Anemia feripriva
Anemia nu este propriu-zis o boala, ci un sindrom, care se manifesta clinic cam in acelasi mod, indiferent de cauza care a produs-o sau tipul de anemie . Manifestarile clinice cele mai comune sunt ameteala, astenia , oboseala la cele mai mici eforturi, nervozitatea, incapacitatea de concentrare, scaderea memoriei, insomnia, scaderea tolerantei la frig, suferinta din partea inimii , tulburari menstruale la femei si impotenta la barbati. Cel mai important semn este , totusi, paloarea , cu intensitatea in functie de gradul anemiei. Pentru ca anemia se insoteste de oboseala fizica si psihica , in mod eronat, orice stare de acest gen este etichetata ca anemie. Trebuie inteles ca doar scaderea hemoglobinei si a hematocritului asociate oboselii sunt de fapt caracteristice anemiei, oboseala fara modificari ale hemogramei este de fapt ASTENIE si trebuie cautata alta cauza a acesteia. Tot din folclorul urban am intalnit si convingerea ca daca ai anemie este posibil sa faci leucemie. Acest lucru este absolut fals. El se trage din constatarea ca in orice leucemie poate sa apara si anemie secundara leucemiei, iar prin logica inversa se considera ca si anemia s-ar putea insoti de leucemie. Dupa cum veti vedea, anemiile sunt in cele mai multe cazuri rezultatul unor deficite , lipsuri de minerale si vitamine si se rezolva suplinind elementul care este deficitar. Deci nu pot evolua catre un cancer, acesta fiind pur si simplu cancer de la debut , nu secundar altor boli.
Cea mai raspandita anemie este cea feripriva, adica anemia secundara deficitului fierului din organism. Este o afectiune extrem de raspandita , mult subdiagnosticata . Cauzele ei sunt multiple, fiind cauzata fie de scaderea cantitatii de fier absorbite, fie de o pierdere care depaseste cantitatea absorbita . Cele mai mari categorii de cauze sunt :
Care sunt testele biologice necesare pentru diagnosticul anemiei feriprive ? Cele mai importante sunt :
In cazuri speciale , se mai pot testa :
Testele paraclinice necesare pt identificarea cauzei anemiei feriprive pot fi :
- endoscopii digestive superioara si inferioara
- echo abdominal
- radiografie pulmonara , ex bronhoscopic ( in hemoptizie )
- consulturi ginecologic, urologic, ORL, gastroenterologic
- Ct toracoabdominal, daca e cazul
Cum arata un pacient cu anemie feripriva ? In deficitele usoare, simptomele sunt aproape inexistente, cu exceptia unei usoare oboseli. In deficitele moderate si severe pacientul este palid , cu ragade comisurale ( zabaluta ) , limba rosie, lucioasa, care ustura cand consuma alimente acide, balonari din cauza atrofiei gastrice, parul este uscat si se rupe usor, unghiile se subtiaza si devin concave ( adancite ), cu nervozitate, probleme de memorie si concentrare, depresie, dureri de cap din cauza hipoxiei, apetit pentru substante ciudate ( perete, creta, gheata, pamant etc. )
Ce gasim la analize in mod curent ? Hemograma arata o scadere a hemoglobinei ( Hb ) si hematocritului ( Ht ) precum si a numarului de globule rosii ( Rbc ) . In ceea ce priveste indicii eritrocitari gasim scaderea acestora ( MCV, MCH, MCHC sub limita normala ) . Pe frotiul de sange se descrie microcitoza ( globule rosii mici ) , anizocitoza, hipocromie ( globule rosii mai decolorate ) . Fierul seric ( sideremia ) si feritina sunt mult scazute, CTLF este crescut, fierul medular este mult scazut.
Tratamentul anemiei feriprive
Pentru ca anemia feripriva este cauzata de deficitul relativ sau absolut de fier, tratamentul logic este suplimentarea aportului de fier .
In anemia severa ( < 8 g/dl ) sau la cei varstnici si cu comorbiditati este necesara transfuzarea de masa eritrocitara pentru stabilizare clinica. Tratamentul in formele medii-severe se face cu fier injectabil intravenos. Fierul cu administrare intramusculara a fost scos din uz din cauza efectelor secundare redutabile. Cele mai folosite produse de fier iv la noi in tara sunt Ferinject si Venofer , care se administreaza intravenos cu efecte excelente si reactii adverse minime. Recuperarea eritropoezei este rapida dupa fier iv. Dupa incarcarea cu fier iv sau de la inceput in formele usoare se administreaza fier oral . Preparatele de fier sunt cu fier bivalent sau trivalent. Cele cu fier trivalent sunt mai eficiente si mai bine tolerate. Tratamentul trebuie sa fie individualizat, dar se administreaza o perioada suficienta, minim 3-5 luni, cu cantitati initiale de 200 mg fier elemental pe zi, apoi 100 mg fier elemental pe zi. In cazul pierderilor continui de sange , tratamentul se ia discontinuu a la long.
Este important de retinut ca pentru un diagnostic corect trebuie facute testele necesare INAINTE de inceperea terapiei cu fier si vitamine. Nu se face tratament empiric , ,, dupa ureche’’ .
Tratata corespunzator, anemia feripriva se poate remite complet, dar este necesar sa se identifice si rezolve si cauza care a dus la aparitia acesteia.
Dr. Radu Craciun, medic hematolog
(Pe dr. Radu Craciun il puteti gasi la cabinetul din Ploiesti, str. Anton Pann nr. 9A (langa Filarmonica "Paul Constantinescu") sau la telefon 0723.352.375)
HEMOGRAMA - MODIFICARI ALE TROMBOCITELOR
Trombocitele, sau placutele sangvine, sunt cele mai mici elemente figurate care circula in sange. Practic ele nu sunt celule propriu-zise , ci fragmente din citoplasma unor celule mama gigante , numite megakariocite , care se gasesc la nivelul maduvei hematogene din interiorul oaselor late. Exista, din punct de vedere tehnic, oarece dificultati in numaratoarea automata a trombocitelor, din cauza dimensiunilor reduse ale acestora si din cauza multiplelor motive de erori (in plus sau in minus) care pot aparea. Numarul normal de trombocite acceptat in practica medicala este intre 150000- 450000/milimetru cub. Numaratoare automata se face in analizoare automate, aparate care ne dau imaginea de ansamblu a tuturor elementelor figurate sangvine. Analizoarele folosesc sange venos, recoltat in vacutainere vidate in care exista un anticoagulant special, EDTA . Exista si metoda manuala , efectuata din sange capilar, trombocitele fiind apreciate de catre medic in camere de numarare .
Pe hemograma automata trombocitele sunt prescurtate PLT si se exprima in mii/mmc. Volumul mediu trombocitar este prescurtat PDW , poate varia in medie intre 7,5 – 10,5 fl ( femtolitri ) si reprezinta media aritmetica a volumelor trombocitelor numarate. Trombocitele tinere au volumul mai mare iar cele batrane sunt cu volum mai mic. Pentru hematolog acest PDW este important in special in scaderi ale trombocitelor , daca PDW este peste normal, inseamna ca trombocitele sunt tinere , deci maduva hematogena produce trombocite dar acestea sunt distruse in exces in periferie. In mod opus , cand avem PDW mic, trombocitele circulante sunt mai vechi , nu sunt trombocite proaspat produse , deci maduva este insuficienta functional.
Importanta trombocitelor este data de implicarea lor in hemostaza , adica in oprirea sangerarilor diverse , ele intervenind in toate etapele formarii cheagului . Orice perturbare a numarului sau calitatii trombocitelor poate avea consecinte asupra hemostazei.
Scaderea numarului trombocitelor sub 150000/mmc este denumita trombocitopenie, si se manifesta prin diverse hemoragii , cu localizari diferite si de intensitate variabila , in functie de gravitatea scaderii :
- scaderea sub 12500/mmc este incompatibila cu viata si se manifesta prin hemoragii severe, spontane ( de la sine ) , cele mai grave fiind cele de la nivelul creierului ( hemoragia cerebrala ) si cele ale segmentelor tubului digestiv ( hemoragia digestiva )
- scaderea intre 12500- 30000/mmc se manifesta prin hemoragii spontane , la fel ca cele de mai sus, dar cu frecventa si severitate mai reduse, cum ar fi echimoze ( vanatai ) extinse, petesii ( pete rosii pe intreg corpul), sangerari nazale , gingivale etc.
- valori intre 30000 – 60000/mmc se manifesta rareori prin sangerari spontane, mai frecvent apar sangerari dupa traumatisme minore ( mici lovituri ) , dupa mici interventii chirurgicale , extractii dentare
- intre 60000 – 100000/mmc apar sangerari posttraumatice , dupa interventii chirurgicale , niciodata spontan sau la traume minore
- valori peste 100000/mmc sunt compatibile cu o viata normala, nemanifestandu-se clinic, nu pun viata in pericol si sunt decelate doar la analize de rutina , intamplator.
Exista numeroase cazuri fara manifestari hemoragipare, dar cu valori scazute sau foarte scazute ale trombocitelor. Aceste cazuri necesita verificarea unui frotiu de sange capilar si o numaratoare manuala de trombocite . Exista persoane normale care prezinta sensibilitate la EDTA ( lichidul din vacutainer ) , trombocitele acestora aglutinandu-se, adica formand niste agregate ca ciorchinii de struguri , fapt care impiedica aprecierea lor corecta in aparatele automate, dand valori fals scazute. In experienta personala am intalnit si valori de 10 ori mai mici decat cele reale, persoana fiind trimisa cu 30000 trombocite / mmc , dar in realitate, dupa numararea in camera , avea 300000/mmc, adica valoare normala.
Cazuri tranzitorii de trombocitopenie, cu valori care nu scad sub 80000/mmc se intalnesc in sarcina, si sunt datorate diluarii sangelui si prin consum la nivelul placentei. Aceste cazuri trebuie urmarite indeaproape pentru a infirma o trombocitopenie reala.
De retinut este si faptul ca scaderea trombocitelor NU se insoteste de modificari ale starii generale, cu exceptia manifestarilor hemoragipare mentionate mai sus.
In fata unui numar scazut de trombocite trebuie sa stabilim cauza scaderii , pentru a putea stabili tratamentul. Cauzele cele mai frecvente de trombocitopenie sunt :
- trombocitopenia imuna , cea mai frecventa , ce poate fi cauzata de : infectii ( HIV , virus C, Helicobacter pylori etc. ) , boli autoimune ( tiroidita autoimuna, poliartrita reumatoida, lupus ) , vaccinari, medicamente, crioglobulinemii sau poate fi idiopatica ( cu cauza necunoscuta )
- hipersplenismul ( cresterea in volum si/sau activitate a splinei )
- deficite severe de vitamine ( B12 si/sau folati , piridoxina )
- aplazii medulare megakariocitare
- sindroame mielodisplazice ( stari preleucemice )
- leucemii acute sau cronice
Cresterea numarului trombocitelor este numita trombocitoza. Se defineste ca o crestere peste valoarea de 450000/mmc. In cazuri limita se pot ajunge si la 2000000 trombocite/mmc.
In principiu , manifestarile clinice sunt minore , de la ameteli la cefalee rebela , dar cu cat numarul de trombocite este mai ridicat , acesta se poate insoti de complicatii trombotice , adica cheguri de sange cu localizari diverse , cheaguri care se pot mobiliza si pot aparea embolii cu diferite sedii ( infarct cerebral, cardiac, pulmonar etc. ) .
( cheaguri de sange ) .
Cresteri tranzitorii moderate putem intalni in contextul unor infectii sau boli inflamatorii, dupa traume , efort intens, postoperator, dupa o sangerare , postmenstrual, dupa administrarea unor medicamente ( corticoizi, hormoni ), precum pot fi si false cresteri, in cazul unor impuritati in camera de numarare .
Cresteri patologice pot aparea in urmatoarele situatii :
- dupa splenectomie sau in caz de hiposplenism
- revenirea dupa o supresie medulara ( rebound )
- boli mieloproliferative cronice ( leucemii cronice mieloide )
Doresc sa subliniez faptul ca, inainte de a pune problema cauzei sau tratamentului unei modificari in plus sau minus a numarului trombocitelor, trebuie obligatoriu sa verificam prin minim doua metode corectitudinea numararii, tinand cont de numeroasele erori care pot aparea. Nu se pune diagnosticul de certitudine , mai ales la pacientii asimptomatici, in absenta numaratorii manuale de trombocite , cazurile persistente sau cu simptome ingrijoratoare necesitand consultul hematologului.
Pe dr. Radu Craciun il puteti gasi la cabinetul din Ploiesti, str. Anton Pann nr. 9A (langa Filarmonica "Paul Constantinescu") sau la telefon 0723.352.375
Leucocitele ( celulule albe ale sangelui ) sunt cap de lista in desfasuratorul parametrilor hemogramei.
Prescurtate ca WBC ( white blood cells ), leucocitele au valori biologice uzuale de referinta intre 4000 si 10000 ( dupa unele aparate 11000 ) elemente pe milimetru cub. Scaderea leucocitelor sub limita minima normala se numeste leucopenie iar cresterea lor este denumita leucocitoza.
In continuarea listei din hemograma observam o etalare diferentiata a diferitelor subpopulatii leucocitare , initial in valoare absoluta, pe unele aparate marcate cu diez ( # ) , calculate in nr. elemente pe milimetru cub ( mmc ) , apoi exprimate procentual din totalul leucocitelor circulante, cu valori in puncte procentuale ( % ).
Majoritatea medicilor si pacientilor se orienteaza doar dupa valorile procentuale , care sunt mai usor de urmarit si de inteles, dar un specialist avizat ia in considerare doar valoarea absoluta a elementelor , din cauza posibilitatii unor anomalii ale numarului total de leucocite, lucru ce poate influenta rezultatul.
1. Cand ambele rezultate sunt fie normale, fie patologice, se considera ca si concordante si se iau amandoua in calcul.
2. Exista cazuri de totala normalitate a numarului absolut al tuturor subpopulatiilor leucocitare, dar cu chenare gri la nivelul valorilor procentuale. In acest caz nu se ia in considerare decat valoarea absoluta si se ignora rezultatul procentual, hemograma considerandu-se normala
3. Cand valorile procentuale sunt normale, dar cu devieri la valorile absolute, se considera ca hemograma este patologica, procentele putand fi normale, dar dintr-un numar sub sau peste valoarea considerata fiziologica a leucocitelor .
Cresterea numarului de leucocite peste 11000/mmc se numeste, cum am spus, leucocitoza. Cresterea se poate face pe seama oricarei subpopulatii de celule albe , dar cel mai frecvent cresc neutrofilele , mai putin limfocitele, monocitele, eozinofilele sau pot aparea celulele anormale de tip malign. Trebuie mentionat ca pot fi si false cresteri sau scaderi, prin mecanisme diverse, motiv pentru care recomand o numaratoare a leucocitelor din sange capilar intr-o camera speciala, precum si examenul frotiului de sange capilar pentru apreciere cantitativa si calitativa . In caz de dubiu, la leucopenii, se poate face un test de efort ( urcat si coborat scari 10 minute) sau mobilizare cu diferite substante.
Cauze mai frecvente de neutrofilie ( > 8000/mmc ) sunt :
- Infectiile , in special cele bacteriene, sunt o cauza frecventa de neutrofilie
- Inflamatia acuta sau cronica
- Hemoragia ( inclusiv menstra )
- Stressul intens fizic ( efort exagerat, sport ) si psihic , traumatisme , arsuri
- Dupa operatia de extirpare a splinei
- Cauze ereditare sau congenitale ( din nastere )
- Hemolize ( distructii ale globulelor rosii )
- Fumatul
- Medicamente , cum ar fi corticoizii sistemici, epinefrina etc.
- Obezitatea
- Reactii leucemoide( cresteri reactive , neleucemice, care pot atinge 100000/mmc )
- Cancere nonhematologice
- Leucemii mieloide cronice ( deseori cu cresteri peste 100000/mmc )
Cauze mai frecvente de neutropenie ( scadere a neutrofilelor sub 2500/mmc ) sunt :
- Cauze erditare
- Infectii virale, sepsis
- Boli autoimune ( lupus , poliartrita reumatoida etc. )
- Hipersplenism ( cresterea in volum si/sau activitate a splinei )
- Medicamente( algocalmin, carbamazepin, peniciline, Decaris, ranitidinaetc.) , droguri, citostatice
- Anumite tipuri de leucemii limfoide cronice
Cauze mai frecvente de monocitoza ( crestere a monocitelor peste 800/mmc ) sunt :
- Infectii bacteriene cronice : TBC , lepra, bruceloza, endocardita subacuta
- Recuperarea dupa o supresie medulara
- Cancere hematologice
Cauze mai frecvente de monocitopenie ( < 100/mmc ) sunt :
- Aplazii medulare
- Leucemia cu celule paroase
Cauze mai frecvente de limfocitoza ( crestere a limfocitelor peste 3200/mmc ) sunt :
- Infectii virale
- Stress fiziologic intens, operatii, traumatisme, nasteri
- Reactii medicamentoase
- Limfoproliferari cronice ( cancere limfoide )
Cauze mai frecvente de limfopenie ( < 1200/mmc ) sunt :
- Diverse infectii virale si non virale ( herpesvirus, HIV, parvovirus B19, gram negativi etc. )
- Boli de colagen
- Limfoame diverse
- Medicamente ( corticoizi, antimetaboliti ) , radiatii etc.
Cauze mai frecvente de eozinofilie ( > 200/mmc ) sunt :
- Boli parazitare ( ascarizi, chist hidatic, trichinella, toxoplasma , toxocara )
- Boli alergice diverse
- Leucemii cronice
In afara constatarii unor cresteri sau scaderi ale subpopulatiilor leucocitare este importanta si amplitudinea modificarii, devieri mici facand mai probabila o cauza benigna, nepericuloasa, pe cand modificari severe pot sugera, dar nu obligatoriu, probleme mai grave. De aceea este necesara expertiza unui hematolog , care va interpreta in context aceste modificari , cantitativ si calitativ, pt un diagnostic de mare acuratete .Doresc sa precizez si ca pot exista mostre de sange a caror hemograme sunt relativ normale sau cu mici modificari pe analizorul automat , dar care, examinate microscopic, pun in evidenta celule patologice , acesta fiind un argument extrem de puternic care impune o vizita la hematolog in cazul celor mai mici dubii de diagnostic.
Dr. Radu Craciun, medic hematolog
Pe dr. Craciun il puteti gasi la cabinetul din Ploiesti, str. Anton Pann nr. 9A (langa Filarmonica "Paul Constantinescu") sau la telefon 0723.352.375
Hemograma este investigatia biologica cel mai frecvent recomandata de medic si ocupa primul loc pe lista initiala de analize a oricarui pacient.
Prin termenul de ,,hemograma,, intelegem numararea, masurarea si clasificarea celulelor circulante din sange, informatiile obtinute prin aceasta analiza depasind orice alta metoda de investigare, tabloul sangvin obtinut reflectand o serie de tulburari si boli hematologice si nonhematologice.
Hemograma, in perioada actuala, este obtinuta prin testarea sangelui in asa numitele analizoare automate de hematologie, care permit procesarea multor probe intr-o perioada scurta de timp, cu asigurarea calcularii concomitente a numerosi parametri complecsi.
Dar, oricat ar fi de perfectionati acesti 'roboti hematologici', ei nu pot concura cu expertiza creierului uman, examenul microscopic al sangelui oferind cheia de diagnostic in multe situatii si neputand fi inlocuit de niciun aparat.
Rezultatul hemogramei automate consta intr-o lista de parametri, alaturi de valorile obtinute la pacient si intervalele de normalitate. Valorile in afara normalitatii sunt accentuate sau incadrate in celebrul chenar gri, care inspaimanta pacientii.
Tin sa reamintesc ca, spre deosebire de masini, corpul omului este extrem de complex si de individualizat, valori patologice pentru unul putand fi perfect normale pentru un altul. Limitele actuale de normalitate au fost stabilite statistic, analizand populatia asa-zis sanatoasa si facand o medie a valorilor obtinute. Intotdeauna trebuie privite cu circumspectie si bine cantarite testele care depasesc usor limitele permise, putand exista oameni perfect sanatosi care depasesc aceste intervale.
De asemenea, intre parametrii secundari ai hemogramei pot exista valori, cum ar fi la curbele de distributie etc., ce nu indica ele insele o stare patologica, ci sunt indicii pentru un specialist avizat , doar in cazul modificarii parametrilor majori . Deci nu orice ,,chenar,, aparut impune un consult de urgenta la hematolog.
Parametrii majori ai hemogramei sunt numarul de leucocite , prescurtat ca WBC ( white blood cells ), exprimat prin mii/milimetru cub, hemoglobina, prescurtata prin HB, masurata in grame/decilitru, hematocritul ( procentul volumetric de celule rosii din sangele total ), prescurtat prin HT, exprimat in procente, numarul de eritrocite ( globule rosii ), prescurtat prin RBC ( red blood cells ), exprimat in milioane/milimetru cub, si trombocitele sau plachetele sangvine, prescurtate PLT ( platelets ), numarate in sute de mii pe milimetru cub.
Asa cum se poate observa mai sus, ordinul de marime intre aceste celule este mult diferit, exprimari de genul "celulele albe sunt mai multe decat cele rosii" fiind total gresite, acest lucru fiind imposibil, asa cum usor se observa mai sus.
Si pentru a completa sirul de rectificari a unor fraze celebre si mult uzitate in populatie, in niciun caz, sub nicio forma, celulele albe nu le "mananca" pe cele rosii, fiind imposibil din punct de vedere fiziologic.
In continuarea acestei scurte expuneri vom afla mai multe despre celulele albe ale sangelui, leucocitele, si cum sa ne orientam in fata unei hemograme cu 'zone gri' la nivelul acestora.
Ramaneti pe Ph-online.ro pentru episodul 2 - Leucocitele
Pe dr. hematolog Radu Craciun il puteti gasi la cabinetul din Ploiesti, str. Anton Pann nr. 9A (langa Filarmonica)
ADENOPATIA
Adenopatia reprezinta cresterea in volum a ganglionilor limfatici. Ganglionii limfatici reprezintă structuri limfoide dispuse pe traiectul vaselor limfatice, au forma ovalara sau rotunda , dimensiuni variabile( intre 0,5 – 1 cm ), in functie de varsta si gradul de activare, consistenta elastica, sunt mobili pe planurile adiacente si sunt, in mod normal, nedurerosi.
Modificarea oricăreia dintre aceste caractere intră în domeniul patologicului, definind sindroamele ganglionare sau adenopatiile (adenomegalii). În mod normal, ganglionii superficiali nu se palpează, cu excepţia copiilor mici, cu imunitatea in formare (micropoliadenopatie) si a persoanelor foarte slabe
Ganglionii sunt situati , cum am precizat, pe traseul vaselor limfatice, deci pe traiecte bine stabilite, unde ii si cauta medicii . Cel mai frecvent ganglionii superficiali care se pot palpa de afla in urmatoarele zone:
- pe laturile gatului = laterocervical
- supraclavicular (deasupra claviculei )
- axilar ( la subrat )
- sub mandibula (submandibular)
- la plicile membrelor inferioare (inghinal)
- la coate ( epitrohleeni )
Exista si ganglioni profunzi sau viscerali care nu se pot palpa, dar pot fi pusi in evidenta prin metode imagistice : ECHO , RMN , tomograf etc.
La copii există hiperplazia limfoidă fiziologică ce determină palparea ganglionilor cu diametrul de 3 mm sau mai puţin în regiunea occipitală, axilară şi de 1 cm în regiunea cervicală şi inghinală fără semnificaţie patologică. Palparea ganglionilor preauriculari, epitrohleeni, supraclaviculari poate avea o semnificaţie patologică.
Nu orice umflatura aparuta oriunde este un ganglion, desi popular se spune acest lucru. Exista posibilitatea ca ganglionii limfatici superficiali sa fie confundati cu:
-Lipoame
-Chiste subcutanate
-Inflamatii ale glandelor grasoase de sub piele (cosuri/ acnee)
-Inflamatia glandelor sudoripare din axila - hidrosadenita
-Abcese
-Hernie
-Anevrism de carotida
-Proeminente osoase
De obicei diagnosticul cauzal al maririi ganglionilor il punem prin:
- Anamneza ( discutia cu bolnavul )
- Examinarea bolnavului ( examen clinic general )
- Analize de sange specifice bolii suspicionate
- Ecografie abdominala (pentru a vedea daca nu sunt ganglioni mariti si in abdomen)
- Radiografie pulmonara (pentru ganglionii din mediastin)
- Examen CT , RMN sau PET scan pentru ganglionii interni
- Biopsia unuia sau mai multor ganglioni (este de obicei necesara) . In principiu , orice ganglion care nu se remite dupa maxim 4 luni trebuie biopsiat .
Dupa localizare , avem :
a.adenomegalii localizate :
adenomegalii benigne: limfadenite satelite din infecţiile cu piogeni, din TBC, sifilis, boala zgârieturilor de pisică, herpes, zona Zoster, reactii postvaccinale;
adenomegalii maligne: limfoame maligne, cancer metastatic.
b.adenomegalii generalizate , ce se caracterizează prin prezenţa ganglionilor măriţi de volum, cu aspect normal, ce interesează mai mult de 2 grupe ganglionare neînvecinate
Se disting urmatoarele tipuri de adenopatii generalizate :
adenomegalii benigne:
a.limfoproliferări reactive ·virale (rubeolă, mononucleoză infecţioasă, boala incluziilor citomegalice, rujeolă, varicelă); ·bacteriene (listerioză, bruceloza, tularemia); ·parazitare (toxoplasmoza); ·micotice (histoplas-moza);
b.boli autoimune (anemii hemolitice autoimune, lupus eritematos sistemic, boala Still, boala Kawasaki);
c.boli limfoproliferative benigne (sarcoidoza, hiperplazie limfoidă pseudotumorală cu histiocitoză sinusală masivă);
d.reactive medicamentoase (fenitoină, primidon);
e.boli de tezaurizare (boala Gaucher, boala Niemann-Pick);
adenopatii maligne: leucemii acute şi cronice, histiocitoza X, limfoame maligne – forme generalizate, metastaze ganglionare.
Ce este stringent de retinut este faptul ca adenopatia poate fi o afectare fara grad de periculozitate sau poate semnala o boala extrem de severa. Important este sa ne adresam de urgenta unui medic de specialitate , pentru ca numai experienta unui specialist poate transa diagnosticul si stabili cauza bolii si tipul de terapie pentru fiecare persoana cu adenopatie.
dr. Radu Craciun, medic primar Hematologie
Pe dr. Craciun il puteti gasi si la cabinetul din Ploiesti, situat pe strada Anton Pan nr. 9A sau ii puteti adresa intrebari pe adresa de email a redactiei [email protected]