Povestea nestiuta a judecatoarei Maya Teodoroiu, care acum a decis sa candideze la parlamentare
Înainte de a fi votată în Parlament, am întrebat un reputat magistrat cum o vede pe Maya Teodoroiu. Mi-a răspuns: „Strălucește prin inteligență, impune prin profesionalism, stimulează prin exigență!". La 45 de ani, a devenit cel mai tânăr judecător la Curtea Constituțională.
Mergând înapoi în CV-ul necunoscut al noului judecător constituțional, întâlnim mulți juriști care au influențat-o. Tatăl – profesor de drept constituțional şi magistrat; unchiul – jurist, diplomat şi consul general al României, în mai multe mandate. Bunicul din partea mamei – judecător, epurat din magistratură, după 1945, fiind fiul unui senator liberal; străbunicul, Constantin C. Mocanu – jurisconsult apreciat, apropiat al familiei Brătianu; frații bunicului – avocați. A avut privilegiul de a fi crescută şi educată de un judecător (bunicul) şi de două profesoare (bunica şi sora ei). A avut șansa de a cunoaște bine, ca prieteni apropiați ai mamei sale, personalităţi marcante ale vieții artistice românești: Domnica şi Amza Pellea, Oana Pellea, Michaela Tonitza, Ștefan Iordache. Un fapt rar şi prețios pentru un tânăr în formare.
A fost unul dintre primii stagiari români la Comisia Europeană. În urma unui examen de grad diplomatic a devenit Secretar II şi apoi Secretar I în cadrul MAE, la mai puțin de 30 de ani. Din 2002 până în 2009 a fost membru al Delegaţiei României la Curtea Permanentă de Arbitraj, la Haga; raportor naţional pentru protecţia juridică a mediului, în cadrul reţelei „Droit de l'Environnement" a AUPELF – UREF (în prezent, AUF), în Dakar, Senegal. A făcut parte dintre juriștii care au negociat intrarea României în Uniunea Europeană și în NATO, iar acum, în exclusivitate pentru Q Magazine, a rememorat trecutul și a vorbit despre viitor.
2001 – A rămas în sistemul judiciar, fiind consilier diplomatic, director pentru integrare Europeană şi programe, secretar de stat. Apoi, la CSM, a fost şef al Unităţii de Programe Internaționale şi expert național vizând calitatea actului de justiție, majoritatea finanțate de Banca Mondială.
Pe de altă parte, numirea judecătorilor Curții de către cele două Camere ale Parlamentului, respectiv de președintele României, nu este şi nu trebuie privită politicianist, mai ales de către oamenii politici, ci drept încă o valenţă a echilibrului puterilor în stat; să nu uităm că Senatul are şi rolul constituțional al validării membrilor CSM, aleși în adunările generale ale judecătorilor şi procurorilor, respectiv al alegerii reprezentanților societăţii civile. Judecătorii şi procurorii sunt numiți de președintele României, iar Președinția este o instituție politică; aceasta nu înseamnă că activitatea lor devine politică, ci dimpotrivă, chiar Constituția le interzice orice activitate politică. Situația este aproape similară în cazul judecătorilor CCR care, deși sunt numiți de organisme politice, nu pot desfășura niciun fel de activitate politică, ci exercită competențele Curții. Mai mult, judecătorul constituțional are dreptul la un singur mandat, pentru a nu fi tentat să caute sprijin politic pentru o eventuală renumire la aceeași instanță.
În fine, n-ar trebui ignorat exemplul francez, nu întâmplător. Este cunoscut că tradiția, cultura juridică, marile instituții de drept românesc au fost şi au rămas puternic influențate de cele franceze. Există, așadar, în Franța un „Conseil Constitutionnel”, compus din membri, modul de desemnare a acestora fiind apropiat de cel prevăzut în Constituția noastră şi care, desigur, nu sunt parte a sistemului judiciar.
Nu voi răspunde oamenilor politici!
Opoziția a susținut că sunteți o numire politică, deși cariera dvs. în domeniul juridic este una solidă. Ce le-ați răspunde celor care v-ar reproșa că sunteți un om al PSD, în sensul de afectare a modului în care judecați anumite spețe?
Deși argumentele nu mi-ar lipsi, nu am răspuns şi nu voi răspunde oamenilor politici, indiferent cine sunt. Tocmai pentru că nu sunt politician. În funcția de secretar de stat fusesem detașată din aparatul CSM, unde eram consilier asimilat magistratului. Mi-aş dori să văd în viitorul apropiat, în societatea românească, o conduită şi o etică minimale, măcar a comunicării între principalii actori, indiferent de apartenenţa lor: politicieni, magistrați, reprezentanți ai societăţii civile şi alții. Poate sunt optimistă, dar, revenind la recomandările exprese ale rapoartelor MCV, de care mi-ați amintit la început, nu cred că va mai fi mult timp posibil un „escape” , o evadare din cadrul acestor norme care sunt, până la urmă, comportamentale.
Totuși, aş dori să amintesc şi câteva aspecte trecute, pe care le-am cunoscut bine, ca simplu expert sau diplomat, apoi director şi, în final, secretar de stat la Ministerul Justiției: perioada 2001 – 2004 a fost cea mai intensă perioadă de muncă, de efort susținut, pe care am cunoscut-o vreodată, pentru deschiderea majorităţii capitolelor de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană şi apoi închiderea tuturor, până la finele anului 2004. La fel, în ceea ce privește aderarea la NATO. A fost, cred, o șansă istorică pentru toți cei care am contribuit la deschiderea şi finalizarea acelor negocieri, indiferent de domeniu sau minister. În Ministerul Justiției, de exemplu, majoritatea experților în domenii-cheie, ca legislație, afaceri europene, anticorupție, erau prezenți şi atunci şi au rămas în continuare, sub coordonarea tuturor miniștrilor care au urmat; ceea ce este un câştig. Au fost multe zile, weekenduri sau nopți întregi petrecute la birou, şi un lucru nu trebuie uitat: că au fost încununate de rezultate. Iar istoria, chiar şi cea recentă şi poate de aceea subiectivă ori resentimentară, numai așa se poate scrie: prin însumarea rezultatelor. Obiective. Palpabile. Că unele lucruri puteau fi făcute altfel sau mai rapid, da, se poate discuta; dar parcă sunt prea multe discuții sterile şi dezolant de puține progrese ale societăţii românești în ultimii ani, nu credeți?
2002 – A fost decorată de Președintele României Ion Iliescu, cu Ordinul „Pentru Merit” în grad de Cavaler.
Ba da, cred! Dar progresăm în lupta anticorupție, nu? Ați spus că nu vă temeți de nimic, atunci când ați fost întrebată dacă vă temeți de presiuni, după ce fostul judecător Toni Greblă, dar și alți colegi ai domniei sale au invocat presiuni pentru adoptarea legile siguranței naționale. Cum ați reacționa dacă cineva sau conducerea unei anumite instituții ar încerca să pună presiune asupra dvs. pentru a vota într-un anumit fel la un moment dat?
Nu mă tem de nimic, am spus-o deja, prin urmare, reacția mea, în orice situație, este şi rămâne simplă şi previzibilă, în considerarea literei şi spiritului Constituției şi legilor; ce înțeleg alții prin „presiuni”, nu cunosc.
Combaterea corupției trebuie să continue
Cum vă explicați paradoxul realității în care lupta anticorupție s-a intensificat în ultima perioadă, dar, în același timp, suntem percepuți ca tot mai corupți? Cum a fost posibil ca atâţia oficiali, miniștri, funcționari publici, judecători, avocați, medici să fie corupți, încât pare că în România sunt mai puțini cei onești decât ceilalți?! Care sunt cauzele acestui fenomen?
Nu cred că suntem percepuți ca „tot mai corupți”. Tocmai ca urmare a intensificării puternice a combaterii corupției, în ultimul timp, şi a vizibilității sale mai mari, s-ar putea să ne autopercepem aşa. Dar acesta este un fenomen ce trebuie explicat mai degrabă de sociologi. Tot ceea ce înseamnă, însă, combaterea corupției trebuie să continue, în mod serios, iar justiția îşi va face datoria în continuare, sunt convinsă.
Care dintre miniștrii Justiției au făcut ceva, real, pentru magistrați?
Toți miniștrii Justiției au avut un anumit rol, incontestabil, în progresul sistemului judiciar, din 1990 încoace. N-aş dori să fac nominalizări, tocmai pentru a nu introduce distincții subiective, chiar dacă neintenționate, dar nu trebuie uitate măririle salariale semnificative, potrivite statutului, precum şi o anume întinerire a corpului magistraților, petrecute la sfârșitul anilor 90 marile eforturi legislative, de preluare a legislației europene, cele trei legi fundamentale pentru funcționarea sistemului judiciar, dar şi primul proiect de Cod penal finalizat, din perioada 2001-2004, şi, desigur, deschiderea şi închiderea acelui dificil capitol de negocieri, în perioada respectivă, dar şi demersurile din ultimii ani, pentru adoptarea noilor Coduri şi a legislației aferente, măsurile legislative şi instituționale corespunzătoare.
Admin.A
www.PH-online.ro a fost înfiintat în 2008, ca prim cotidian online al Prahovei. De atunci, publicatia Ph-online.ro se pozitioneaza pe primul loc in topul celor mai citite ziare online ale Prahovei, conform Trafic.ro, inregistrand peste 1.000.000 de afisari ale stirilor, in fiecare luna.
Daca ai surprins ceva interesant in localitatea ta, trimite-ne povestea insotita de imagini pe adresa de
Contact: