Politica trasului în piept din mărețul PNL

Scena politică românească asistă de vreo câteva săptămâni bune la „upgrade-ul” pe care și-l face PNL după ce a trecut la PPE și a decis să fuziuneze cu PDL. Această „îmbunătățire” pe care foștii liberali o fac nu putea să nu primească o denumire pe măsură. Nu se cheamă PNL 2.0 (cum se practică la soft-uri) sau PNL reloaded (cum se practică în cinematografie). Noua denumire care zgândără bine orgoliile unor politicieni prăfuiți este aceea de „marele PNL”.

Însă, acest „mare PNL” este mai degrabă o confederație de grupulețe care încearcă să își impună punctul de vedere. Șmenurile pe care le fac prin culise și discuțiile pe care le poartă fiecare tabără, au transformat mărețul proiect de fuziune a două partide, mai degrabă falimentare doctrinar și electoral, într-un adevărat haos politic.

Zilele acestea trebuia să aflăm care va fi candidatul acestui „mamut” al politicii românești, însă, orgoliile și frustrările componenților noii structuri nu par a se înțelege pe sondaje. Fiecare, după cum se prezintă situația, vine cu sondaje prin care arată că omul lor e mai bun și mai frumos pentru prezidențiale. Deși Iohannis pare de departe cel mai bine clasat candidat, fostul independent, tehnocrat și specialist în materie de juridic, Cătălin Predoiu, nu renunță la ambiția sa de a arăta că poate fi și om politic. PDL încearcă prin sondajul pe care vor să îl prezinte celor din PNL, să îi ia de proști, după cum lasă de înțeles chiar unul dintre noii lideri ai marelui partid, Teodor Atanasiu.

„Având în vedere că marja de eroare a sondajelor comandate de noi este de 2% și diferența dintre cei doi candidați pe sondaje este mult mai mare, sondajele nu pot arăta acest lucru, decât dacă unul dintre institute și-a bătut joc de sondaj”, spunea Atanasiu la RFI.

Desemnarea candidatului pentru prezidențialele din acest an nu se lovește doar de acest obstacol. După venirea lui MRU în PDL, pedeliștii, oameni de „bună credință” după cum îi știu toți românii, au crezut că acesta va renunța la dorința de a candida. Totuși, păsărelele care îi șoptesc lui MRU în ureche să candideze pentru că el este șansa dreptei, l-au făcut pe acesta să își ducă mai departe proiectul personal, lucru care a dus la un nou război „fratricid” în PDL. Astfel, cei doi cocoși de viță prezidențială ai PDL, MRU și Predoiu, încep să își care acuze unu în capul altuia. Cel care a dat ultima lovitură a fost MRU, care spune despre Predoiu că face jocurile lui Ponta. Până acum, pedeliștii par să tacă la acest nou conflict între ai lor.

Politica trasului în piept pe care o duc cei din PNL și PDL este resimțită mai de toți membrii ambelor partide. Neîncrederea domnește în interiorul celor două partide. Acest lucru este confirmat de către cei care suspectează că în urma plecării lui Iohannis în concediu cei din PDL au profitat și au făcut totul pentru a-l impune pe Predoiu pentru prezidențiale. Cum au făcut acest lucru încă nu se știe, dar sunt liberali care chiar cred în acest fapt.

La ora actuală, partenerii din cele două formațiuni în prag de „cununie”, oameni care ar trebui să meargă braț la braț spre „altarul” Cotroceniului, își dau la gioale mai rău ca niște adolescenți care se șicanează în glumă. Ironia face că politica bunului simț pe care o slăveau foștii liberali și la care se gândeau să adere pedeliștii, s-a transformat în politica trasului în piept.

Este trist să vezi cum oameni considerați acum aproape doi ani ca fiind o soluție pentru România, vorbind desigur despre liberali, nu mai sunt o soluție nici măcar pentru viitorul lor politic. Decizii pripite luate doar pentru a le facilita accesul la putere și a o acapara cu totul, i-au transformat în niște saltimbanci ai politicii românești. Îmbârligăturile în care s-au băgat îi fac pe aceștia să își asasineze propriul viitor politic. Și e păcat pentru unii.