Deputatul PSD Ion Eparu, care este şi vicepreşedinte al PSD Prahova, afirmă că recenta decizie a BPJ de retragere a sprijinului politic aleşilor care nu îşi vor plăti cotizaţia până la 10 iulie este o premieră la nivel judeţean. Social-democratul explică, într-un interviu acordat PH-online, cum s-a ajuns la o astfel de decizie şi vorbeşte, totodată, despre neînţelegerile dintre liderii ACD şi despre lacunele sistemului românesc de învăţământ.

Reporter: Recent, Biroul Permanent Judeţean al PSD a luat decizia de retragere a sprijinului politic pentru aleşii care nu îşi achită cotizaţia până la data de 10 iulie. De ce s-a ajuns aici?

Ion Eparu: În opinia mea, este puţin neplăcut că s-a ajuns la o asemenea soluţie care, din păcate, s-a autoimpus. E clar că, în calitatea noastră de membri de partid, avem nişte obligaţii şi una dintre primele obligaţii prevăzute, de altfel, în statut, este aceea de a ne achita cotizaţia, indiferent de cuantumul ei. Există o perioadă de creştere a interesului pentru această activitate în preajma alegerilor şi nu ştiu dacă nu cumva este, într-o oarecare măsură, firesc, pentru că, după alegeri, se intră într-o perioadă de mai multă linişte. Din nefericire, unii dintre colegii noştri confundă perioada de linişte cu o perioadă de dezinteres faţă de problemele majore pe care organizaţia judeţeană le are. Avem obligaţii pe linii de cotizaţie. Noi, de la municipiu, faţă de organizaţia judeţeană, organizaţia judeţeană faţă de organizaţia centrală de la Bucureşti. Ca atare, în momentul în care numărul celor care nu îşi plătesc cotizaţia creşte, apar unele disfuncţionalităţi care trebuie tratate cu atenţie. Nu este acesta momentul în care s-a întâmplat, este o acumulare în timp de restanţe financiare şi cred că această măsură nu a fost votată de nimeni cu inima curată, cu bucurie şi cu zâmbetul pe buze. O astfel de măsură este menită să implusioneze un pic atenţia cu care colegii noştri din teritoriu trebuie să trateze această problemă. Eu, ca şi vicepreşedinte responsabil de Ploieşti, pot să vă spun că, din fericire, la Ploieşti, aleşii locali nu sunt în această situaţie. Avem şi noi nişte probleme legate de cotizaţie, dar sub nivelul organizaţiei judeţene, în sensul că şi noi avem anumite momente în care adunăm cotizaţia un pic mai greu, dar ne-am făcut datoria faţă de judeţ, astfel încât organizaţia municipală nu este citată pe ordinea de zi cu minusuri. Eu sper ca, până la urmă, fiecare dintre cei care se găsesc în situaţia aceasta delicată să înţeleagă că este o datorie minimă şi să rezolve problema în timpul pe care BPJ l-a acordat, adică până la 10 iulie pentru că este neplăcut să retragi sprijinul politic al unor aleşi pe acest motiv. Există, din nefericire, alte motive mult mai importante pentru care, din când în când, se impune retragerea sprijinului politic.

R: Preşedintele PSD Ploieşti, Iulian Bădescu, vorbea despre o ”situaţie îngrijorătoare”. Ce înseamnă această situaţie tradusă în cifre?

I. E.: Nu stăpânesc cifrele în totalitate, dar, dacă ne gândim că există organizaţii membre ale organizaţiei judeţene care nu au plătit, până în momentul de faţă, niciun leu la cotizaţie, atunci este clar că exprimarea a vizat astfel de cazuri. Sunt situaţii în care nu s-a plătit deloc, situaţii în care s-a plătit 20%-25%, 40%, 50%, există şi organizaţii din partea cărora s-a primit mai mult decât 100%, asta însemnând că fiecare organizaţie avea obligaţia să trimită o sumă de bani până la, să spunem, 1 iulie. Din această sumă, unii nu au trimis deloc, alţii au trimis 20% din ea şi aşa mai departe. În sensul acesta situaţia este îngrijorătoare. Atunci când într-o localitate ai primar, ca să nu mai spun că ai şi viceprimar şi majoritate în Consiliul Local, şi acea organizaţie nu a adus niciun leu la cotizaţie, înseamnă că ceva nu e în regulă acolo, şi din punct de vedere politic, dar şi din punct de vedere administrativ, pentru că, până la urmă, problema cotizaţiei, chiar dacă este o datorie cu caracter politic, ţine şi de administrarea locală a banilor care, sub o formă sau alta, trebuie să intre în vistieria organizaţiei de partid.

R: Sunteţi un membru vechi al PSD. Până acum a mai fost luată vreo astfel de decizie în PSD Prahova?

I. E.: O astfel de decizie cu caracter general eu nu îmi amintesc să se mai fi luat. Au mai fost situaţii în care diverse organizaţii aua vut probleme cu banii. Trebuie să recunosc că şi organizaţia municipală, când am preluat-o eu, avea o datorie de peste 300 de milioane, împărţită şi la administraţia locală, în sensul că nu ne plătisem aici chiria, şi către organizaţia judeţeană şi, la alegerile din 2010, unul dintre criteriile impuse a fost acela de a redresa financiar organizaţia. Dar, la nivelul acesta general- pentru că situaţia are acest caracter de generalitate nu prin numărul foarte mare, ci mai ales prin faptul că sunt foarte multe zone ale judeţului din care nu s-au primit sumele de bani aferente cotizaţiei- nu îmi amintesc să mai fi fost o astfel de situaţie. Se pare că a fost nevoie de această intervenţie în forţă, să citim şi ghilimelele, pentru că trebuie să îi trezim un pic la realitate pe colegii noştri care au uitat de prima datorie.

R: Este vorba despre sume atât de mari încât să creeze dificultăţi la plată?

I. E.: În opinia mea, nu. În afara parlamentarilor, a primarilor, viceprimarilor care au sume în cuantum ceva mai mare, celelalte sume sunt absolut modice, dar care ţin de o prevedere statutară care, în opinia mea, este cât se poate de benefică, în sensul că nu te obligă nimeni să faci parte dintr-un partid politic, dar, în momentul în care ai decis, trebuie să ştii că ai câteva obligaţii. Deci, datoria către Bucureşti este relativ consistentă în momentul de faţă şi, ca atare, această măsură a vizat în primul rând strângerea banilor care să acopere datoria faţă de Bucureşti.

R: Liderii ACD spun că neînţelegerile dintre ei nu afectează în niciun fel USL. Ce credeţi?

I. E.: Eu am un punct de vedere un pic mai nuanţat aici. Nu este doar momentul acesta unul în care între două componente ale USL există uşoare neconcordanţe cu privire la diverse probleme. Au existat şi între noi şi PNL, şi între noi şi UNPR, şi între PNL şi PC au apărut nşte discuţii. Eu cred că problemele nu sunt de acum, cu sunt un pic mai din spate, numai că, în momentul de faţă, se pare că, din diverse motive, cele două entităţi au ajuns la concluzia că trebuie ca acest conflict, sau mai degrabă dezacord de idei să devină şi public. USL nu stă pe un munte de bine, e clar pentru toată lumea. USL a avut o raţiune care şi acum o ţine, şi anume că s-au coalizat acele forţe care au dorit îndepărtarea puterii portocalii şi limitarea influenţei pe care preşedintele Traian Băsescu a exercitat-o prin vechiul Parlament asupra întregii vieţi politice a ţării, lucru care s-a reuşit, lucru de care toată lumea este convinsă că trebuie să continue şi, ca atare, pornind de la această axiomă, că USL trebuie să meargă mai departe, liderii politici sunt şi ei convinşi de această necesitate şi, deci, micile devieri care, de cele mai multe ori, sunt produse de orgolii personale, nu sunt în măsură să strice conduita generală a USL. Eu cred că există foarte mult adevăr în afirmaţiile pe care însuşi premierul Victor Ponta le-a făcut, şi anume că guvernarea îşi vede de treabă, are ţinte pe care le urmăreşte în continuare şi este nevoie de toate eforturile, şi ale noastre, ale PSD, şi din partea ACD care, în opinia mea, are suficientă maturitate să îşi rezolve aceste micro conflicte care, până la urmă, sunt inerente. Problema este să nu se amplifice aceste mici distorsiuni ale opiniilor.

R: Sunteţi membru în Comisia de învăţământ din Camera Deputaţilor, dar şi profesor. Cum comentaţi rezultatele Evaluării Naţionale şi de ce anume are cea mai mare nevoie învăţământul românesc?

I. E.: Aş începe prin a spune că, din punctul meu de vedere, învăţământul are nevoie de o lege nouă. În continuare, mă simt stânjenit de faptul că, în cele şase luni de mandat, nu am reuşit prea multe din ceea ce mi-am propus eu, şi când spun ”eu” mă refer la mine şi la toţi colegii mei din sistemul de educaţie care m-au sprijinit în campania electorală. Există câteva fundamente greşite, în opinia noastră, ale actualei legi. Problema care se pune este dacă ea trebuie amendată cu bucăţica, sau trebuie rescrisă din temelii. Acum se dezbat noi principii în ceea ce priveşte organizarea sistemului de sănătate şi cred că aşa trebuie făcut şi la noi. Problema cea mai mare a Legi 1/2011 este aceasta- ea nu a fost dezbătută, ci trecută prin asumare de răspundere de câţiva oameni care au crezut că ştiu totul despre sistem.
Trecând la prima parte a întrebării, suntem pe un curs firesc al evoluţiei tinerilor noştri. Sunt unul dintre cei care consideră ar trebui să impunem nişte examene extrem de severe. Poate sunt de modă mai veche, dar când dădeam admiterea la liceu, era o admitere pe care nu puteam să o trec decât dacă nivelul meu de pregătire era foarte bun, când terminam liceul, dădeam Bacalaureatul pe care, de asemenea, îl treceam, doar dacă eram suficient de bine pregătiţi. Am avut colegi care au făcut două facultăţi, dar care au picat iniţial Bacalaureatul pentru că nu erau suficient de bine pregătiţi la acel moment, şi asta spune ceva despre nivelul de pregătire pe care trebuia să îl avem... Sunt, de asemenea, adeptul reintroducerii examenelor la admiterea în facultate pentru că acum avem această lipsă de concurenţă, coborârea ştachetei- faci concurs de dosare, care are şi el semnificaţia lui, dar nu este tânărul pus în situaţia de a face faţă unui anumit gen de stres la admitere. Cred că va trebui să găsim o soluţie pentru ca un tânăr care intră într-o formă de învăţământ că ştie că va avea, peste ani, un examen pe care, dacă nu îl trece, perspectivele lui în viaţă vor fi limitate. Evident că, faţă de anii când eu am învăţat, se impune o revizuire drastică a curriculumului pentru că era foarte multă materie. Trebuie găsită o formă pentru că, între tendinţa tinerilor de a nu mai acorda foarte mult timp studiului şi tendinţa unora dintre cadrele diddactice care încă ţin ştacheta foarte sus există o mică controversă din care şi sistemul pierde, dar şi copiii. Mi se pare că, în privinţa aceastei evaluări, fără să îi diminuez importanţa, s-a ajuns la ideea unei probe generalizate la nivelul ţării care, după cum deja se vorbeşte, are şi ea câteva lacune, în sensul că, pe de o parte, dacă dau acelaşi tip de subiecte tuturor elevilor, este clar că mulţi dintre ei nu vor promova pentru că nu sunt dotaţi nativ nici pentru disciplinele respective, nici pentru acel nivel de dificultate, pe de altă parte, pentru cei care sunt capabili de performanţă e puţin stimulativ sistemul. Eu sunt uşor nefericit pentru că semnalele sunt că, în momentul de faţă, nu se doreşte doar o schimbare radicală a legii fundamentale, dar şi că e nevoie de facem schimbări. Că se va adopta una dintre soluţii sau alta o să vedem, probabil în funcţie şi de ce se întâmplă pe scena politică pentru că, trebuie să recunosc, sunt unele priorităţi în faţa legii educaţiei, cu toate că toată lumea clamează că educaţia este prioritate naţională. Până la bani şi până la ordinea în care este tratată...

R: Mulţumit de cum decurg discuţiile despre regionalizare?

I. E.: Eu am fost relativ aproape de acest fenomen, am participat cu domnul preşedinte Cosma la o dezbatere organizată în faţa studenţilor la UPG, am participat la toate întâlnirile grupului PSD din Camera Deputaţilor unde s-au ridicat probleme legate de regionalizare. Înţeleg că pe data de 18 iulie va mai avea loc o dezbatere extrem de puternică la nivelul Ploieştiului, de altfel ultima care se organizează pe această temă. Problema cu regionalizarea este sub semnul întrebării în ceea ce priveşte referendumul cu privire la Constituţie pentru că, ştim cu toţii, regionalizarea nu poate fi realizată efectiv dacă termenul de regiune nu apare în Constituţie. Cum în privinţa referendumului pentru modificarea Constituţiei, Curtea Constituţională a dat acea hotărâre care are ciudăţeniile ei, de aici apar diverse probleme. Din câte am înţeles, conducerea centrală a USL este într-o zonă de dezbatere pe acest subiect. Eu cred că regionalizarea este o chestiune care este impusă de realităţile zilelor noastre, ”presiunile” care se fac cu privire la fondurile europene sunt, de asemenea, de natură să urgenteze acest proces. Eu sper, în continuare, ca Ploieştiul să fie una din capitalele de regiune pentru că avem suficiente elemente care să ne recomande pentru o astfel de postură.