Cine seamănă vânt culege furtună. La ce ne-au adus înjurăturile „tinerilor frumoși și liberi” și epoca Băsescu Citeşte întreaga ştire: Cine seamănă vânt culege furtună. La ce ne-au adus înjurăturile „tinerilor frumoși și liberi”

Când instituțiile statului, odată cu epoca Băsescu, produc o ură structurală între diversele pături sociale și instituții, preluată cu succes și de PSD, de Iohannis, dar și de PNL și de USR-PLUS cu o intensitate și mai mare, ce rezultate așteptați? Scandărilor cu ură din vremea protestelor față de „ciuma" roșie, disprețului manifestat de elite la adresa unei mari părți a populației li se răspunde cu protestele din aceste zile. Iar statul ajunge să reprezinte pe tot mai puțini dintre cetățenii săi, crede scriitorul Vasile Ernu, într-un comentariu publicat în Libertatea.

Când „lumea bună" producea m..a ca singură formă de reflecție și discurs politic e normal să culeagă p..li. E un răspuns „natural": ce semeni aia culegi – prima înjurătură fără a doua nu se poate. Ultima e ecoul primei forme – un răspuns. Să ne explice filosofii primei înjurături care au justificat-o de ce e așa.

Când spuneam că nu e bine ca acea sintagmă să ajungă până și la copiii de la grădiniță ni se răspundea cu aceeași înjurătură. Acum culegem astea. Cine a coborât mai jos de brâu reflecția politică?

Când bagi „ciumă roșie" ca negare totală a celuilalt o să culegi „ciumă verde" – că ăsta e stilul de „dialog" prin negarea totală a celuilalt. Acum, bumerangul aruncat se întoarce. Dar mult mai încărcat. Pentru că am trezit mulți demoni adormiți.

Când „lumea bună" produce ură sistemică ca singur instrument politic, atunci nu ai cum să nu culegi ură. Da, o ură mai puțin cizelată, dar e tot ură.

Când instituțiile statului, odată cu epoca Băsescu, produc o ură structurală între diversele pături sociale și instituții, preluată cu succes și de PSD, și de Iohannis, și de PNL, și de USR-PLUS cu o intensitate și mai mare, ce rezultat să aștepți?

Când ani de zile lupți pentru stat minimal, decredibilizarea statului și instituțiilor lui, când le pui pe picior de război unele împotriva altora, ce rezultat să aștepți? Mecanismele se reproduc, însă genealogia e de sus în jos, nu invers. Cei de jos nu au instrumentele politice ale „lumii bune": ei sunt doar ecoul politicii de la mijloc în sus. Dar își găsesc ei instrumente.

Când presa mainstream și guvernanții atacă sistematic și decredibilizează sistemul medical de ani de zile, ce rezultate așteptăm? Bine, unii o fac cu agendă – o vor privatizată și mai bine să o destructureze și delegitimeze, ca să obțină un preț bun. O subfinanțează programatic. Asta nu mai e un secret de mult. Iată efectele decredibilizării sistemului medical: ură celor mulți.

În loc să ne solidarizăm cu medicii, îi răsplătim cu ură. Și asta vine de sus în jos, nu invers. Acum culegem roadele. Să merg mai departe?

Când puterea se pupă cu o parte a protestatarilor și numește golani și teroriști o altă parte a protestatarilor, ce efecte ai? O prăpastie, pentru că împarți țara în cetățeni buni și cetățeni răi, cetățeni superiori și cetățeni inferiori. Cei care te votează sunt „frumoși și liberi", iar cei care nu te votează sunt „cocliți". Asta are efecte.

In realitate, un președinte ar trebui să fie neutru cât de cât, măcar el. Lipsa de neutralitate cinică produce furie. Țara nu are cetățeni răi și cetățeni buni, ci doar cetățeni, indiferent cum votează.

Cine încalcă legea răspunde penal – punct.

Când lumea spune că e absurd să închizi magazinele la ora 18, tehnocrații de ONG le râd în față, pentru că nu înțeleg că pentru grosul populației asta nu e un moft. De ce? Pentru că ei lucrează până după 19 și nu pot să cumpere parizer și pâine la copii de la magazinul din colț, căci asta mănâncă. Noua clasă politică crescută fie în bulele ONG sau pe afară, uneori din banii furați de părinții lor în anii 90 râd „meritocratic" și le replică: „Da de ce nu comandați de pe online la Glovo, fraierilor!".

„Dacă n-au pâine, să mănânce cozonaci!", striga cândva, cinic și lipsit de înțelegere, regina. Și s-a sfârșit prost. Chiar după alegeri spuneam că avem o mare problemă.

Marea problemă: abandonul populației – poate cea mai mare problemă a acestei țări este abandonul de către putere, de către stat și instituțiile lui a unui segment imens al populației.

Avem un stat cu peste 60 % dintre cetățeni abandonați. Pentru ei nu există stat și instituții care să-i slujească, partide care să vrea să-i reprezinte, programe care să le prezinte interesele și nevoile, pentru ei nu există nici măcar interes electoral.

O mică atenție, o mică promisiune. Ei sunt oamenii nimănui – sunt oamenii inutili și abandonați. Ce a oferit „elita nouă" cetățenilor acestei țări, grosul lor: ură, dispreț și abandon. Pentru ei, statul este „minimal", ceva cu care se intersectează de cinci ori în viață: la naștere, la căsătorie, la școală, la impozite și la moarte – de obicei, ca să primească un act sau să plătească ceva. În rest, statul nu le oferă mai nimic.

De ce să mai vină la vot? Ei sunt scoși în afara câmpului politic. Partidele și statul au decis să se adreseze unor grupuri foarte mici, privilegiate și să le slujească: marelui capital, capitalului mijlociu, clasei de mijloc gălăgioase și grupurilor birocratice care stau la intersecția dintre resursele statului și business.

(Pandemia a lovit însă puternic micii afaceriști.) Firește, și structurilor de forță: mai ales cele mai puțin vizibile. Lor și familiilor lor. Adică taman cam 35% din populația acestei țări. Ceilalți sunt abandonați.

Pandemia a lovit cel mai dur în acest segment: cetățenii abandonați, nereprezentați. Starea precară a celor 60% abandonați arată situația gravă în care se află: probleme grave sociale și economice. Acum grosul tăcut al populației, cei tăcuți, care nu se vedeau ies la suprafața. Au motive? Imense. Și noi ,în loc să vedem cauzele exploziilor sociale, ne uităm la stilistica lor „necivilizată". Unde se duc aceste pături sociale abandonate? Spre cine se duc ele? Statul le-a abandonat, partidele vechi și noi nu se interesează de ele. Le ignoră și disprețuiesc – sau le utilizează cinic.

Aceste pături sociale se duc spre cei care le ascultă păsul, nevoile și dorințele și le promit ceva. Istoria ne arată că de obicei se vor duce spre extreme, spre populism dur, pentru că e și cel mai facil. Dar vina nu e la ei, ci undeva mai sus. Cât mai sus. Ce spune toată această situație. Spune un lucru foarte important, fundamental pentru existența acestei țări.

În acest moment, între putere și popor, dintre aleși și alegători s-a rupt, s-a sfărâmat, s-a dizolvat orice contract social. Țara e ca o oglindă spartă și chipul plin de dispreț și cinism al „elitei & puterii" se reflectă în milioane de cioburi. Nu încercați să dați vina pe popor – e doar reflecția voastră. Poporul vă pune oglinda să vă arate cine sunteți. Grosul cauzelor acestor probleme e de la mijloc în sus. Mai ales sus. Puteți să le oferiți un nou contract social?