Eroii Paw Patrol vin la Ploiești Shopping City în cadrul unei super expoziții interactive. În perioada 19 – 30 iunie 2019, copiii pot descoperi prin activități de grup, educative și foarte distractive, că pot deveni micii eroi ai marelui oraș în care trăiesc.

Cățelușii Paw Patrol cred că nicio provocare nu este prea mare și nimeni nu este prea mic pentru a putea deveni erou. Zonele expoziției sunt gândite și decorate pentru a oferi copiilor experiențe interactive memorabile:

  • Zona Chase, unde micuții vor descoperi prin joc și distracție regulile rutiere, alături de Police Pup, micuțul și agerul ciobănesc german, care poate dezlega orice mister și poate rezolva orice problemă de circulație
  • Zona Marshall, alături de Fire Pup, puiul de dalmațian mereu gata de misiune și mereu pregătit să îi învețe pe copii cum să devină pompieri
  • Zona Skye, alături de Aviator Pup, cățelușa cochetă, inteligentă și neînfricată, a cărei remorcă se poate transforma în elicopter
  • Zona Rubble, alături de Construction Pup, puiul de bulldog amuzant și voinic, pregătit oricând să repare și să construiască; aici, copiii folosesc elemente de construcție de jucărie și descoperă cum să pună temelia unei clădiri
  • Zona Rocky, cu Eco Pup, cățelușul creativ care adună deșeurile și salvează mediul înconjurător, și care îi învață pe copii importanța colectării selective, a reciclării și protejării naturii

Participarea la expoziția interactivă PAW PATROL este gratuită și se face pe bază de rezervare la la office@ploiestishoppingcity.ro sau la telefon 0751 077 835. Accesul la ateliere se face din oră în oră. Un tur complet durează aproximativ 45 de minute, iar programul poate fi consultat pe site-ul site-ul Ploieșți Shopping Citysi pe pagina deFacebook.

 

Despre Ploiești Shopping City

Ploiești Shopping City, primul și cel mai mare centru comercial din județul Prahova, are o suprafață închiriabilă de 46.500 m2 și pune la dispoziția clienților săi aproximativ 2.000 locuri de parcare. Mall-ul găzduiește unul dintre cele mai mari cinematografe din afara Capitalei, cu 12 săli de proiecție dintre care 7 sunt dotate cu tehnologia 3D, dar și peste 100 de magazine, mix-ul de chiriași incluzând branduri internaționale precum Zara, H&M, Pull and Bear, Bershka, Stradivarius, Adidas, Starbucks, Tezyo, LC Waikiki, Intersport, Noriel, BSB, Oviesse Kids și multe altele. Ploiești Shopping City este un proiect dezvoltat de Carrefour Romania împreună cu NEPI Rockcastle.

Gheorghe Stan, fostul şef al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie şi noul judecător CCR, a declarat exclusiv pentru MEDIAFAX că sunt îngrijorătoare datele privind supravegherea tehnică a magistraţilor, mai ales pentru că nu a fost clarificată situaţia materialelor informative.

„Au fost presiuni în afara legii şi a obligaţiilor deontologice venite din partea unor magistraţi punctual, direct sau prin intermediul, eu ştiu, anumitor asociaţii profesionale care au încercat să blocheze activitatea Secţiei pentru a nu cerceta acele nereguli din cadrul sistemului, sau de a păstra ori de reinstala pârghiile în care se realizau presiuni asupra judecătorilor şi procurorilor anterior aşa cum relevă de altfel şi raportul Inspecţiei Judiciare, în cauze privind magistraţii care a fost înaintat către plenul CSM”, a spus Gheorghe Stan, într-un interviu exclusiv pentru MEDIAFAX.

De asemenea, fostul şef al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie a vorbit şi despre supravegherea tehnică a magistraţilor:

„Îngrijorătoare este, într-adevăr, statistica supravegherilor tehnice la care au fost supuşi magistraţii şi mai ales că nu s-a clarificat soarta acelor materiale informative care au stat la baza dosarelor penale. Aici este rolul CSM să se asigure de respectarea garanţiilor independenţei magistraţilor şi poate chiar şi al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie - să verifice dacă s-au comis fapte care intră în competenţa lor”.

AUDIO - interviul integral acordat de Gheorghe Stan:

 

Redăm integral interviul cu Gheorghe Stan, fostul şef al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie şi noul judecător CCR:

Înfiinţarea Secţiei constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei”

Reporter: Din funcţia de adjunct al Inspecţiei Judiciare aţi fost numit şef al secţiei de investigare a magistraţilor şi, la o distanţă la numai câteva luni, aţi fost validat pentru o funcţie de judecător la CCR, o funcţie importantă. Cum se înţeleg cele două roluri şi care este responsabilitatea pe care o aveţi în plus faţă de societate?

Gheorghe Stan: Cele două funcţii au în comun respectarea şi apărarea ordinii de drept într-o democraţie constituţională şi presupune obligaţii de independenţă şi imparţialitate în desfăşurarea activităţii. Aptitudini pe care mi le-am însuşit în cei 20 de ani de magistratură. Sigur, din punct de vedere funcţional, între cele două roluri însă nu există o legătură, dat fiind faptul că la Secţia de Investigare Infracţiunilor din Justiţie, care este o structură judiciară, iar CCR este o autoritate de jurisdicţie constituţională. Responsabilitatea faţă de societate este, însă, aceeaşi ca pentru orice profesionist al dreptului şi de a garanta că societatea funcţionează pe bazele constituţiei şi a legii.

Reporter: A fost, din punctul dumneavoastră de vedere, oportună înfiinţarea unei astfel de structuri? Pentru că aţi văzut că a fost criticată şi încă este criticată, chiar şi după luni bune de funcţionare.

Gheorghe Stan: Cred că nu doar oportună, ci mai ales necesară. Nu vorbim de un fenomen infracţional în domeniul justiţiei, ci de a asigura o anumită garanţie a înfăptuirii în condiţii de legalitate a actului de justiţie, care exclude orice imixtiune din partea oricărei persoane şi, în egală măsură, chiar şi a unui agent a statului. Ca atare, zic eu, înfiinţarea Secţiei constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei. Se asigură, pe această cale, o protecţie adecvată a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva a unor eventuale abuzuri săvârşite prin sesizări sau prin denunţuri arbitrare sau abuzive şi se asigură o practică unitară la nivelul acestei structuri de Parchet cu privire la modul de efectuare a actelor de urmărire penală pentru infracţiunile desăvârşite de magistraţi, de altfel aşa cum a precizat şi CCR în considerentele deciziei numărului 330/2018. După cum am subliniat anterior, înfiinţarea Secţiei a apărut ca un răspuns, zic eu, la nevoile sistemului judiciar în ansamblul său de independenţă şi stabilitate.

Sintetizând, garanţiile de independenţă şi imparţialitate ale Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie ar fi vechimea de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror, selectarea atât a procurorului-şef al acestei secţii, cât şi a procurorilor cu funcţie de execuţie de către CSM şi nicidecum de către factorul politic, aşa cum se speculează în spaţiul public, transparenţa procesului de selecţie a procurorului-şef şi a procurorilor cu funcţii de execuţie, evaluarea riguroasă a activităţii profesionale a procurorilor desfăşurate în ultimii ani de carieră de către comisie numită de către plenul CSM, alcătuită din reprezentanţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Inspecţia Judiciară.

Trebuie să menţionez faptul că în cadrul Ministerului Public au existat dintotdeauna, într-o formă sau alta, structuri specializate în anchetarea faptelor pretins săvârşite de magistraţi, precum şi a altor persoane a căror activitate infracţională aveau legătură de cauzalitate cu activitatea respectivilor magistraţi. Spre exemplu, în cadrul DNA a funcţionat până la înfiinţarea acestei secţii un serviciu de combatere a corupţiei în justiţie care avea un procuror şef şi o schemă de 10-12 procurori. A fost înfiinţat printr-un simplu ordin al procurorului şef al acestei structuri.

„În cazul acestei structuri judiciare, nu numărul de cauze este cel care determină existenţa sau nu a secţiei”

Reporter: La acea vreme era doamna Laura Codruţa Kovesi.

Gheorghe Stan: Exact. Înfiinţarea acestui serviciu s-a făcut fără implicarea CSM, în mod total netransparent şi fără vreo justificare pe aspectul existenţei sau nu a unor magistraţi corupţi deşi, în nenumărate rânduri, am menţionat acest lucru în spaţiul public se pare că nimeni nu a fost interesat de acest aspect.

Reporter: Este fenomenul infracţional din justiţie la o scară atât de mare încât să necesite o astfel de instituţie ca secţia de anchetare a magistraţilor?

Gheorghe Stan: În cazul acestei structuri judiciare, nu numărul de cauze este cel care determină existenţa sau nu a secţiei, ci rolul ei de garant al legalităţii şi independenţei magistraţilor. Competenţa materială este cea care determină existenţa unei structurii cu autonomie funcţională care să investigheze infracţiuni săvârşite sau presupuse săvârşite în justiţie. Secţia nu a fost înfiinţată pentru a raporta un procent ridicat al trimiterii în judecată, a faptelor comise sau presupuse a fi comise de magistraţi. Nu este rolul ei să se justifice pe aspectele cantitative, ci are rolul ca acele puţine cazuri care sunt comise de magistraţi să fie izolate şi deferite instanţelor, astfel încât să nu planeze neîncrederea sau prezumţia de abuz asupra întregului sistem judiciar. Aceasta cred că este abordarea responsabilă pe care eu şi colegii mei ni le-am asumat.
 
Reporter: Nu consideraţi că există pericolul ca, odată cu plecarea dumneavoastră din funcţie, Secţia – deja criticată - să fie vulnerabilizată?

Gheorghe Stan: Ştiţi dumneavoastră, eu nu cred în personalizarea funcţiilor şi legarea destinului unei instituţii din sistemul judiciar de persoanele care le conduc pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Această idee de a te asimila cu unitatea de la care pleci nu mi-o arog în niciun fel. Secţia trebuie să reziste pentru că ea este o garanţie deopotrivă pentru magistraţi şi societate, nu pentru că este un procuror sau altul la conducerea ei. Secţia trebuie să se întărească şi sper ca după primul an de funcţionare, în toamna aceasta, să aibă în sfârşit schema completă.

Reporter: Cum aţi descrie activitatea dumneavoastră la Secţie şi cum aţi lucrat cu fost procuror general Augustin Lazăr. De exemplu, când CCR a dat undă verde înfiinţării acestei secţii, dânsul a spus că ne vom întoarce cu 27 de ani în trecut. Cum comentaţi asta?

Gheorghe Stan: Nu atât de bine pe cât am dorit aşa cum ar fi trebuit să fie la acest nivel. Însă trebuie să vă spun că diferenţa de abordare între noi a fost aceea că eu am abordat legea ca pe un imperativ şi ca magistrat am recurs exclusiv la punerea ei în aplicare, în timp ce domnia sa cred că aborda mai mult dintr-o altă perspectivă, într-o cheie de gust şi opinie personală sau de oportunitate cu privire la înfiinţarea acestei secţii. CCR, în mod constant, a statuat că autorităţile publice nu au voie să încalce limitele de competenţă ale altor autorităţi, de aceea legiuitorul este cel care stabileşte oportunitatea, iar CCR a verificat că această prerogativă a fost realizată cu respectarea Constituţiei.

Domnia sa a avut dreptate oarecum. Şi acum 27 de ani erau eforturi de reconstruire a unei justiţii bazat pe fundamentele societăţii democratice demers punctat prin adoptarea Constituţiei din 8 decembrie 1991 tot cam acum 27 de ani. Este adevărat că de la momentul operaţionalizării secţiei am întâmpinat obstacole în asigurarea bazei logistice, a dotărilor, a elaborării organigramei, dar şi în modul de interpretare a principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public. Însă, în prezent, am depăşit aceste piedici şi am reuşit să facem o secţie funcţională, ne-am întărit cu recent cu încă trei procurori, am reuşit să aducem un număr de 14 ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul acestei secţii, iar din perspectiva tehnico -materială stăm foarte bine. De altfel, dincolo de ce a apărut în spaţiul public, ideea pe care am dorit să o transmitem este că nimeni nu este mai presus de lege, am cercetat fapte şi nu persoane, am reuşit să organizez activitatea pe toate palierele şi am mers pe ideea că orice persoană care a încălcat legea a fost chemată să răspundă cu privirile la acuzaţiile care li s-au adus.

„Au fost presiuni în afara legii şi a obligaţiilor deontologice venite din partea unor magistraţi punctual”

Reporter: A existat vreo presiune din partea sistemului judiciar, în condiţiile în care principalii factori vizaţi de cauzele de la secţie sunt chiar colegii magistraţi?

Gheorghe Stan: Trebuie să recunosc faptul că au fost presiuni în afara legii şi a obligaţiilor deontologice venite din partea unor magistraţi punctual, direct sau prin intermediul, eu ştiu, anumitor asociaţii profesionale care au încercat să blocheze activitatea Secţiei pentru a nu cerceta acele nereguli din cadrul sistemului, sau de a păstra ori de reinstala pârghiile în care se realizau presiuni asupra judecătorilor şi procurorilor anterior aşa cum relevă de altfel şi raportul Inspecţiei Judiciare, în cauze privind magistraţii care a fost înaintat către plenul CSM.

Fac trimitere la acest raport pentru că ştim că asupra aspectelor de fapt, constările nu pot fi cenzurate în cadrul analizei ulterioare, deci luăm aceste constatări ca un dat. Surprinzător este că şi magistraţi cu funcţii de înaltă răspundere au susţinut public că doresc desfiinţarea acestei Secţii şi asta în aceeaşi intervenţie în care îşi arătau nemulţumirea faţă decizii judiciare adoptate de secţie în ceea ce priveşte chiar pe ei. Da, au fost asemenea derapaje ale unor magistraţi - nu ştiu cum să le cataloghez, co-interesate, poate nelegitime, însă Secţia răspunde unui principiu mult mai amplu decât aceste meschine interese şi anume garantarea faptului că, în justiţie, atribuţiile judiciare se înfăptuiesc exclusiv în baza legii ca o garanţie dată cetăţenilor şi a societăţii şi principiului garantării independenţei magistraţilor contra potenţialilor abuzuri prin dublu control judiciar al instanţei şi funcţional al CSM.

Reporter: Tot magistraţii, mai precis asociaţiile de magistraţi, s-au mobilizat, au participat la proteste, au trimis în spaţiul public scrisori prin care cereau desfiinţarea secţiei şi îşi manifestau dezaprobarea. Cât de mult v-a afectat activitatea această mobilizare a lor?

Gheorghe Stan: Da, este regretabil că activitatea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie să fie raportată doar la numite dosare. Aş fi dorit ca magistraţii sau acele asociaţii profesionale, cât şi procurorii din cadrul secţiei corespunzătoare a CSM să manifeste echidistanţă, echilibru şi o oarecare rezervă cu privire la activitatea acestei secţii şi mai ales cu privire la cauzele care se află în curs de urmărire penală. Actul de justiţie nu trebuie să fie evaluat, raportat la calitatea unei persoane, într-o anumită cauză penală. Să se arunce anateme cu privire la legalitatea efectuării urmării penale în cauze aflat în lucru sau la care urmează sau s-a dat soluţii în cauză, în situaţia în care acestea sunt discutate în acelaşi timp în spaţiul public de către un alt magistrat care se presupune că ştie foarte bine ce implică activitatea de efectuare a urmăririi penale, şi mai ales de administrare a unui probatoriu complex, este cu atât mai neproductiv sistemul judiciar. De ce? Pentru că lasă urme de îndoială cu privire la imparţialitatea acestuia. 

Este evident pentru orice persoană de bună credinţă că Secţia este ţinta unor atacuri repetate şi absurde zic eu, aflate la limita legii şi acest aspect nu face decât să polarizeze şi mai mult sistemul judiciar, să îl împartă între cei care respectă legea şi cei care sunt abuzivi. Însă ce vreau să vă precizez este că toate aceste atacuri nu au fost de natură să ne împiedice în desfăşurarea activităţii, în dosare la care s-a făcut referire prin mass-media. Un alt aspect pe care aş vrea să vi-l relev este discursul public al unor asociaţii profesionale în spaţiul public. Dacă vă aduceţi aminte în anul 2018, la momentul discutării în Parlament a legilor justiţiei, anumite voci au strigat puternic că nu se impune înfiinţarea acestei Secţii de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, având în vedere statistica Ministerului Public pe ultimii 5 ani, care relevă un procentaj extrem de infim al dosarelor în care s-a dispus trimiterea în judecată a magistraţilor pentru fapte penale.

Ulterior, la câteva luni după promulgarea legilor justiţiei de către de către preşedintele României, discursul lor s-a schimbat radical. Am auzit voci care au explicat opiniei publice că această Secţie nu va fi în măsură să cerceteze faptele comise de magistraţi întrucât este o structură nefuncţională, cu un stoc uriaş de dosare, cu personal insuficient, fără poliţie politică, fără extindere teritorială, fără specialişti. Acum, privind cele două discursuri publice ale acelor colegi din asociaţiile profesionale, cum să le înţelegem noi? În ce cheie? Nicidecum cu bună credinţă.

Cred că este vizibil că vorbim aici de o dublă măsură, de un dublu standard, pe care îl interpretăm doar în interesul unora sau altora. Pe de altă parte, trebuie să ating şi aspectul discursurilor publice ale anumitor magistraţi sau al unor asociaţii profesionale cu privire la Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, cât şi cu privire la procurorii care fac parte din această secţie. Conduita personală a unui magistrat afectează sistemul judiciar în ansamblul său, magistratul trebuie să fie nu doar un bun profesionist ci şi un om bun, opiniile cu privire la ce înseamnă a fi un om bun pot varia la nivelul societăţii, însă nu poţi etala public un comportament polarizat, dus spre instigare la revoltă şi la nerespectarea legii. Publicul cere adesea de la magistrat o conduită care să se situeze cu mult deasupra celei pe care o aşteaptă de la ceilalţi cetăţeni, standardele de conduită pentru judecători şi procurori fiind mult mai ridicate decât cele respectate de societate în ansamblul său. Decenţa şi buna credinţă în egală măsură reprezintă valori, principii ce ţin de demnitatea şi onoarea profesiei de magistrat.

Ca atare, acest comportament al magistratului în cadrul sistemului judiciar în general şi în cadrul instanţei sau a parchetului unde acesta activează trebuie să se situeze în anumite limite dictate de către lege şi de către codul nostru deontologic. Comportamentul faţă de colegi reflectă modul în care magistratul vede propriul său rol şi funcţia de magistrat. Cu alte cuvinte, dacă au un comportament inadecvat faţă de colegi, acest lucru dă naştere la îndoieli cu privire la propria lor atitudine faţă de profesie.

Reporter: În contextul în care în spaţiul public şeful Inspecţiei Judiciare, instituţie unde dumneavoastră aţi fost adjunct, vorbeşte despre un număr mare de dosare cu magistraţi, cum catalogaţi aceste cauze? Putem spune că sunt presiuni în sistem, corupţie la nivel înalt, ori cauze cu un parcurs firesc?

Gheorghe Stan: Conform Constituţiei şi legii organice, catalogarea şi interpretarea constatărilor din raportul Inspecţiei Judiciare este de competenţa şi responsabilitatea efectivă şi exclusivă a CSM. Eu unul pot exprima numai unele consideraţii de principiu: există riscuri ca pârghiile de putere din sistemul judiciar, ca orice pârghie de putere din cadrul oricărui sistem public să fie corupte de la rolul şi misiunea lor. Există posibilitatea în exercitarea unor abuzuri în exercitarea atribuţiilor cauzate de diferiţii factori însă aceste chestiuni se analizează şi primesc răspuns conform legii de organismele abilitate.

Ca motive, acestea pot să fie variate, de la aspiraţii de carieră, la nevoia de notorietate, sau răspuns la modul politic descris de lege de numire a unora dintre procurorii de rang înalt. Uneori, sub presiune mediatică sau sub presiunea altor factori, se poate să se fi cauzat, în trecut, în tentaţia de a raporta dosare soluţionate cu magistraţi. O structură de parchet profesionistă poate să reziste la asemenea tentaţii dacă are procurori cu vastă experienţă profesională.

Îngrijorătoare este, într-adevăr, statistica supravegherilor tehnice la care au fost supuşi magistraţii şi mai ales că nu s-a clarificat soarta acelor materiale informative care au stat la baza dosarelor penale. Aici este rolul CSM să se asigure de respectarea garanţiilor independenţei magistraţilor şi poate chiar şi al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie - să verifice dacă s-au comis fapte care intră în competenţa lor. De asemenea, analize trebuie făcute cu seriozitate, cu calm, cu obiectivitate şi mai ales responsabilitate. În principiu, eu nu cred în vânătoare de vrăjitoare, ci în aplicarea strictă a legii şi nici în perpetuarea unor practici discutabile prin acoperirea lor la nesfârşit, pentru că starea de legalitate şi independenţa justiţiei sunt elemente de garanţie pentru statul de drept, pentru cetăţeni şi mai ales în mod direct pentru justiţiabili.

„Am avut discuţii cu procurorul-şef DNA despre cazurile Ghiţă şi Hrebenciuc”

Reporter: Ultimele acţiuni ale secţiei, au generat critici în spaţiul public, mai precis retragerea apelurilor din unele dosare, unele voci spun că inculpaţii ar fi salvaţi, de exemplu dosarele lui Viorel Hrebenciuc, lui Ghiţă Sebastian. Unul condamnat în primă instanţă, altul achitat în primă instanţă. Cum le răspundeţi?

Gheorghe Stan: Daţi-mi voie să nu comentez procedurile judiciare care sunt aflate în derulare, însă în toate cazurile ultimul cuvânt îl au instanţele judecătoreşti. Însă pot să asigur opinia publică de faptul că toate acţiunile Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie sunt în conformitate cu dispoziţiile legale. Una dintre constantele acţiunilor pe care le-am observat în ultimii ani este aceea că tindem să uităm că în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. O spune Constituţia, nu o spun eu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat deja pentru unul dintre demersurile noastre din cele amintite de dumneavoastră. Ce aş putea să mai dau eu în plus? De altfel, aici nu este vorba de „bine aranjaţi, freze sau competenţe 0 barat”, aşa cum spunea cineva recent în mediul online, ci de faptul că la nivelul Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie s-a făcut o analiză complexă, completă şi responsabilă având la dispoziţie întreaga documentaţie care a stat la baza acestor decizii. Referitor la cele două dosare la care faceţi referire, fără a comenta conţinutul acestora, pot să va spun că am avut discuţii cu procurorul-şef DNA, care a împărtăşit punctul nostru de vedere cu privire la oportunitatea retragerii căii de atac. Există şi o corespondenţă scrisă în care am transmis Direcţiei Naţionale Anticorupţie punctul nostru de vedere, raţionament la care DNA nu a formulat obiecţiuni.

Nu vă ascund că, anterior, am solicitat DNA să motiveze căile de atac în anumite dosare instrumentate, însă această solicitare a fost declinată, colegii de la DNA apreciind că este competenţa exclusivă a Secţiei să facă acest lucru.
Vă reamintesc că este vorba despre căi de atac exercitate de către Direcţia Naţională Anticorupţie înainte ca Secţia să devină operaţională.

Reporter: La încheierea mandatului de şef al Secţiei,  în iunie 2019, puteţi să spuneţi că nu mai există presiune în sistem? De exemplu unele voci spuneau că pe vremea protocoalelor ar fi existat presiune în sistem. Cum suntem în 2019, din punctul dumneavoastră de vedere?

Gheorghe Stan: Cu siguranţă nu mai este acea presiune în cadrul sistemului judiciar, însă garanţiile de independenţă pe care magistraţii le-au câştigat trebuie păstrate pentru că ele nu sunt un dat cert, ele trebuie să fie păzite permanent. Cred că magistraţii trebuie să se aplece asupra celor două rapoarte ale Inspecţiei Judiciare şi chiar şi cu un ochi critic să încerce să înţeleagă ce anume trebuie evitat să se mai repete. Iar organismele constituţionale cred că au datoria de a veghea cu atenţie, dată fiind amploarea situaţiei prin care a trecut sistemul nostru judiciar.

Este o chestiune de vocaţie şi de conştiinţă, până la urmă. Personal, consider că punerea sub acuzare a unui magistrat trebuie să fie consecinţa administrării unui probatoriu dincolo de orice dubiu, deoarece un astfel de  acuzaţie are un impact devastator asupra carierei şi asupra vieţii private a acuzatului, dar şi consecinţe asupra întregului sistem judiciar. Succesul acestei structuri de parchet va fi determinat şi de o relaţie corectă cu ceilalţi factori de decizie a sistemului judiciar. Aici vorbesc de CSM, Inspecţia Judiciară, instanţele şi celelalte structuri din cadrul Ministerului Public.

Joi, 20 iunieAPA NOVA Ploiești va întrerupe alimentarea cu apă potabilă, între orele 09.00 – 10.30pe Aleea Prislop bl. 20 sc. AB, 21, 22 sc. AB, 23 sc. AB, 24A, 24B, în cadrul operațiunii de înlocuire a branșamentului de apă din zonă.  

Ne cerem scuze clienților pentru disconfortul creat, dar aceste lucrări sunt indispensabile pentru activitatea de exploatare a serviciului public de alimentare cu apă potabilă.

Eventualele reclamații și solicitări de informații suplimentare se pot face 24 de ore din 24 la Centrul de apel al APA NOVA Ploiești, la numărul de telefon 0800 800 923 (apel gratuit) apelabil din rețeaua Telekom România, iar din alte rețele de telefonie fixă sau mobilă la numărul 0244 407630 (apel taxabil).

sursa: comunicat Apa Nova

Miercuri, 19 Iunie 2019 13:49

Efectul pervers al fraudei / ANALIZĂ

Din ce în ce mai insistent, liderii politici – firește, în special cei de la PSD și ALDE – fac referire la o ipotetică fraudă de mari proporții la referendum și la europarlamentare. Ca și când, după efectul de buimăceală generat de rezultatul scrutinului, real sau contrafăcut și de întemnițare a lui Dragnea, se trezesc din anestezie. În aceste condiții este interesant să vedem cum ar fi dacă ar fi fost.

Un fenomen cu totul și cu totul neobișnuit a fost desigur prezența la vot. La votul pentru un referendum pur consultativ cu întrebări bâjbâite și bâlbâite, pe care președintele Klaus Iohannis, care și-a asumat această consultare a popuației, s-a scremut ridicol de mult să le formuleze. O prezența care nu a fost niciodată estimată la un asemenea nivel de sociologi, de analiștii politici sau de responsabilii politici din partide, indiferent dacă aceștia făceau parte din frontul PSD sau din frontul anti-PSD. Și un uriaș interes manifestat în străinătate. Este primul semn de întrebare, atâta timp cât, realist vorbind, nimeni nu a găsit o explicație, care să stea în picioare.

Avem un al doilea fenomen cel puțin la fel de straniu. Un milion și două sute de mii de cetățeni au fost practic turiști în ziua referendumului, suprapus peste alegerile europarlamentare. Aceștia au votat pe liste suplimentare. Nicicând la alte alegeri nu s-a mai întâmplat așa ceva. Propagandiștii frontului anti-PSD au aici un argument absurd. Și simpla lui invocare demonstrează că înceracă să justifice o posibilă prestidigitație de mari proporții. Argumentul este că, vezi Doamne, de la precedentele alegeri și până acum, o uriașă masă de cetățeni cu drept de vot, circa 15%, și-ar fi schimbat reședința. Și că de aceea au existat atât de multe persoane înscrise pe liste suplimentare. Numai că lucrurile nu stau deloc așa. Românii din interiorul granițelor, cei care și-au schimbat reședința, au făcut acest lucru nu deodată în ultimii trei ani, ci treptat, pe parcursul a 30 de ani. Iar aceste liste suplimentare ar fi trebuit și ele să crească treptat.

Alt argument la fel de imbecil este emoția colectivă. Cea la care cu atâta sârg a făcut de mai multe ori apel Klaus Iohannis. Vezi Doamne românii din diasporă au fost din nou împiedicați să voteze, deși numărul secțiilor crescuse cu o treime și, supărați nevoie mare, și-au alertat rudele din țară, le-au scos din case și le-au trimis fix la urnele de vot. Nimeni însă nu ar putea explica cum ar fi posibil ca niște banale alegeri europarlamentare și un referendum stupid să poată genera un interes de asemenea proporții și implicit o uriașă emoție colectivă.

Dar dacă această emoție este confecționată la fel cum a fost confecționată și în alegerile prezidențiale, care i-au adus lui Klaus Iohannis între cele două tururi de scrutin nu mai puțin de 20 de procente suplimentare? Dacă emoția colectivă este un pretext identificat de „sistem” pentru a justifica o uriașă fraudă?

Un alt argument invocat de cei care acuză un furt masiv este numărul neobișnuit de mare de votanți ai unor partide, care în localitățile respective nu au organizații  și nici măcar membri. Au fost identificate destul de multe asemenea localități în care s-a votat nu numai pentru UDMR, ci și pentru Pro România și Partidul Mișcarea Populară. Nici acest fenomen nu are vreo explicație cât de cât plauzibilă.

La alegerile prezidențiale în care Băsescu a câștigat împotriva lui Geoană, în cazul cărora părerea cvasi-unanimă e că au fost fraudate, în noaptea de pomină din casa lui Gabriel Oprea s-a pus la cale arestarea senatorului Cătălin Voicu. Acesta se pregătea intens pentru a denunța frauda și pentru a solicita o verificare la sânge. Arestarea lui a pus batista pe țambal. Pur și simplu Mircea Geoană, și el un băiat cu ochi albaștri, a refuzat să mai conteste alegerile. Zilele trecute, imediat după comunicarea uluitoarelor cifre de prezență și de repartiție a votului, președintele celui mai mare partid din România a fost trimis după gratii. Pentru PSD, lovitura a fost năucitoare. Partidul a fost anesteziat. Din acest motiv, nu a mai avut pentru moment niciun fel de energii pentru a reacționa. Au fost primele alegeri din istoria recentă, adică de după anul 2000, când cel mai mare partid, cu 400.000 de membri, nu a mai făcut o numărătoare paralelă, cu excepția a patru județe.

În fine, mai există și argumentul, invocat pe bună dreptate, că România este singura țară din Uniunea Europeană în care votul poporului suveran nu mai este numărat de către poporul suveran, ci de către o instituție militară, STS, care s-a implicat și în celelalte rude de alegeri cu cântec, de fiecare dată de partea președintelui. Când a fost Băsescu, de partea lui Băsescu și a partidului pe care acesta îl păstorea. Acum, când e Iohannis, de partea lui Iohannis și a frontului anti-PSD. Când încredințezi o sarcină civilă de o asemenea însemnătate unor purtători de epoleți, riști oricând ca aceștia să joace alba-neagra la scală națională.

Nici până astăzi, fapt nemaiîntâlnit în ultimii 30 de ani, Curtea Constituțională a României nu a validat alegerile. Și în special referendumul. Iar Biroul Electoral Central s-a încurcat rău de tot în cifre. Puse cap la cap, cifrele nu se mai potrivesc. Oare de ce? Și, în aceste condiții, în baza unui referendum neomologat, deci încă nevalabil, președintele Klaus Iohannis a șutat ferm înainte. Propunând un pact național în baza rezultatelor respectivului referendum, care până la urmă a devenit doar un pact seminațional, de vreme ce mai bine de jumătate dintre reprezentanții poporului nu l-au semnat. A transmis în acest fel Klaus Iohannis un semnal Curții Constituționale, în sensul că trebuie să se pronunțe pozitiv în raport cu aceste alegeri?

Ei bine, toate aceste argumente invocate din ce în ce mai apăsat de contestatarii rezultatelor referendumului și alegerilor, ar putea teoretic, dacă se confirmă, să conducă la o realitate suprarealistă. Invalidarea celor două scrutinuri. Dacă falsul a fost masiv, conform Constituției și conform bunelor practici la nivel european, ar trebui reluate de la zero atât alegerile europarlamentare cât și referendumul. Referendumul este un vax. Deci nu ar fi mare lucru să fie reluat. În schimb alegerile europarlamentare au creat deja o realitate la nivelul Uniunii Europene. La Bruxelles, în baza acestor alegeri, se construiesc de zor structuri de putere, din care europarlamentarii români fac parte. Cum ar fi ca aceste alegeri să fie invalidate și România să devină singura țară din Uniunea Europeană, care o ia de la capăt, stricând practic toate jocurile care deja s-au făcut la Bruxelles? Ar fi ceva nemaivăzut. Și tocmai pe asta se bazează cei care au falsificat alegerile, dacă, repet dacă, aceste alegeri au fost masiv măsluite.  Ar fi o politică cinică a faptului împlinit.

Un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist

Un scandal a izbucnit, marți, în rândurile opoziției, iar protagonist a fost deputatul USR, Cristian Ghinea. Acesta a câștigat un mandat de europarlamentar în data de 26 mai și a demisionat din Parlamentul național pentru a pleca la Bruxelles.

Cristian Ghinea a fost acuzat că nu a urmat exemplul altor parlamentari, care între timp au devenit eurodeputați. Spre exemplu, Traian Băsescu nu și-a depus demisia până în momentul în care nu a votat la moțiunea de cenzură.

Ghinea a semnat moțiunea de cenzură, iar vineri, pe 15 iunie și-a depus demisia, conștient fiind că prin gestul său opoziția pierde un vot.

Cristian Ghinea a fost membru al Biroului Permanent, deci cunoștea procedurile parlamentare. Cunoscând faptul că prima ședință de Birou Permanent în care se poate lua act de demisia urma să aibă loc marți, cu doar câteva ore înaintea moțiunii de cenzură. În aceste condiții era clar că nu va fi vacantat și apoi validat următorul om de pe lista USR, pentru ca opoziția să nu piardă votul la moțiune.

Cu toate acestea, Ghinea susține că cei din conducerea Camerei Deputaților au ignorat demisia sa. Cronologia îl trădează pe acesta, pentru că demisia a fost depusă vineri, iar Parlamentul s-a reunit marți.

”Am depus săptămâna trecută demisia mea din Parlamentul român, dar conducerea Camerei a ales să o ignore. În 26 mai a început schimbarea și românii au vorbit clar. Schimbarea vine”, scrie Cristian Ghinea.

Iată mai jos documentul prin care Cristian Ghinea a demisionat:

content-image

Compania Facebook a prezentat marţi detalii despre Libra, un instrument financiar care probabil va reprezenta o provocare în domeniul criptomonedelor, cu obiectivul de a genera, eventual, un sistem digital mondial de rezervă, comentează secţiunea Alphaville a Financial Times, anunță MEDIAFAX.

"După luni de speculaţii, Facebook a dezvăluit în sfârşit detalii despre un serviciu de criptomonedă care ar putea deveni o provocare. Este vorba de un fond de tranzacţionare care utilizează un sistem criptografic de tip blockchain pentru a neutraliza impactul de a intra pe piaţă fără licenţă şi pentru a ascunde influenţa disproporţionată a Facebook, cu speranţa că acesta va deveni eventual un sistem digital mondial de rezervă", argumentează editorialistul Izabella Kaminska, analizând sistemul de tranzacţionare.

1. Moneda lansată se numeşte Libra, posibil o referire etimologică la lira sterlină.

2. Asociaţia Libra va include orice entitate care are suficiente active în moneda virtuală. Pentru început, toţi membrii fondatori au avut contribuţii de câte zece milioane de dolari pentru a intra în sistem. Printre membrii fondatori se numără Visa, Mastercard, Spotify, PayPal, Uber, Lyft şi Vodafone.

"Nu vă concentraţi atenţia asupra celor care fac parte din reţea, ci asupra celor care nu fac parte: în principal, Apple, Amazon, Google şi toate băncile", notează editorialistul.

3. Asociaţia Libra va fi o entitate non-profit cu sediul în oraşul elveţian Geneva, dar activele monedei vor fi distribuite în sistemul global.

4. Pentru a proteja utilizatorii de conflicte de interes privind datele, Facebook a creat o filială numită Calibra, prin care vor fi oferite toate serviciile financiare asociate monedei Libra.

5. Activele reţelei Libra vor fi alcătuite din depozite bancare (formate din diverse monede) şi din garanţii guvernamentale cu riscuri reduse. Însă apar întrebări de genul: Care vor fi partenerii Libra? Ce se va întâmpla cu dobânzile aferente clienţilor? Ce tip de personal va angaja Libra pentru administrarea sistemului? Ce garanţii de securitate vor exista?

6. Libra anunţă că membrii fondatori "se angajează să colaboreze cu autorităţile pentru a configura un mediu de reglementare care să încurajkeze inovaţiile tehnologice prin menţinerea celor mai înalte standarde ale protecţiei clienţilor".

Ideea este că anunţarea intenţiei de a "configura un mediu de reglementare", mai degrabă decât respectarea actualelor reglementări reprezintă o sugestie că Facebook ar fi mai puternic decât statul, iar autorităţile de reglementare trebuie să i se conformeze, consideră editorialistul.

7. Membrii fondatori şi alte entităţi vor avea dreptul de a achiziţiona active de investiţii Libra în schimbul angajamentelor contribuţiilor de capital, deşi aceste instrumente par a fi forme preferenţiale de obligaţiuni bancare.

8. Stimulente Libra, finanţate prin investiţii private, le vor fi acordate membrilor fondatori.

9. Libra va utiliza o reţea de entităţi autorizate de retranzacţionare pentru a gestiona crearea de monedă în funcţie de cererea clienţilor.

10. Chiar dacă este descrisă ca fiind stabilă, moneda Libra admite că va avea fluctuaţii în raport cu monede naţionale sau internaţionale clasice.

11. Sistemul Libra aspiră să devină unul sigur într-o zi, dar până atunci rămâne vulnerabil şi puternic centralizat.

12. Deşi Libra argumentează că sistemul va respecta reglementările, oferă puţine informaţii despre modul în care va face acest lucru.

13. Difuzarea informaţiilor despre sistemul de tranzacţionare a fost gestionată atent, jurnaliştii având mult timp la dispoziţie să analizeze datele, o strategie mentă să maximizeze impactul ştirilor.

14. Libra oferă asigurări că vor fi respectate normele privind sfera privată şi, spre deosebire de profilurile Facebook, numărul conturilor va fi nelimitat. În acelaşi timp, reţeaua de tranzacţionare se va axa pe pseudonime, nu pe date anonime.

15. Libra admite că încă există "probleme de cercetare nerezolvate".

16. Libra asumă angajamentul transparenţei, dar deocamdată nu este clar cine va administra operaţiunile de securizare a tranzacţiilor.

17. Facebook a anunţat că va avea drepturi egale cu ceilalţi membri în conducerea Asociaţiei Libra.

Sute de turişti vin, zilnic, la băile din Valea Stelii, din Băicoi, judeţul Prahova, zonă renumită pentru nămolul bogat în sulf şi bazinul cu apă sărată. Oamenii, cei mai mulţi cu afecţiuni reumatice, spun după zece zile de tratament se simt mult mai bine.

Băile din Valea Stelii se aglomerează încă de dimineaţă. Turiştii plătesc 15 lei intrarea şi pot sta toată ziua.

Tratamentul începe la primul bazin, unde găsesc lădiţe cu nămol bogat în sulf, iar după ce se usucă, oamenii fac baie în bazinul cu apă sărată, aceste proceduri terapeutice fiind de neegalat, spun cei care le folosesc.

“Eu sunt din Bucureşti. Nu îmi puteam mişca mâna din umăr. Am venit acum aici şi după doar câteva zile, deja îmi pot folosi mâna. E mai bun nămolul acesta ca cel de la Techirghiol”, a declarat o femeie.

Un bărbat din Ploieşti spune că suferă de reumatism, iar nămolul, care conţine şi petrol, i-a făcut mai mult bine decât orice tratament.

“E a şaptea zi de când vin. Vin pentru că am reumatism, cu dureri de încheieturi, aveam genunchii umflaţi, gleznele la fel, mijlocul mă durea. Am simţit îmbunătăţire. Are petrol nămolul, apa sărată, toate mă ajută”, a spus omul.

Primarul din Băicoi, Marius Constantin, a declarat că băile din Valea Stelii reprezintă comoara oraşului.

“Băile sunt comoara acestei zone pentru că este printre puţinele zone din ţară undeva avem nămol şi apă sărată, nămol cu o valoare terapeutică deosebită. Primeşte influenţa de gaze naturale şi petrol ceea ce adaugă o îmbunătăţire enormă de sulf. Ştim cu toţii că asta face bine la sănătate. Este căutată zona”, a declarat Constantin.

Tratamentele de la băile din Băicoi sunt recomandate în afecţiuni precum reumatismul, coxortroze, gonatroze, spondiloză sau discopatie. Pentru a simţi îmbunătăţiri clare ale stării de sănătate, sunt recomandate minimum zece zile de împachetări cu nămol şi băi în apa sărată.

Game of Thrones s-a terminat, insa acesta nu este sfarsitul seriei. Producatorii serialului senzatie se pregatesc sa livreze o noua productie, un prequel, iar filmarile au inceput deja.

Se realizeaza cadre intr-un loc familiar: Irlanda de Nord, care a servit ca punct central pentru filmarea GoT pe parcursul intregului serial. Inca nu este clar daca echipa de productie mai are in vedere si alte locatii pentru filmari.

Jane Goldman este cel care, impreuna cu autorul George R.R. Martin, se va ocupa de scenariul noului serial HBO. Regizor este S.J. Clarkson.

Mica serie urmeaza sa se centreze pe perioada din urma cu mii de ani inainte de evenimentele prezentate in "Game of Thrones", o epoca in care Westeros facea tranzitia de la o lume fantastica, spre timpuri ceva mai familiare noua, mai exact cele dominate de asaltul mortilor vii condusi de Umblatorii Albi.

"Westeros este un loc foarte diferit. Nu exista King’s Landing, nici Tronul de Fier. Nu exista niciun Targaryen. Avem de-a face cu o lume diferita si mai veche si speram ca asta va reprezenta o parte din farmecul serialului", a spus Martin pentru EW.

In urma cu cateva luni, Martin scria pe blogul personal ca mica serie se va numi “The Long Night. Ulterior, intr-o alta postare, acesta si-a cerut scuze, spunand ca prequel-ul nu are inca un titlu.

Din distributia noului serial Game of Thrones fac parte Naomi Watts, care va interpreta rolul unei „persoane carismatice care ascunde un secret intunecat”, Jamie Campbell Bower, Georgie Henley si Miranda Richardson.

Este cea mai comentată fotografie de pe planetă în ultimele 24 de ore. A fost făcută în Groenlanda şi ne arată o sanie trasă de câini. Doar că atelajul şi câinii par că plutesc pe apă. De fapt, alunecă în continuare pe gheaţă. Care se topeşte. Fotografia a fost făcuta de un meteorolog danez.

Tobias are 56 de ani şi de când se ştie trăieşte din vânătoare. La fel ca părinţii şi bunicii lui. Doar că spre deosebire de ei, nu-şi mai poate folosi sania trasă de câini decât în anumite perioade din an. Perioade din ce în ce mai scurte.

- Vedeţi cât de repede se petrece totul... Cu 50 de ani în urmă, totul de aici până la 500 de metri sau mai mult era acoperit de gheţar. Puteam pornim cu săniile trase de câini încă de la malul mării, spune Tobias Ignatiussen – vânător.

- Aţi văzut acest lucru cu ochii dumneavoastră...

- Da. Am văzut (cum se schimbă lucrurile - n.r.). Acum, nu mai putem vâna în iulie cu săniile, doar din barcă.

Acum, Tobias trebuie să-şi ducă înapoi câinii în oraş, doar cu barca, pentru că porţiunile fără gheaţă sunt tot mai mari. Ori stâncă goală, ori lacuri formate acolo unde calota începe să se topească, la fel ca în această fotografie devenită un simbol al încălzirii globale. Apa de un albastru infinit arată minunat, dar e cel mai clar semnal al pericolului.

Clarissa Ward - jurnalist CNN: „Aceste lacuri sunt de o frumuseţe înşelătoare, pentru că albul gheţii reflectă lumina Soarelui, albastrul lacului o absoarbe, iar încălzirea accelerează ritmul topirii”.

- Cantitatea de apă produsă în această regiune a crescut, de fapt s-a dublat în ultimii 50 de ani, spune Jason Box, climatolog.

- S-a dublat în 50 de ani?

- Această apă se prelinge mii de metri în adânc şi în cele din urmă ajunge la baza calotei. Apa încălzeşte baza calotei. Totul arată că topirea este mai rapidă decât se estimase, spune.

- Şi nu sunt semne că s-ar domoli.

Dincolo de disputele politice legate de încălzirea globală, Groenlanda rămâne un barometru care spune un singur lucru: planeta suferă, se încălzeşte, iar oamenii nu sunt feriţi de efectele topirii accelerate.

Doar din aer îţi poţi da seama cu adevărat de enormitatea acestei calote glaciare. Ceea ce este absolut uimitor este că în centrul insulei (Groenlanda - n.r.), grosimea stratului de gheaţă depăşeşte trei kilometri, spune jurnalista Clarissa Ward, aflată la fața locului.

Potrivit specialiştilor, gheaţa topită din Groenlanda a devenit principala sursă a creşterii nivelului oceanului planetar. Tot ei spun că noi, oamenii, suntem principala cauză, şi tot noi putem opri degradarea planetei, dacă vrem.

Cancelarul german a început să tremure necontrolat în timpul ceremoniei de primire la Berlin a noului preşedinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski.

Angela Merkel părea că abia mai reuşeşte să stea în picioare, atât de severe erau spasmele. La un moment dat, şi-a cuprins o mână cu cealaltă, pentru a-şi controla tremuratul.

Deşi era evident că nu se simţea bine, a reuşit să ducă la bun sfârşit ceremonia.

Întrebată de jurnalişti dacă sunt motive de îngrijorare în privinţa sănătăţii sale, Angela Merkel a spus că nu e nimic serios. Era doar deshidratată. „Între timp, am băut cel puţin trei pahare cu apă. Era evident că exact asta mi-a lipsit. Acum mă simt foarte bine”, a spus ea.

Şi totuşi nu e prima dată când trece prin astfel de momente. Presa germană scrie că i s-a făcut la fel de rău în timpul unei vizite în Mexic.

Presa germană citează un specialist care spune că nu i se par întemeiate suspiciunile unui eventual Parkinson în cazul Angelei Merkel și mai degrabă i se pare că e vorba despre o deshidratare, când se pierd electroliți, mai ales că la Berlin este foarte cald. În plus, Angela Merkel și-a revenit foarte repede după aceea, ceea ce îndepărtează ideea unei afecțiuni mai grave.

Pagina 1 din 3873