Motivul psihologic pentru care românii sunt religioși

Religia poate fi un produs secundar al unui număr de adaptări cognitive și sociale care au fost foarte importante în dezvoltarea umană, conform psihologiei.

O explicație psihologică mai recentă este aceea că evoluția noastră a creat „o gaură în formă de Dumnezeu” sau ne-a dat metaforicul „motor dumnezeiesc” care ne împinge să credem într-o divinitate. în esență, această ipoteza susține că religia este un produs secundar al unui număr de adaptări sociale și cognitive care au fost foarte importante în dezvoltarea umană.

Psihologul britanic John Bowlby a demonstrat această influență a atașamentelor în cadrul dezvoltării emoționale și sociale a copiilor, arătând modul în care aceștia pot suferi atunci când sunt amenințați cu violență sau izolarea.

Continuăm să ne bazăm pe acestea mai târziu în viață, atunci când ne îndrăgostim sau ne împrietenim și chiar putem formă atașamente puternice cu animalele non-umane și cu obiecte fără viață. Este ușor de înțeles de ce aceste atașamente puternice se pot transferă zeităților și mesajelor acestora.

De asemenea, comportamentul ritualic văzut în multe religii și culte duce la dorința de a repetă experiență. Acestea mai reprezintă și acte ale interacțiunii sociale, care, așa cum am menționat anterior, stau la baza ființei umane.