totuşi, unul în premieră)? Şi doi: am văzut deja o reacţie: cea a senatorului PSD Şerban Nicolae, care a venit cu o scrisoare deschisă şi care a spus că preşedintele greşeşte, ar trebui să facă acest lucru, pentru că nu are nicio legătură cu tragedia şi că recepţia respectivă s-a ţinut şi în alte condiţii – mă refer la tragedia de la maternitatea Bucur de acum câţiva ani, când nişte copii au ars de vii. Şi ce faceţi dacă, din partea unor persoane, cum este senatorul Nicolae, va veni către dumneavoastră o solicitare, ca al doilea om în stat, să organizaţi acest eveniment, până la urmă, cu altă simbolistică pentru români şi pentru România.

Călin Popescu-Tăriceanu: Haideţi să vă spun ceva. Într-un fel, eu vreau să vă spun că decizia de a anula o recepţie (recepţia de Ziua Naţională, ca să fim foarte exacţi), cu motivaţia legată de tragedia de la clubul Colectiv nu este, poate, în sine, un lucru rău, nu este neapărat condamnabil. Ceea ce cred că este, însă, important de avut în vedere este ca să găsim modalităţile cele mai potrivite pentru a marca Ziua Naţională. Nu neapărat recepţia este… care e un eveniment festiv, dar poate nepotrivit, având în vedere tragedia recentă, în care au murit, iată, 60 de oameni, dar trebuie găsită o modalitate prin care să marcăm mai puternic Ziua Naţională şi să reliefăm care este importanţa ei pentru români. Ţineţi cont că, peste doi ani de zile, vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire. N-am văzut, până în momentul de faţă, niciun proiect important şi poate aici ar fi rolul Preşedinţiei. N-aş critica Preşedinţia pentru că anulează o recepţie, dar mă uit mai degrabă în jurul meu şi nu e rolul Parlamentului, în primul rând. Parlamentul îşi va asuma rolul lui – fără îndoială –, dar eu cred că marcarea acestui moment, 2018, ar trebui deja să înceapă să se vadă într-un fel care să dureze, adică să facem ceva, nu nişte defilări şi parastase. Nu asta înseamnă marcarea a 100 de ani de la Marea Unire, ci, într-un fel, să încercăm să trecem în revistă cum a evoluat România în această sută de ani, care au fost marile momente istorice şi să construim ceva care să rămână generaţiilor viitoare. Cred că aceasta este cea mai bună modalitate: un proiect important, când spunde un proiect, nu mă refer la un proiect pe hârtie ci  o realizare importantă, un obiectiv care să servească așteptărilor cetățenilor, nevoilor lor sociale culturale sau de altă natura, și care să marcheze momentul 2018. Deci, ceea ce vă pot pune este că am intenția sa  propun colegilor mei la reluarea lucrarilor Parlamentului pe data de 2 decembrie, sa alocăm în sesiunea de plen un moment dedicat marcării acestui eveniment, 1 ianuarie Ziua Națională.

Oamenii din tabăra lui Călin Popescu Tăriceanu au ajuns să vorbească aceeași limbă cu Crin Antonescu. Vicepreședinte al PLR, Grațiela Gavrilescu, susține că Iohannis este candidatul sub acoperire al PDL, adică aceeași retorică pe care a abordat-o și Crin Antonescu. 

”PNL a ajuns să nu aibă un candidat reprezentativ pentru Președinție! Ruperea USL și renunțarea lui Crin Antonescu la candidatură au făcut ca PNL, partid istoric, important pe scena politică românească, să devină incapabil de a avea un candidat AL SĂU pentru funcția supremă în stat. Domnul Iohannis, cel care semnează ca și cum ar reprezenta PNL, prin tot ceea ce face, ne arată că, de fapt, nu are nicio legătură cu PNL, cu poziția și cu acțiunile partidului din ultimii ani. Acesta a adoptat discursul și acțiunile specifice PDL-ului și campaniilor pe care Traian Băsescu le-a dus, de-a lungul timpului, în interesul său cu sprijinul acestui partid.

Pentru liberalii care, în 2012, au susținut, necondiționat, suspendarea lui Traian Băsescu, faptul că domnul Iohannis s-a adaptat stilului pedelist de a face politică le este foarte clar: poziția  mai mult decât ambiguă a domnului Iohannis în legătură cu referendumul din 2012 nu are absolut nicio legătură cu poziția liberalilor și nici cu a celorlalte milioane de români, în numele și în interesul cărora PNL a susținut suspendarea!

Interesele și voința cui le reprezintă ”președintele” Iohannis, care mai are puțin și ne spune, direct, că, din punctul său de vedere, atunci, am avut de- a face cu o lovitură de stat, minciună proferată în spațiul public și în Uniunea Europeană de PDL și Traian Băsescu?

Din nefericire pentru istoria de 139 de ani a liberalismului românesc, cel care candidează sub sigla PNL nu este altceva decât un candidat pedelist sub acoperire, care nu vrea decât să continue regimul lui Traian Băsescu, din funcția de președinte al României”, susține Grațiela Gavrilescu.

Klaus Iohannis a recunoscut că dă raportul nemților în ceea ce privește România, într-o postare pe pagina sa de facebook.

Klaus Iohannis a transmis faptul că vineri l-a primit în vizită pe Secretarul de Stat în Ministerul de Interne german, dr. Günter Krings prilej cu care, după cum spune chiar el, a prezentat oaspeților străini programul lui pentru România.

Ceea ce intervine în acest context este faptul că, înainte să dea raportul în fața oficialilor din Germania, Iohannis ar trebui să prezinte proiectul său românilor, pentru că lor le va cere votul, nu germanilor.

"Am avut, ieri, plăcerea de a primi în Sibiu vizita Secretarului de Stat în Ministerul de Interne german, dr. Günter Krings, aflat în orașul nostru la invitația Fundației Konrad Adenauer. În cadrul scurtei vizite prin centrul istoric, am avut ocazia să prezint domnului Krings o parte a patrimoniului construit și istoric al Sibiului, punctul de plecare în dezvoltarea turistică a orașului.

Am participat apoi, împreună cu dl Krings, la o întâlnire a experților pe tematica minorității germane în România. La această întâlnire au participat și dr. Bernd Fabritius – membru în Parlamentul german, domnul Heiko Schmelzle – membru în Parlamentul german, doamna Judith Urban - consulul general al Germaniei la Sibiu, domnul Joachim Irmer – director al Fundației Konrad Adenauer pentru România și Republica Moldova și reprezentanți ai Forumului Democrat al Germanilor din România. Am discutat despre situația minorității germane din România, situația educației și învățământului în limba germană, dar și teme de politică națională, prin prisma candidaturii mele la președinția României. Cu această ocazie, am prezentat oaspeților străini programul meu pentru România", a scris Iohannis pe pagina sa de facebook.

PNL face jocurile lui Traian Băsescu şi vrea să-l ţină pe preşedinte cât mai mult timp în funcţie, informează România TV. Klaus Iohannis cere AMÂNAREA alegerilor prezidenţiale, într-o scrisoare transmisă Guvernului.

Klaus Iohannis se plânge că îi este vătămat interesul de a participa la alegeri derulate după reguli clare.

PNL a decis recent să dea în judcată Guvernul României pentru hotărârea emisă în privinţa desfăşurării alegerilor prezidenţiale 2014. Potrivit documentului contestat, primul tur de scrutin va avea loc pe 3 noiembrie, iar turul doi pe 16 noiembrie.

Un alt aspect contestat de liberali este introducerea prevederii ca oamenii care nu sunt în localitatea de domiciliu să poată vota în secţii speciale.

Întrucât procesul a intrat pe rol, Klaus Iohannis cere amânarea alegerilor, pentru a da posibilitatea instanţei să se pronunţe într-un fel sau altul. Ca o consecinţă, însă, Traian Băsescu ar putea sta mai mult la Cotroceni, până ce instanţa va rezolva problemele ridicate de Iohannis.
Un alt lider PNL, Ludovic Orban, a explicat, la România TV, că nu data alegerilor prezidenţiale este problema majoră a liberalilor, ci felul în care a fost modificată legea. "Nu avem nicio problemă cu data alegerilor. Dimpotrivă, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Problema este legată de adoptarea de guvern a unei ordonanţe care a modificat legea privind alegerile prezidenţiale, adoptată fără consultare publică, fără consultarea parlamentului. Această ordonanţă adoptată în mod neconstituţional creează premise pentru încurajarea traseismului politic. Noi am atacat ordonanţa de urgenţă. Dacă va fi anulată aşa cum dorim, nici hotărârea de guvern adoptată în această bază legală nu poate să rămână valabilă. Problema noastră nu e data alegerilor, ci modificarea prin OUG pentru prima oară de la revoluţie, a legii privind alegerile prezidenţiale, adică schimbarea regulilor de către un guvern condus de un candidat la prezidenţiale şi care încearcă să-şi creeze astfel avantaje", a spus Ludovic Orban.