CCR, lovitura pentru fanii catuselor: toate cauzele in care s-a implinit termenul general de prescriptie trebuie inchise

Lovitura de gratie la final de CCR – in componenta Morar, Pivniceru, Dorneanu – pentru respectarea Constitutiei, a deciziilor CCR si a legilor in vigoare. Prescriptia speciala a incetat sa opereze din 2018, de la prima Decizie CCR pe art. 155 alin. (1) Cod penal, iar Parlamentul se face pe deplin responsabil pentru faptul ca procurorii au ajuns sa fie cei care interpreteaza si aplica Codul penal dupa bunul plac atunci cand este vorba despre prescriptie. Consecinta: toate dosarele in care s-a implinit termenul general de prescriptie trebuie inchise.

Acest lucru reiese in mod evident din parcurgea Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 pe care Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a dat-o publicitatii miercuri, 8 iunie 2022, prin care, in majoritate, judecatorii constitutionali au decis ca art.155 alin. (1) din Codul penal - „Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza" – este neconstitutional in integralitatea sa. Decizia 358/2022 a CCR vine la circa 4 ani de la Decizia nr. 297/2018 prin care a fost declarata neconstitutionala sintagma "oricarui act de procedura in cauza" a aceluiasi articol 155 alin. (1) Cod penal.

Conform Deciziei CCR nr. 358/2022, "prescriptia speciala" a incetat sa mai existe inca de la publicarea Deciziei CCR 297/2018 intrucat "in absenta interventiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constitutie, pe perioada cuprinsa intre data publicarii respectivei decizii si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale, fondul activ al legislatiei nu contine vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale".

Ceea ce inseamna ca toate actele indeplinite de anchetatori in acesti ultimi patru ani de la publicarea Deciziei 297/2018 si pana in prezent, pana la publicarea Deciziei 2358/2022 nu au reprezentant decat un heirupism generalizat al parchetarilor, care si-au atribuit atat rolul de legiuitor, cat si de procuror, interpretand si aplicand legea dupa bunul plac.

In aceeasi situatie se regasesc si instantele care au calculat "din ochi", prin interpretari extinse, ori prin analogie, termenele de prescriptie, omitand faptul ca legiuitorul nu a intervenit pentru a stabili clar si previzibil cazurile de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale.

De aceea, CCR a statuat in Decizia 358/2022 ca prin lipsa de legiferare in materie a Parlamentului s-a dat nastere unei practici neunitare, constatate inca din 2019, insa ignorate de legiuitor: "Prin tacerea legiuitorului, identificarea cazurilor de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale a ramas o operatiune realizata de catre organul judiciar, ajungandu-se la o noua situatie lipsita de claritate si previzibilitate, situatie ce a determinat inclusiv aplicarea diferita la situatii similare a dispozitiilor

criticate".

citeste continuarea AICI