Gestul incredibil pe care l-a făcut soțul Andreei Bălan, când și-a văzut partenera intubată și inconștientă!

Soțul Andreei Bălan a făcut dezvăluiri cutremurătoare legate de momentul în care interpreta a făcut stop cardiac în timpul nașterii celui de-al dopilea copil.

George Burcea, soțul Andreei Bălan, a vorbit despre cum a trăit experiența pe holurile spitalului unde cântăreața a născut cel de-al doilea copil. Într-un dialog cu Andreea, pe vlogul acesteia, actorul a vorbit despre cele mai lungi momente din viața lui și despre cum a reacționat atunci când a intrat la Terapie Intensivă și și-a văzut partenera de viață intubată și inconștientă.

”George Burcea: Mi-a fost foarte greu pentru că nu m-am aflat niciodată într-o astfel de situație. A fost un moment în care trebuia să sărbătorim: era furmos, venea un al doilea copil și dintr-o dată am văzut în sala de operații două lucruri total diferite. Odată venirea pe lume a Clarei care era foarte frumoasă iar în partea dreaptă, dacă mutai puțin cadrul, erai tu pe masa de operații și fetele care te resuscitau. Nu știai dacă să te bucuri sau să plângi. După aia a urmat o perioadă destul de grea, de 3-4 ore, în care doctorii efectov fugeau de mine, asistenții fugeu de mine pentru că nu-mi puteau spune nimic, tu nu erai stabilă. Nu voiau să se pronunțe. Eu am văzut că era ceva grav. (...)

Am stat pe hol făcând 6 etaje, când sus când jos, până la 4 dimineața, încercând să dau de cadrele medicale. Am încercau să dau de ele de la 6 fără ceva, imediat după ce ai născut până pe la 10. Au recunoscut și ele că se ascundeau de mine, că nu știau ce să-mi spună. Știam că e ceva rău dar nu știam ce se întâmplă.

George Burcea: ”Doctorii mi-au spus că nu se pot pronunța”

După care au venit domnii doctori și au început clasic cu: ”vă rog frumos să luați un loc”. Am zis ”vai de mine și de mine”, mi-au explicat tot ce s-a întâmplat, m-am calmat. Mi-au zis că nu se pot pronunța, că ești în afara oricărui pericol mare, mai erau pericole dar destul de mititele, să spunem așa. Erai intubată, la terapie intensivă.

Când am intrat la terapie intensivă, am vorbit cu tine dar tu nu erai conștientă. Nu mi-am închipuit că o să văd pe cineva atât de drag cu un tub în gură. (...) Nu m-am gândit că o să rămâi așa. Nu m-am gândit atât de departe. Exista posibilitatea dar nu am vrut să o iau în considerare. (...)”