Viorel Dosaru, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova- despre principalele probleme pe care le au românii în trafic, despre accidentele care au loc pe DN 1 şi despre soluţiile găsite pentru fluidizarea traficului pe acest drum.

Reporter: O întâlnire foarte importantă organizată cu scopul găsirii de soluţii pentru fluidizarea traficului pe DN 1 a avut loc la Ploieşti. Concret, ce soluţii au fost identificate?

Viorel Dosaru: Soluţiile pe care le vede Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova pentru fluidizarea traficului în perioadele în care valorile de trafic sunt foarte mari ar fi: în zona Comarnic, Sinaia, Buşteni- subtraversări pentru pietoni pentru că pietonii sunt cei care îngreunează traficul şi fac să se mărească numărul celor care stau în coloană. Supratraversări poate că ar fi în zona Comarnic şi în zona Buşteni, dar astea nu se pot rezolva imediat. Dirijarea traficului prin montarea unor semafoare inteligente şi găsirea unor soluţii de mărire a părţii carosabile pentru a se putea circula pe două benzi pe sens. Până atunci, am propus ca la intrarea în Comarnic să se facă experimental un sens giratoriu care să permită celor care sunt în cartierele de pe partea stângă şi dreaptă a drumului să poată să intre în DN 1, montarea unor separatoare de sens, tot în zona dinspre Comarnic spre Nistoreşti pentru a interzice celor care vin dinspre Bucureşti să circule pe patru benzi când valorile de trafic pe coborâre sunt reduse şi, în măsura în care se va putea, mărirea numărului de poliţişti şi de poliţişti locali care să facă fluidizarea şi dirijarea traficului.

R: DN 1 are un renume de drum foarte periculos. Ce spun statisticile?

V. D.: Dacă ar fi să facem o evaluare a numărului de accidente, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, în ierarhia inspectoratelor cu valori mari de trafic şi cu accidente de circulaţie, este inspectoratul care, în anul 2012, a avut în evidenţă un număr mai redus de accidente de circulaţie, de morţi şi de persoane rănite grav. Asta înseamnă că gradul de siguranţă rutieră în Prahova a fost mai mare în 2012 decât în 2011 şi decât în 2010. DN 1, ca particularitate, este drumul care dă cele mai multe accidente de circulaţie din cauza valorilor mari de trafic, a neadaptării vitezei şi a condusului cu viteză peste limita legală, a existenţei unor localităţi chiar pe DN 1- Băneşti, Comarnic, Breaza, Buşteni, Sinaia, Buşteni Azuga- unde pietonii trebuie să traverseze. La Băneşti, în zona monumentului Aurel Vlaicu, am avut multe accidente de circulaţie unde este trecerea de pietoni tocmai pentru faptul că este la intrarea în localitate. Se circulă cu viteză aproape 100 la oră pe DN 1, în afara localităţii, şi când se intră în localitate nu sunt atenţi la trecerea de pietoni sau nu o observă din cauza vremii- ceaţă-, a întunericului, a vizibilităţii reduse. Aici au fost accidentaţi pietoni care traversau regulamentar, dar accidente au fost cauzate şi de faptul că, la Băneşti, este foarte greu de ieşit dinspre localitatea Urleta spre DN 1 pentru că valorile de trafic sunt foarte mari.

R: Cât de mult şi-a dovedit eficienţa sistemul de monitorizare cu camere video care funcţionează pe DN 1?

V. D.: Monitorizarea cu camere video este eficientă pentru că este clar că şoferii care ştiu că acolo pot fi văzuţi şi înregistraţi şi sancţionaţi reduc viteza, cel puţin în zona aceea. Iar camerele au fost montate în zone în care, pe parcursul anului, erau accidente. Totuşi, după ce trec de zonele care sunt monitorizate apasă pe pedala de acceleraţie. Eu m-aş bucura dacă, odată cu modificarea legislaţiei, s-ar putea încasa mai uşor de la şoferii contravenienţi amenzile pe care Poliţia le aplică, dar, pecuniar, nu se simte în buzunarul celui care este contravenient că i s-au luat banii. În momentul în care li se vor lua banii şi vor vedea că i se pot lua prin Administraţia Financiară sau printr-o altă formă, se vor mai calma.

R: Referitor la amenzi, credeţi că ar fi nevoie să fie mărită valoarea lor?

V. D.: Părerea mea este că amenzile trebuie mărite cu limite minime şi maxime pentru că asta nu înseamnă ca dacă amenda are o valoare mai mare trebuie să fie şi aplicată. Dacă nu greşeşti, nu te sancţionează nimeni. Nu contează cât de mare este amenda. Contează că nu trebuie să încalci legea.

R: Care sunt principalele trei probleme ale românilor în trafic?

V. D.: Cred că, în primul rând, este graba. În al doilea rând, lipsa de conciliere şi de dorinţă de a lăsa pe altcineva să treacă în faţa ta. Sunt convins că românii sunt educaţi, ştiu ce înseamnă măsuri preventive, ştiu să reducă viteza când trebuie, dar ceea ce văd eu este că foarte mulţi dintre noi merg pe principiul ”mie nu mi se întâmplă”. Atunci, conduc la fel pentru că, în momentul în care este oprit şi sancţionat îşi cer scuze- ”Dom`le, am greşit, vă rog, dacă se poate, să mă iertaţi”. A treia problemă pe care o văd de cel puţin un an de zile este agresivitatea. Din orice încălcare uşoară a regulamentului circulaţiei, dacă, întâmplător, unul dintre participanţii la trafic se opreşte, atunci se opreşte şi celălalt şi riscă să se ia la bătaie. Deci, a treia problemă este agresivitatea care se vede şi în manevrele de trafic, dar şi după aceea, când se opresc şi se ceartă. În contextul acesta, de la o banală manevră de trafic- să presupunem că ai uitat să semnalizezi- rişti să ţi se facă un dosar penal pentru lovire, pentru vătămare corporală uşoară sau gravă şi au fost cazuri când a scos pistolul şi l-a împuşcat pe celălalt de la o simplă şicanare în trafic. Grabă, lipsă de conciliere, agresivitate.

Seria interviurilor PH-online continuă, azi, cu şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, Viorel Dosaru, care vorbeşte despre mediul infracţional din judeţ, despre cum a fost acesta influenţat de criză, dar şi despre riscurile la care se expun cei care dau sau primesc mită electorală.

Reporter: Cum aţi găsit instituţia în momentul în care aţi preluat-o?

Viorel Dosaru: Fiecare şef care preia o instituţie face o evaluare şi încearcă să îşi pună în aplicare propriul program de management. Din punctul meu de vedere, principala problemă cu care ne confruntăm în momentul acesta este pregătirea profesională, în sensul că aici există loc de mai bine. Fiind slujbaşi la stat, nu toţi colegii mei consideră că avem un target şi targetul meu este a face mai bine cetăţenilor şi a stăpâni situaţia operativă. Am găsit colegi care spuneau ”dă, Doamne, să nu se întâmple nimic în timpul serviciului!”. Nu cred că poliţistul, când vine la servici, trebuie să spere să nu se întâmple nimic. El trebuie să fie pregătit profesional şi operaţional să intervină oricând şi oriunde. Adică, nu găsesc că e un criteriu de apreciere faptul că, la terminarea celor opt ore de program, nu se întâmplă nimic pe raza de competenţă, în sensul că nu sunt solicitări la 112, că nu aplică sancţiuni, că nu constată infracţiuni. El trebuie să îşi facă simţită prezenţa şi să se facă cunoscut pe stradă. Şi aici mai avem de umblat. Deci, este nevoie de o pregătire profesională mai bună, prezenţă mult mai bună şi o cunoaştere a populaţiei a populaţiei de către poliţist şi invers, adică şi populaţia tebuie să cunoască poliţistul.

R: Când vorbim despre nevoia unei mai bune pregătiri, ne ducem cumva spre partea de şcolarizare?

V. D.: Nu neapărat. Eu mă gândesc că este nevoie să facem simulări de fapte sau de speţe care s-ar putea întâmpla pentru ca fiecare dintre membrii unei echipe de cercetare sau de intervenţie să ştie locul şi modul de operare sau de acţiune pe care îl va avea. Atunci, am considerat că este necesar să facem simulări de speţe, de intervenţii în cazul unui scandal, de intervenţii la un accident de circulaţie, la un incendiu, la o crimă, la un furt de maşină sau din maşină. Adică, trebuie să înţeleagă şi ei că nu se poate ca doar unul să acţioneze, iar ceilalţi să stea ca martori. Fiecare trebuie să ştie, în cadrul unei echipe, ce trebuie să facă.

R: Ce s-a schimbat de când aţi preluat conducerea inspectoratului?

V. D.: În primul rând, trebuie să puns că, dacă la 30 iunie, când am venit, erau în fiecare zi peste 140-150 de apeluri pe 112, acum numărul lor s-a redus undeva la maxim 80-90 în 24 de ore, iar pe timpul nopţii, nu sunt mai mult de zece solicitări de intervenţie a patrulelor noastre în mediul rural. Eu cred că acesta este un lucru bun.

Odată cu centrele de Poliţie Rurală, numărul de solicitări, de intervenţii ale poliţiştilor în mediul rural s-a redus total. Oamenii din mediul rural au înţeles că au poliţiştii la comune şi merg acolo şi pentru noi este extraordinar. De la 30 de apeluri pe noapte am ajuns la doar câteva apeluri.

R: Faceţi o radiografie a sistemului infracţional din Prahova.

V. D.: Nu ne confruntăm cu o mare criminalitate. Nu avem infracţiuni de omor, nu avem tâlhării la comandă, omor la comandă... Avem infracţionalitate medie, în sensul că numărul mare de infracţiuni se regăseşte în furturi din auto, cele mai multe fiind în Ploieşti. Se fură orice fier lăsat aiurea pe undeva sau se fură foarte multe materiale feroase şi neferoase, avem zone unde se fură lemne din pădure... În ultima perioadă, constat că o parte din cetăţenii ploieşteni, în mod deosebit, sunt foarte creduli şi se lasă înşelaţi de diverşi vânzători ambulanţi şi de diverse telefoane pe care le primesc şi prin care li se cer bani pentru a rezolva o problemă. Avem şi câteva infracţiuni de tâlhărie prin smulgeri de lănţic, dar am reuşit să identificăm autorii. În mediul rural ne confruntăm cu o mică violenţă. Se bat rudele între ele, se bat vecinii între ei, se bat la bar din orice motiv. Se constată o agresivitatate care, în vara aceasta, a degenerat. Prin luna iulie, am avut vreo şapte infracţiuni de omor pe fondul consumului de alcool sau pe fondul acceselor de furie în probleme de familie. În ultima perioadă sunt accidente de circulaţie şi se constată că, indiferent câte acţiuni de prevenţie am face, nu există zi de de la Dumnezeu în care să nu se găsească patru-cinci conducători auto care s-au urcat la volan cu alcool în sânge peste limita legală. O altă infracţiune pe care o identificăm în fiecare zi este cea privind tulburarea ordinii şi liniştii publice, adică muzică tare, ţipete, urlete, consum de alcool...

R: Cum a influenţat criza mediul infracţional?

V. D.: Din evaluarea pe care am făcut-o, în marea majoritate a cazurilor de infracţiuni săvârşite sunt foşti infractori sau cetăţeni certaţi cu legea. Din punctul meu de vedere, criza a făcut ca cei care au societăţi să fie mai atenţi la angajare, cerând fiecăruia cazierul judiciar. Pe cei care au fost în contact cu legea şi au avut de suferit, doar dacă sunt foarte buni profesionişti sau au fost condamnaţi pentru infracţiuni la regimul circulaţiei îi mai angajează. Nu am văzut să fie angajat vreunul care chiar are nevoie de muncă. Şi atunci, ca să trăiască, să mănânce, trebuie să facă ceva. E un risc pe care ni-l asumărm. În închisori pot intra până la un anumit număr, pentru că nu sunt prea multe închisori. E un risc pe care ni-l asumăm, iar noi trebuie să îi prindem pe cei care fac aceste fapte. Criza influenţează şi mediul infracţionaln Numărul de oferte de muncă este mai redus, iar sita care cerne foarte bine forţa de muncă lasă fără posibilitatea de a trăi un număr de persoane care trebuie să supravieţuiască.

R: Care este situaţia în Ploieşti în ceea ce priveşte clanurile de interlopi?

V. D.: Sunt ţinute sub control pentru că altfel s-ar vedea. Nu mai avema scandaluri în oraş, nu ne este frică să mergem pe stradă. Sunt câteva hoteluri în centru şi sunt destul de mulţi străini care se plimbă prin oraş şi pot confirma sau infrima ceea ce spun eu. Nu avem o mare problemă cu clanuri. Sunt familii numeroase şi, de când este telefonul mobil, dacă apare într-o familie un scandal, unul sună şi se strâng toţi. Mai ales famiiile de romi sunt numeroase, dar asta nu înseamnă că îngrijorează pentru că beneficiem de o relaţie foarte bună cu Brigada de Crimă Organizată care are în activitate destructurarea grupărilor infracţionale. Avem în monitorizare şi alte grupări pe care putem să le destructurăm. Suntem în 2012, trebuie să strângem probe ca să ţină în instanţă şi să le documentăm astfel încât să nu facem mai mult rău decât bine, în sensul de a-i avertiza că sunt supravegheaţi şi să nu mai putem demonstra activitatea infracţională. De exemplu, la grupările infracţionale care au ca obiect evaziunea fiscală este o muncă titanică. Trebuie expertiză contabilă, evaluări pentru a stabili clar prejudiciul şi pentru a-l recupera, iar pentru grupările care contravin ordinii ş liniştii publice, în sensul că sunt violente, că sunt formate din consumatori de droguri sau din persoane care fac parte din reţele de prostituţie nu este este o muncă de azi pe mâine.

R: Câte dosare cu autor necunoscut (AN) au fost anul acesta şi ce fapte vizează ele?

V. D.: Cele mai multe dosare sunt cele care se referă la furturi din locuinţe, din maşini, de maşini, dar nu foarte mult. Anul acesta au intrat aproximativ o mie de fapte cu AN, destul de multe. Sunt în fiecare zi infracţiuni săvârşite de autori necunoscuţi, pe de altă parte sunt rezolvate dosare de infracţiuni comise de autori necunoscuţi, adică există un ciclu permanent. Principala faptă cu care ne confruntăm este infracţiunea de furt. Anul trecut au fost aproximativ 1.700 de infracţiuni. Numărul de dosare cu AN este în scădere, dar nu semnificativ. În schimb, s-a redus numărul de infracţiuni de furt de maşini, de tâlhării, de furturi din buzunare, dar, per total, principala infracţiune cu care ne confruntăm este cea de furt. Este cea mai uşor de făcut.

R: Care au fost cele mai importante cazuri de anul acesta?

V. D.: A fost cazul Frumuzache, înainte de a fi eu aici, a fost cazul lui Sandu Zamfir, zis ”Austrianu”- toată familia lui a fost arestată şi este la închisoare şi acum. Era o familie temută în oraş şi în judeţ. Familia Piarole este o altă grupare care a fost destructurată. Am avut câţiva proxeneţi şi proxenete care au fost prinşi şi arestaţi, câteva saloane de masaj erotic care au fost identificate, iar proprietarii şi cei care săvârşeau infracţiunile au fost şi sunt în aresturile ţării. Au fost destul de multe cazuri.

R: DN 1 are faima de a fi cel mai circulat drum din ţară şi, în acelaşi timp, de unul dintre cele mai periculoase.

V. D.: După părerea mea, nu drumurile sunt periculoase, ci modul de abordare a stilului de conducere de către cei care conduc. Valorile de trafic pe DN 1 sunt foarte mari. Trăim în 2012 şi toată lumea se grăbeşte. Perioada de timp pe care o câştigi dacă mergi cu viteză mai mare nu este foarte mare. Din analizele efectuate de colegii mei de la circulaţie, principala cauză a accidentelor este viteza sau neadaptarea vitezei la condiţiile de drum şi de trafic. A doua cauză este traversarea neregulamentară de către pietoni sau neacordarea priorităţii pietonilor, a treia este neatenţia în conducere, imprudenţa la volan. Consumul de alcool nu este pe primul loc. Se întâmplă foare multe accidente acum şi pentru că străzile din Prahova sunt mai bune şi în zona rurală s-a refăcut partea carosabilă, astfel că în toată Prahova se circulă bine. Cumva, se poate spune că binele duce, în acest caz, spre rău. Apar mai multe accidente în mediul rural tocmai pentru că se circulă cu viteză într-un trafic care nu este aglomerat.

R: Care sunt nemulţumirile dvs cu privire la activitatea inspectoratului?

V. D.: Nu pot spune că am nemulţumiri faţă de activitatea inspectoratului, însă pot spune că îmi doresc întotdeauna mai mult. Mai mult în sensul că doresc să se vadă că toţi colegii mei depun eforturi pentru a creşte gradul de siguranţă publică a cetăţeanului şi a scoate dintre noi ”neghinele”. Se pune mult suflet în ceea ce se face, iar o parte dintre colegii mei sunt dedicaţi şi îşi doresc să facă bine. Deci, dacă ar fi o nemulţumire este aceea că nu putem să satisfacem toate dorinţele cetăţenilor.

R: Suntem în plină campanie electorală. Ce mesaj aveţi pentru prahoveni în acest context?

V. D.: Toţi cei care suntem implicaţi trebuie să facem totul ca să asigurăm ordinea şi liniştea publică, să respectăm lega atât noi, cât şi cetăţenii şi să nu îşi rişte libertatea atât cei care dau, cât şi cei care iau mită electorală, pentru că această campanie va trece, dar dosarele penale vor rămâne. Pe pământ există două lucruri foarte importante: sănătatea şi libertatea.