Roubini anunta o criza fara precedent: Vine furtuna inflației și recesiunii

"Șocurile recente au făcut ca inflația și încetinirea creșterii economice să fie și mai acute, însă ele nu sunt singurele probleme ale economiei. Chiar și în absența lor, perspectivele pe termen mediu ar fi fost întunecate, din cauza unor tendințe mai largi la nivel politic, economic, de mediu și demografice", scrie Nouriel Roubini, pentru Project Syndicate.

"Noua realitate cu care trebuie să se confrunte multe economii avansate și multe piețe emergente este inflația și încetinirea creșterii economice, adică stagflația. Unul dintre motivele acestei stagflații ține de o serie de șocuri negative pe lanțurile de aprovizionare, care au redus producția și au majorat costurile.

Nu ar trebui să fie o surpriză. Pandemia a impus închiderea unor sectoare, a perturbat lanțurile de aprovizionare globale și a dus la o diminuare aparent persistentă a forței de muncă, în special în SUA. Apoi a urmat invazia rusă în Ucraina, care a dus la creșterea prețului energiei, al metalelor industrial, alimentelor și îngrășămintelor. Iar acum, China a impus masuri draconice împotriva pandemiei în metropole precum Shanghai, ducând la noi perturbări pe lanțurile de aprovizionare.

Chiar și fără aceste probleme majore pe termen scurt, perspectivele pe termen mediu ar fi întunecate.

Sunt multe motive să ne temem că acest context al stagflației de astăzi va continua să caracterizeze economia globală, ducând la o inflație și mai mare, la o creștere și mai redusă și la posibilitatea recesiunii pentru multe economii.

Începând de la criza financiară globală s-a observat o retragere de pe calea globalizării și o revenire la o mulțime de forme ale protecționismului. Asta reflectă existența unor factori geopolitici și a unor motivații politice interne, în special în țările în care o mare parte din populație s-a simțit "lăsată în urmă" de globalizare. Tensiunile geopolitice în creștere și tensiunile create de traumele economice ale pandemiei vor conduce, cel mai probabil, la readucerea fabricilor delocalizate în China sau cel puțin la relocalizarea lor în țări aliate ale Vestului din apropierea Chinei. Indiferent care dintre aceste variante va fi adoptată, producția va fi mutată în zone cu costuri mai mari cu forța de muncă.

Mai mult, îmbătrânirea populației în economiile avansate și în câteva piețe emergente foarte importante (China, Rusia, Coreea de Sud) va reduce forța de muncă și va duce la inflația salariilor. Pentru că cei în vârstă tind să-și cheltuiască economiile fără a munci, înmulțirea acestui segment al societății va crea noi presiuni inflaționiste si va reduce potențialul de creștere a economiei.

Reacția politică și economică împotriva imigrației din economiile avansate va reduce forța de muncă și va pune presiune pentru creșterea salariilor. Vreme de decenii, imigrația a ținut salariile la un anumit nivel în economiile avansate. Această perioadă pare să se încheie.

Noul război rece dintre SUA și China va avea o serie de efecte stagflaționiste. Decuplarea dintre cele două economii va implica fragmentarea economiei globale, balcanizarea lanțurilor de aprovizionare, restricții comerciale în domeniul tehnologiei, datelor și informațiilor – elemente cheie ale viitoarelor modele comerciale.

Schimbările climatice vor provoca și ele stagflație. Până la urmă, seceta duce la recolte mai slabe, la creșterea prețului la alimente, așa cum și uraganele, inundațiile și creșterea nivelului oceanelor duc la reducerea activității economice. Mai rău, politica renunțării la combustibilii fosili și a impunerii agresive a decarbonizării a dus la investiții foarte reduse în capacitățile de producție a energiei clasice, înainte să existe suficiente surse de energie regenerabilă pentru a compensa reducerea carbonului. În aceste condiții, creșterea puternică a prețurilor la energie este inevitabilă. Iar creșterea prețului energiei din cauza "greenflației" va duce la creșterea prețului materiilor prime folosite la panourile solare, la baterii, vehicule electrice și alte tehnologii curate.

Sănătatea publică va fi un alt factor. Nu s-a făcut mare lucru pentru prevenirea următoarei epidemii și știm deja că pandemiile perturbă lanțurile globale de aprovizionare și incită la politici protecționiste, în timp ce țările se luptă să adune stocuri de alimente, produse farmaceutice, echipamente de protecție.

Trebuie să ne temem și de războiul cibernetic, care poate duce la perturbări severe în producție, așa cum au arătat atacurile recente împotriva gazoductelor și procesatorilor de carne. Se așteaptă ca asemenea incidente să fie mai frecvente și mai grave. Dacă firmele și guvernele vor să se protejeze, vor trebui să investească sute de miliarde de dolari pentru securitate cibernetică, iar asta se va adăuga la costurile ce vor trebui suportate de consumatori.

Apoi avem războiul Rusiei în Ucraina, care semnalează revenirea la jocul de sumă nulă al politicii de mare putere. Pentru prima dată după multe decenii, trebuie să luăm în calcul impactul unor mari războaie asupra comerțului global și producției globale. Sancțiunile folosite pentru a pedepsi agresiunea duc și ele la stagflație. Astăzi avem un război al Rusiei împotriva Ucrainei. Mâine se poate ca Iranul să obțină arma nucleară, Coreea de Nord să amenințe mai mult cu folosirea armei nucleare. S-ar putea ca Beijingul să ocupe Taiwanul. Toate aceste scenarii ar putea duce la un război cu Statele Unite.

În cele din urmă, folosirea dolarului ca armă – un instrument central pentru aplicarea sancțiunilor – are aceleași efecte stagflaționiste. Nu numai că duce la fricțiuni în comerțul internațional cu bunuri, servicii, capital și materii prime, dar îi încurajează pe rivalii SUA să-și diversifice rezervele valutare și să cumpere și altceva decât dolari. În timp, acest proces ar putea duce la slăbirea dolarului, iar asta va face ca dolarul să fie mai scump, să încetinească creșterea economică și să ridice rata șomajului. În plus, acest fenomen poate duce la apariția unor noi sisteme monetare regionale, care vor balcaniza și mai mult comerțul și finanțele.

Optimiștii ar putea spune că încă ne putem baza pe inovația tehnologică pentru a reduce stagflația. Se poate să fie adevărat, însă factorul tehnologiei este în minoritate față de cei 11 factori producători de stagflație analizați mai sus. În plus, impactul schimbărilor tehnologice asupra creșterii productivității este încă neclar, iar decuplarea sino-americană va limita adoptarea unor tehnologii mai ieftine și mai bune la nivel global, ceea ce va duce la creșterea costurilor de producție. Spre exemplu, sistemele 5 G occidentale sunt mult mai scumpe acum decât cele produse de Huawei.

În orice caz, inteligența artificială, automatizarea și robotica au neajunsurile lor. Ele ar putea să îmbunătățească economiile până la punctul în care reduc inflația, dar la fel de bine pot distruge anumite ocupații și industrii, sporind și mai mult disparitățile între venituri. Asta ar duce la o reacție politică și mai dură decât cele pe care le-am văzut, cu toate efectele generatoare de stagflație care vor rezulta".