Comunicarea s-a digitalizat, agora s-a privatizat, libertatea de expresie a murit

Publicat in Ştiri Naţionale 15 Aprilie 2021 163 ori
Google+ WhatsApp
Comunicarea s-a digitalizat, agora s-a privatizat, libertatea de expresie a murit
Comunicarea s-a digitalizat, agora s-a privatizat, libertatea de expresie a murit

"Cei care gestionează politica YoutTube" au avertizat Camera superioară a Parlamentului că vor închide pagina instituţiei dacă mesajele care instigă la nepurtarea măştii vor continua. Este vorba despre gălăgia făcută de senatoarea Diana Șoșoacă.

Acum, corporațiile gigant din domeniul Tech (YouTube ține de compania Alphabet, apărută prin restructurarea Google) se luptă cu un coronavirus și acțiunile lor pot fi lăudabile. Însă modul în care aceste companii se adresează celor mai importante instituții ale unui stat trebuie să ne dea de gândit. Oricând, aceste corporații pot începe să lupte și cu „viruși" politici, ai urii, ai dezinformării "viruși" ai orientării sexuale, „viruși" religioși, „viruși" geopolitici și pot ajunge să decidă alegerile dintr-o țară. „Cei care gestionează politica" acestor companii sunt cei care fac președinți, cei care dau jos guverne, cei care scot lumea în stradă, apoi apoi se spală pe mâini ca Pilat din Pont, iar legal nu au nici măcar o câtime din răspunderea celui mai mic ziar tradițional dintr-o țară de la marginea Europei.

"Cei care gestionează politica YoutTube" este exprimarea șefei comisiei juridice a Senatului, membră PNL. Cei care gestionează politica YouTube sunt o mână de miliardari, în vârful unei ierarhii neofeudale pe la baza căreia se afla "cei care gestionează politica YouTube" în România.

Ce se întâmplă în Statele Unite este mai mult decât relevant. Corporațiile tech încep să fie luate în vizor de Curtea Supremă, căci dau semne că acționează în cartel și decid rezultatul alegerilor din cea mai mare putere a lumii, care se vrea și far al democrației. Dacă asta se întâmplă în Statele Unite, România nu ar fi decât o plastelină cu care să-și facă mâna "cei care gestionează politica" unei asemenea companii.

"E bine ca Facebook să aibă autoritatea de a închide contul unui președinte? E bine ca Amazon să interzică vânzarea unei cărți controversate? E bine ca Twitter să interzică permanent accesul unei persoane doar în urma unei postări controversate? Dacă nu, ce ar trebui să facă statul?". Sunt câteva întrebări pe care și le pune Bari Weiss, pentru care demisia și ieșirea din cuibul de viespi progresist de la The New York Times a însemnat o revenire fericită la jurnalism.

Majoritatea americanilor nu sunt de acord ca Facebook, Twitter sau Google să aibă puterea pe care și-au atribuit-o. Un sondaj recent realizat de Vox și Data for Progress arată că 59% dintre democrați și 70% dintre republicani consideră că puterea economică a companiilor Big Tech este o problemă.

Natura acestei nemulțumiri depinde de unghiul din care privești. Marea majoritate a democraților au salutat interzicerea lui Donald Trump pe Twitter, în timp ce majoritatea republicanilor au criticat decizia.

"Unul dintre motivele pentru care dezbaterea despre influența Big Tech este confuză ține de faptul că argumentele "progresiștilor" și ale "conservatorilor" nu sunt deloc în acord cu cele doua doctrine", scrie Bari Weiss.

"Progresiștii ar trebui să fie împotriva puterii corporațiilor. Însă în ce privește Big Tech, progresiștii își doresc cât mai multă putere pentru corporații. Progresiștii tună și fulgeră că aceste companii nu combat si mai mult "dezinformarea", că permit existența pe platformele lor a unor grupuri considerate conspiraționiste. Desigur, Donald Trump a fost interzis pe Twitter, însă abia după ce a pierdut alegerile prezidențiale. De ce nu s-a întâmplat mai repede asta? Companiile private nu sunt limitate în deciziile lor de obligația de a respecta dreptul la liberă exprimare, de ce au ezitat când a fost vorba să interzică personaje care incitau la ură și violență? Aceasta este abordarea progresiștilor.

De partea cealaltă, conservatorii ar trebui să fie împotriva intervenției statului. Însă unii dintre cei mai importanți conservatori din America au început să fie împotriva acestor companii private. Ei susțin că legile actuale le dau acestor companii un avantaj nedrept. Secțiunea 230 din legea pentru decența comunicațiilor scutește companii precum Twitter de orice răspundere pe care o are o instituție de presă tradițională, un ziar spre exemplu. De ce companiile tech au acest privilegiu, câtă vreme este limpede că și ele iau decizii editoriale? Corect ar fi să se abroge secțiunea 230.

Cei care susțin că guvernul nu trebuie să se implice pleacă de la ideea că soluția împotriva limbajului urii este și mai multă libertate de exprimare, nu cenzura și nu reglementarea.

Cei care susțin implicarea guvernului sunt de părere că aceste companii gigant trebuie tratate ca niște companii de utilitate publică. Așa cum o companie feroviară nu le interzice să călătorească celor care cred că Pământul e plat sau cum o companie telefonică nu întrerupe o conversație pe teme conspiraționiste, tot așa monopolurile online nu pot avea autoritatea aceasta.

Totul se rezumă la stautul acestor mari corporații – sunt sau nu sunt monopoluri? Cifrele spun totul. Dacă motorul de căutare Google deține 90% din piață, se poate spune că restul motoarelor de căutare sunt cu adevărat niște competitori? Dacă Amazon, care are 80% din piața cărților în format digital, decide să interzică o carte, oare consumatorul mai are o alternativă plauzibilă?

Argumentația de mai sus a fost îmbrățișată de Clarence Thomas, judecător la Curtea Supremă a SUA, în cadrul unui proces legat de interzicerea lui Donald Trump pe Twitter. «Concentrarea controlului asupra unei cantități atât de mari de comunicații în mâinile câtorva companii private este fără precedent. În curând nu vom putea decât să analizăm cum se aplică doctrinele noastre juridice acestor infrastructuri concentrate, private, precum platformele digitale», a spus judecătorul.

David Sacks, care a sesizat potentialul companiilor digitale și a investit în Facebook, Uber, Airbnb în momentul când erau niște start-up-uri, spune că aplicarea legilor presei tradiționale în cazul acestor platforme ar face mai mult rău decât bine. Asta nu va reduce cenzura pe Facebook, Twitter sau YouTube, ci o va face și mai dură, pentru că aceste companii nu vor dori deloc să riște procese intentate de stat, în baza amintitei secțiuni 230.

«Momentul în care comunicarea s-a digitalizat, a fost momentul în care piața publică s-a privatizat, iar libertatea de expresie fost eutanasiată. Dacă nu te poți exprima online sau dacă libertatea ta de exprimare online este controlată de câteva companii private, cum mai poți avea libertate de exprimare în această țară?», spune David Sacks.

Companiile Big Tech spun că nu fac decât să elimine "dezinformarea" și „discursul urii" de pe platformele lor. Însă acești termeni au definiții schimbătoare. Trecerea la index a unor autori sau politicieni are consecințe politice profunde.

Să ne gândim la povestea cu laptopul lui Hunter Biden. Cu o lună înainte de alegerile prezidențiale, Twitter a blocat contul New York Post, publicația care a deschis acest scandal. Twitter a refuzat să permită accesul acestui ziar pe platformă vreme de săptămâni, condiția fiind ca ziarul să elimine mesajele despre laptopul lui Hunter Biden. Facebook a decis să nu mai distribuie știrile despre laptopul fiului lui Joe Biden. Platformele digitale au catalogat informațiile despre familia Biden drept dezinformare, complot rusesc, teoria conspirației, iresponsabilitate jurnalistică, pentru că documentele nu erau verificate. Însă aceleași platforme au publicat copios informații despre așa-zisul Dosar Steele, care a iscat scandalul Russiagate, împotriva lui Donald Trump. Or, informațiile din Dosarul Steele nu erau nici ele verificate.

Povestea cu laptopul lui Hunter Biden a fost îngropată. Acum, după război, patronul Twitter spune că modul în care a gestionat această problemă a fost "total greșit". Întrebare: este normal ca șeful unei companii private să aibă puterea de a cenzura informații ce au consecințe politice, care pot schimba rezultatul unor alegeri prezidențiale?

Mai precis: Când toate marile companii tech iau decizia de a interzice aceleași personalități, de a cenzura exact aceleași informații, nu se comportă oare ca un cartel? De ce câțiva miliardari au puterea de a decide că dreptul la liberă exprimare al unor americani este mai sacru decât al altora?".

Admin.A

www.PH-online.ro a fost înfiintat în 2008, ca prim cotidian online al Prahovei. De atunci, publicatia Ph-online.ro se pozitioneaza pe primul  loc in topul celor mai citite ziare online ale Prahovei, conform Trafic.ro, inregistrand peste 1.000.000 de afisari ale stirilor, in fiecare luna.
Daca ai surprins ceva interesant in localitatea ta, trimite-ne povestea insotita de imagini pe adresa de
Contact:
 mail-office 

Cele mai citite

Acest site foloseste cookie. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.