V. Ponta: Despre societatea omenoasa si de ce avem nevoie de ea

Despre societatea omenoasa am vorbit pentru prima data in plenul Parlamentului in luna februarie, cand am prezentat prioritatile guvernamentale pe urmatoarele luni; a fost un semn de respect fata de Parlament ca principala institutie democratica a tarii.

O asemenea societate, una omenoasa, nu se obtine insa accelerand in cateva luni, ci presupune o schimbare de mentalitate, un lucru in echipa intre toti cei care doresc progresul Romaniei si o viziune clara pentru tara. De ce spun asta? Pentru ca in ultimul deceniu am bajbait in intuneric la capitolul viziune, consumand prea mult din energia noastra in conflicte interne, intretinuti fiind si de caracterul profund conflictual al unor oameni politici. 

Dincolo de trecut insa trebuie sa ne concentram pe viitor: de la “sarac si cinstit” al domnului Iliescu din anii 90 nu am mai avut pe nimeni care sa articuleze o viziune de societate. Am trecut prin 25 de ani de tranzitie, e suficient, e important acum sa punem bazele serioase ale cresterii si dezvoltarii tarii: e legitim sa ne dorim sa fim “prosperi si cinstiti“. Dincolo de planuri economice care sa ne duca la prosperitate sau de actiunea justitiei care sa asigure ca cine e necinstit plateste, e important sa vedem si ce societate ne dorim. In acest context, e important sa vorbim despre societatea omenoasa, ca model pe care vi-l propun.

Sunt social-democrat: cred in oameni si in dreptate sociala. Inteleg foarte bine si utilitatea capitalului si il respect, insa stiu ca, si istoria ne-o arata, capitalul trebuie reglementat pentru a nu da loc abuzului. Nu imi doresc sa traiesc doar intr-o societate in care unii profita si restul – marea majoritate – alcatuieste o masa pierzatoare. Nu cred ca o asemenea societate ar fi echilibrata: solutia mea e o clasa mijlocie mereu mai puternica prin ridicarea oamenilor din saracie. E usor sa vii cu idei aparent atragatoare gen “stat minimal” sau “libera initiativa” cum fac PNL-PDL si alti amici ai lor de pe dreapta, dar adevarul e ca noi avem nevoie de un stat activ si eficient nu de un stat care sa stea cuminte intr-un coltisor si sa se uite la Romania asa cum e acum, cu atat de multi dintre romani aflati sub pragul saraciei. Dincolo de aceasta cifra se ascund drame personale si de familie, pe care o parte din clasa politica, obisnuita cu cafenele din centrul Bucurestiului, nu le intuieste, si pe care eu le-am vazut prin desele calatorii prin tara in ultimii ani.    

Sunt de acord ca munca este secretul succesului, poate ajutata si de un dram de noroc, de care avem cu totii nevoie in viata in momente cheie. Munca nu e de stanga sau de dreapta, ca de altfel nici omenia, sunt sigur ca sunt oameni la dreapta care, dincolo de pasiunea doctrinara, inteleg ca exista multa saracie in Romania si ca asta e principala amenintare la adresa viitorului tarii. Nimeni nu spune ca oamenii nu trebuie sa munceasca, insa statul in care imi doresc sa traiesc are grija ca cei care vor sa munceasca sa vada un guvern care se preocupa de ei, nu care le inchide usa in nas cu slogane gen “esti liber, ai initiativa, hai, reuseste in viata!”. Nu poti sa te uiti in ochii unui copil sau batran si sa ii zici “succes, hai pa!” – sper ca “dreapta” romaneasca nu va ajunge chiar acolo, desi asta da de inteles prin faptul ca nu are nicio componenta sociala in planul lor de guvernare. 

Societatea omenoasa pe care mi-o doresc pentru Romania ar avea in vedere in primul rand o schimbare de atitudine: abandonarea ideii de individualism crunt in favoarea celei de comunitate. Ajutorul social nu e “pomana” ci o investitie in viitorul comun, in succesul comunitatii. Saracia a fost demonizata pe nedrept, de parca oamenii aceia aveau toate oportunitatile de pe lume si le-au dat cu piciorul, nu au fost suficient de “liberi”, nu au avut suficienta “libera initiativa”. O societate care nu combina succesul cu solidaritatea legifereaza de fapt legea junglei: nu te-ai nascut in familia care trebuie, asta e! Or, eu nu cred asta: cred cu tarie ca fiecare copil si fiecare familie merita o sansa iar scopul meu ca social-democrat e sa arat ca o societate, o comunitate, presupune ca nimeni nu este lăsat în urmă. 

Desigur, provocarea stangii e sa dezvolte cat mai multe programe care sa invete oamenii sa pescuiasca, nu doar sa ofere peste. Am inceput sa facem asta si vom continua, intre timp insa sunt categorii sociale care au nevoie de ajutor in forma pura: nu ii poti spune unui copil sa mearga la munca si nu poti sa nu respecti pensionarilor o viata de munca. De asemenea, ii invit pe toti cei care cred doar in stampila “pomenii” sa faca o pauza si sa se gandeasca daca au fost ajutati vreodata in viata, in parcursul profesional: de familie, prieteni, alt gen de ajutor de la straini. Eu am fost ajutat, si nu mi-e teama sa recunosc asta. Familia a fost sprijinul meu, dincolo de multa munca. Ce fac insa cei care nu au acest ajutor sau familiile lor chiar nu pot sa ii ajute? Cum se ridica acesti oameni, cum pot ei face un salt din saracie in clasa mijlocie astfel incat sa fie cat mai multi romani care sa traiasca decent? Aici avem nevoie de un stat activ pentru a da o mana de ajutor la momentul potrivit. 

Societatea omenoasa are o componenta morala si umana puternica, pentru ca de aici porneste totul, e important sa revenim la normalitate, dincolo de politica conflictului. Or normalitate inseamna respect pentru cei din jur si o societate incluziva, pentru toti, nu o societate a segregarii. Un sfert din copiii Romaniei sunt sub pragul saraciei, daca nu facem ceva in urmatorii ani, acestia vor ramane saraci si ca adulti, vor intemeia familii care vor ramane in saracie, saracia se va perpetua. De aceea trebuie actionat de la inceput, sprijinind educatia ca ascensor social, oamenii acestia au nevoie doar de sansa unui start de succes. Educatia e cheie si pentru ca trebuie sa pregatim oamenii pentru economia secolului 21: acum poti face mult mai multe cu un Ipad decat cu puterea bratelor. 

La fel, o alta chestiune cheie, care tine de agenda reala a populatiei: slujbele; destui adulti inca isi cauta de lucru. Putine lucruri m-au bucurat mai mult in mandatul meu de Premier ca faptul ca am reusit sa ajutam la redeschiderea multora din locurile de munca desfiintate in 2010-2012. Azi, avem un somaj in scadere si un numar in crestere al locurilor de munca si al persoanelor ocupate. Mai avem inca multe de facut, iar cresterea salariului minim e doar primul pas spre un respect mai mare pentru oameni, mai ales cand avem o crestere economica sanatoasa. 

In societatea omenoasa este loc pentru toti: cei indrazneti nu sunt franati – dimpotriva, chiar ii invitam in proiecte de antreprenoriat social – in timp ce sunt ajutati cei care chiar au nevoie. Cred in societatea omenoasa ca o cauza justa, un nou contract social romanesc. Suntem diferiti si e normal sa avem opinii diferite, e important insa sa nu ne mai pierdem vreodata omenia sub impulsul populismului politic.

Va invit, romani de stanga sau de dreapta, sa demaram o dezbatere larga cu privire la societatea pe care ne-o dorim! Acest articol este un prim pas si o invitatie, va propun sa continuam dezbaterea pe internet.

P.S.

Acum o luna am fost la dezbaterea Friedrich Ebert Stiftung cu privire la Strategia Nationala privind Incluziunea Sociala si Reducerea Saraciei (2014 – 2020), unde am discutat cu multi oameni de stanga despre guvernare; ii invit sa participe la dezbaterea societala de mai sus. 

Va asigur ca asemenea demersuri, precum si masurile de crestere a clasei mijlocii prin ridicarea oamenilor din saracie, vor continua: guvernul acesta este unul de centru-stanga si nu va uita de dimensiunea sociala!

Victor Ponta, Prim-ministru

https://blogponta.wordpress.com