Magistraţii Tribunalului Prahova au declinat, marţi, în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa privind soluţionarea unei cereri a omului de afaceri Florian Walter de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Potrivit unei informări făcute publice de Tribunalul Prahova, magistraţii au admis, marţi, excepţia necompetenţei teritoriale în privinţa unei solicitări depuse de omul de afaceri Florian Walter, aflat în prezent în Arestul Central, prin care acesta cere instanţei înlocuirea arestului preventiv cu o măsură mai blândă, precum arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Astfel, Tribunalul Prahova şi-a declinat competenţa în favoarea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Fostul patron al companiei Romprest Florian Walter este arestat preventiv pentru evaziune fiscală, constituire de grup infracţional şi instigare la spălare de bani.

El a fost adus în ţară în 5 martie, iar o zi mai târziu Tribunalul Prahova a confirmat mandatul de arestare preventivă emis de această instanţă în lipsă, pe numele lui Walter, în luna mai a anului trecut. Walter a contestat decizia la Curtea de Apel Ploieşti, însă magistraţii acestei instanţe au respins contestaţia, menţinând mandatul de arestare.

Cercetările în acest caz au fost făcute iniţial de procurorii DIICOT, ei fiind cei care au formulat propunerea, dar între timp dosarul a fost disjuns şi declinat procurorilor DNA Ploieşti. De acolo, cauza a fost preluată de către structura centrală a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dosarul fiind conexat cu altul în care Florian Walter este cercetat de către DNA.

În 29 mai 2015, DIICOT Ploieşti a trimis spre judecare la Tribunalul Prahova un dosar în care au fost inculpate 18 persoane pentru constituire de grup infracţional, iar SC Compania Romprest Service, controlată de Florian Walter, a fost deferită justiţiei ca parte responsabilă civilmente.

Omul de afaceri a plecat din ţară la sfârşitul lunii aprilie 2015, cu puţin înainte ca procurorii DIICOT să înceapă urmărirea penală împotriva sa. Walter a fost găsit în Emiratele Arabe Unite în 2 iunie 2015, în condiţiile în care era dat în urmărire internaţională din 22 mai.

Walter este suspectat că a constituit şi coordonat un grup infracţional organizat, ce acţiona în mai multe judeţe şi în Bucureşti, care ar fi desfăşurat operaţiuni financiare din sfera evaziunii fiscale şi a spălării banilor, prin reducerea artificială a profitului impozabil şi TVA de plată, efectuarea unor decontări fictive de la diferite societăţi şi utilizarea de societăţi comerciale tip ”fantomă”. Prejudiciul constatat în acest dosar este de aproximativ 20 de milioane de euro.

Unele dintre firmele implicate în lanţul comercial fictiv erau administrate de unul dintre finanţatorii echipei de fotbal Petrolul Ploieşti, Nicolae Capră, şi de soţia acestuia, Cristina Capră. La sfârşitul lunii mai, 18 persoane, printre care şi Nicolae Capră, au fost trimise în judecată de către procurorii DIICOT Ploieşti în acest dosar. 

Tribunalul Prahova, pe rolul căruia se află dosarul Lukoil, le dă voie inculpaților să părăsească țara fără încuviințarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, decizia nefiind însă definitivă.

Potrivit portalului instanțelor de judecată, magistrații au constatat, marți, legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar față de cei șase inculpați persoane fizice din acest dosar și au menținut măsura până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.

De asemenea, Tribunalul Prahova a dispus încetarea obligației impuse inculpaților de a nu părăsi teritoriul României fără încuviințarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată.

Decizia poate fi contestată în termen de 48 ore de la comunicare.

Tribunalul Prahova a dispus, în data de 12 ianuarie, restituirea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dosarului Lukoil, în motivarea deciziei arătându-se că, după constatarea unor neregularități în privința rechizitoriului, procurorul a manifestat "pasivitate totală", în condițiile în care nu a remediat acele neregularități și nici nu a comunicat în termenul legal Tribunalului Prahova dacă își menține sau nu dispoziția de trimitere în judecată a dosarului.

La momentul constatării neregularităților, magistrații arătau, printre altele, că unele acte materiale au fost dublate sau chiar triplate, dar și că procurorii nu au indicat activitatea infracțională concretă a inculpaților.

Ulterior, Curtea de Apel Ploiești a menținut decizia de restituire a dosarului la Parchet, procurorii trimițându-l din nou în judecată la data de 22 ianuarie, după remedierea neregularităților.

Potrivit unui comunicat de presă postat pe site-ul Ministerului Public, în acest dosar au fost trimise în judecată șase persoane fizice și două persoane juridice.

Directorul general al Petrotel Lukoil Ploiești, Andrey Bogdanov, a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de folosire cu rea credință a capitalului societății și spălare de bani, în același dosar fiind deferiți justiției trei directori generali adjuncți din cadrul societății de la Ploiești, respectiv Alexey Voinstev, acuzat de complicitate la folosirea cu rea credință a creditului societății, și Olga Kuzina și Dan Dănulescu, acuzați de complicitate la folosirea cu rea credință a creditului societății și complicitate la spălare de bani.

De asemenea, Andrei Rață, membru al Consiliului de Administrație al Petrotel Lukoil, a fost trimis în judecată pentru folosire cu rea credință a creditului societății și spălare de bani, iar contabilul șef Dorel Duțu a fost deferit justiției sub acuzațiile de complicitate la folosirea cu rea credință a creditului societății și complicitate la spălare de bani.

În același dosar au fost trimise în judecată SC Petrotel Lukoil Ploiești, acuzată de spălare de bani și SC Lukoil Europe Holdings Bvatrium Olanda, acuzată de complicitate la folosirea cu rea credință a creditului societății și complicitate la spălare de bani.

Dosarul Lukoil a fost inițial trimis în judecată de procurorii PCA Ploiești la data de 3 august 2015, procurorii arătând la acel moment că prejudiciul cauzat prin săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor este în cuantum de 7.597.094.338,10 lei, echivalent a 1.766.766.125,10 euro.

Contestația procurorilor la decizia Tribunalului Prahova, care accepta cererea de punere sub arest la domiciliu formulată de fraţii Capră şi fostul director general al Petrolului, Marius Bucuroiu, a fost admisă de Curtea de Apel Ploieşti, astfel încât toţi cei care sunt implicaţi în dosar şi arestaţi preventiv vor rămâne după gratii.

Iată soluția pe scurt:

“Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casaţie si Justiţie D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva încheierii nr. 145 din data de 6.04.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova in dosarul nr.8837/105/2014 si in consecinţă: Desfiinţează în parte încheierea atacata sub aspectul înlocuirii masurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu si respectiv cu masura controlului judiciar si rejudecând, menţine masura arestarii preventive faţă de inculpaţii Stoica Spirea Daniel, Bucuroiu Marius Mihai, Capră Nicolae, Capră Daniel, Gâscă Marius Alexandru, Daniel Petre Gheorghe si Constantin Dragoş Ioan Viorel. Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia. Definitivă. Soluţionată si pronunţată în şedinţa din camera de consiliu astăzi, 9 aprilie 2015”, scrie pe portalul Curţii de Apel Ploieşti.

Tribunalul Prahova a admis, azi, cererea societăţii care administrează clubul Petrolul Ploieşti de deschidere a procedurii generale a insolvenţei, stabilind termen pentru continuarea procesului data de 6 aprilie.

"Admite cererea debitoarei, dispune deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoare (n.r. - FC Petrolul SA). Desemnează administrator judiciar provizoriu pe VIA INSOLV SPRL, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 58 din lege, cu un onorariu de 1.500 lei", se arată în soluţia Tribunalului Prahova publicată pe portalul instanţelor de judecată.

Petrolul Ploieşti traversează o criză financiară de la sfârşitul anului trecut, acţionarii Daniel şi Nicolae Capră precum şi directorului general al clubului, Marius Bucuroiu, fiind acuzaţi de evaziune fiscală cu un prejudiciu de 15 milioane de euro.

Petrolul Ploieşti este al optulea club de Liga I care solicită intrarea în insolvenţă în ultimii doi ani, după FC Rapid, Gloria Bistriţa, Universitatea Cluj, Oţelul Galaţi, FC Vaslui, FC Dinamo şi CFR Cluj. Dintre acestea, doar şase mai activează în prezent în primul eşalon, Gloria Bistriţa şi FC Vaslui fiind dezafiliate de Federaţia Română de Fotbal.

Conform legislaţiei UEFA un club nu poate participa în cupele europene în perioada în care se află în insolvenţă. UEFA permite înscrierea cluburilor în competiţiile pe care le organizează după un an de la încheierea acestei proceduri.

Petrolul Ploieşti ocupă în prezent poziţia a treia în clasament la finalul turului Ligii I, loc care i-ar fi permis să participe în ediţia 2015-2016 a Ligii Europa.

Directorul general al clubului, Andi Crângu, a vorbit pentru gsp despre această problemă:

"Da, este totul adevărat. Am depus această cerere de intrare în insolvenţă pentru că era singura soluţie pe care o aveam la ora actuală. Este un pas spre evitarea falimentului.

Nu va fi vorba despre o depunctare, aşa cum s-a întâmplat la CFR Cluj. Totul este sub control. Vom vinde câţiva jucători importanţi pentru a rămâne pe linia de plutire. Avem ceva oferte pe care le vom discuta în zilele următoare".

sursa: mediafax

Autorităţile locale din Ploieşti, care au promis asociaţiei ”Lupii Galbeni” sume mari de bani din bugetul local pentru performanţele echipei de fotbal Petrolul, nu sunt obligate să achite sumele neplătite, respectiv 1,3 milioane euro, a decis Tribunalul Prahova.

Asociaţia "Lupii Galbeni” prin intermediul căreia echipei Petrolul Ploieşti i s-au promis trei milioane de euro de la bugetul local şi care a dat în judecată autorităţile ploieştene cerând restul de 1,3 milioane euro neachitaţi din banii promişi a pierdut procesul intentat Municipiului Ploieşti la Tribunalul Prahova, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Astfel, magistraţii Tribunalului Prahova au decis, prin sentinţa pronunţată joi, să respingă cererea Asociaţiei Comunitare ”Lupii Galbeni” ca fiind neîntemeiată. Sentinţa nu este definitivă, ea putând fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, în condiţiile în care Tribunalul Prahova a fost instanţă de fond în acest proces.

În luna martie a acestui an, Asociaţia "Lupii Galbeni”, ONG prin intermediul căreia echipei de fotbal Petrolul Ploieşti i s-a promis alocarea a trei milioane de euro de la bugetul municipiului Ploieşti pentru performanţele competiţionale obţinute de Petrolul a dat în judecată municipiul Ploieşti pe motiv că autorităţile locale au achitat doar aproximativ 1,7 milioane de euro din suma promisă, în condiţiile în care între autorităţile locale şi Asociaţia "Lupii Galbeni” există un contract cu privire la alocarea banilor.

Procesul a fost deschis la Tribunalul Prahova.

La acel moment, primarul municipiului Ploieşti, Iulian Bădescu, declara că cei aproximativ 1,3 milioane de euro care ar fi trebuit viraţi către "Lupii Galbeni” nu au fost prevăzuţi în buget şi că din acest motiv plăţile către asociaţie au încetat.

Tot atunci, Bădescu preciza că asociaţia "Lupii Galbeni” nu are şanse să câştige procesul şi să oblige autorităţile locale să aloce banii întrucât contractul nu prevede termene fixe de plată, şi nici penalităţi de întârziere.

Consiliul Local Ploieşti a aprobat două hotărâri care reglementează colaborarea dintre autorităţile locale şi o organizaţie neguvernamentală prin care echipei de fotbal Petrolul Ploieşti i se acordă premii în valoare de trei milioane de euro din bugetul local.

Modul în care au fost adoptate cele două hotărâri face obiectul unei anchete deschise de DNA, după ce o fostă directoare economică din cadrul Primăriei Ploieşti a sesizat DNA cu privire la faptul că cele două hotărâri ale Consiliului Local nu au viza directorului economic din aparatul executiv al Primăriei.

În luna februarie a acestui an, zeci de consilieri locali ploieşteni, dar şi primarul municipiului au fost chemaţi la audieri la sediul DNA Ploieşti în acest dosar.

Reprezentanţi ai Consiliului Local Ploieşti susţin că nu este nevoie de acea viză, întrucât compartimentul economic al aparatului executiv din Primărie trebuie să acorde viză numai hotărârilor privind bugetul local, iar cele două HCL nu sunt hotărâri referitoare la buget.

Aflaţi din interviul de mai jos ce i-ar spune vicepreşedintele Tribunalului Prahova, judecătorul Alina Anton, ministrului Justiţiei, dacă l-ar întâlni, ce crede despre salariile din sistem şi care este cea mai mare problemă cu care se confruntă această instanţă de judecată.

Reporter: Ştim cu toţii că activitatea instanţelor de judecată din România este foarte mult îngreunată în ultimii ani. Care ar fi motivele care au condus la această situaţie?

Alina Anton: În primul rând, este o problemă legată de numărul foarte mare de dosare. În cadrul Tribunalului Prahova, principala problemă nu o reprezintă numărul foarte mare de dosare, ci numărul foarte mare de posturi vacante. Practic, la concursul de promovare în funcţii de execuţie care se va organiza pe data de 3 martie la Tribunalul Prahova este cel mai mare număr de posturi vacante din toată ţara şi anume nouă posturi de judecători. Vorbim despre problemele în ceea ce priveşte judecătorii, pentru că la nivelul personalului auxiliar nu avem posturi vacante, ci o problemă de subdimensionare a schemei. Sperăm că în urma acestui concurs toate cele nouă posturi vacante se vor ocupa şi, implicit, problema noastră legată de volumul activităţii se va rezolva. Ca şi număr de dosare, faţă de anii precendeţi, variaţiile nu au fost foarte mari. În primul semestru din anul anterior, volumul de activitate crescuse foarte mult faţă de cel din perioada corespunzătoare a anului 2011, însă în al doilea semestru din 2012 a mai scăzut volumul de activitate, astfel încât media este cam aceeaşi. Deci, nu avem o creştere a volumului de activitate, dar fiind un număr foarte mic de judecători, automat încărcătura este foarte mare.

R: Au mai fost scoase la concurs aceste posturi?

A. A.: Da, de foarte mulţi ani. Problema noastră subzistă de prin 2008, când am început să avem foarte multe posturi vacante. Din nefericire, judecătorii care sunt la judecătorii, cu excepţia Judecătoriei Ploieşti, nu sunt interesaţi să promoveze la Tribunal pentru că majoritatea au domiciliile în localitatea unde funcţionează şi nu vor să facă naveta.

R: Deci nu se înscriu la concurs.

A. A.: Da, aşa este. Sunt judecători şi la Câmpina, şi la Sinaia, şi la Vălenii de Munte care au grad de judecător de Tribunal sau poate chiar grad de judecător de Curte, dar nu au promovat efectiv. Şi-au luat doar gradele. Se organizează două tipuri de examene: de promovare în grad de execuţie efectivă sau de promovare pe loc. Deci, ei nu sunt interesaţi să vină efectiv la Tribunal. Iar în ceea ce priveşte Judecătoria Ploieşti, aceasta este una de tranzit, să zicem, în sensul că vin aici în general judecătorii care sunt interesaţi de judecătoriile din Bucureşti. Nu prind şi vin la Ploieşti pentru că este foarte aproape şi fac naveta. A fost practic un flux continuu de judecători la Judecătoria Ploieşti şi nu au apucat să fac vechimea necesară pentru promovare. Cam asta a fost principala problemă în ultimii ani la Judecătoria Ploieşti. A mai fost categoria judecătorilor care au venit din avocatură sau din altă profesie cu cinci ani vechime, care nu îndeplineau condiţia pentru a fi evaluaţi ca să poată promova şi ei. Acum se pare că vom avea suficienţi candidaţi ca să se ocupe toate posturile vacante. În acest caz, vom avea o problemă de spaţiu.

R: Din câte ştiu, Tribunalul trebuie să se mute pentru că imobilul în care funcţionează acum intră în renovare.

A. A.: Teoretic, aşa trebuie să fie. Din luna martie, ar trebui să înceapă lucrările de reconsolidare la această clădire. Fondurile necesare sunt asigurate de Banca Mondială. Din cauza faptului că această clădire este monument istoric, a durat mult să se înceapă proiectarea, pentru că aveam nevoie de aviz de la Ministerul Culturii şi Cultelor. Trebuie să i se păstreze arhitectura în interior şi în exterior, nu trebuie să se intervină pe structura de rezistenţă şi aşa mai departe.

R: Până la urmă, unde se vor muta Tribunalul şi Judecătoria pe perioada desfăşurării lucrărilor?

A. A.: Din câte ştiu, s-au vehiculat declaraţii ale reprezentanţilor Primăriei Ploieşti. Noi am făcut nişte demersuri şi unul dintre spaţii este cel de lângă sediul BCR. Nu este nimic sigur, dar nu din punctul de vedere al proprietarului spaţiului. Problema este tot la noi şi este legată de fonduri pentru că aşteptăm să vedem dacă ni se asigură finanţarea necesară pentru închirierea spaţiului respectiv. A doua problemă este legată de dimensiunea spaţiului pentru să se pare că nu vor încăpea ambele instanţe- cele mai mari din raza Curţii de Apel Ploieşti- în acea clădire. Trebuie văzut dacă vom putea să ne mutăm împreună sau va trebui să găsim un alt spaţiu pentru una dintre instanţe sau va trebuie să le divizăm ca să reuşim să funcţionăm. Cert este că lucrările nu se vor putea desfăşura cu activitate aici pentru că se vor face modificări substanţiale de compartimentare, se va reface şi structura de rezistenţă...

R: Vorbeaţi despre o încărcătură foarte mare de dosare pe fiecare judecător. Cum este salariul în raport cu acest volum de muncă?

A. A.: Din punctul meu de vedere, salariul este unul rezonabil şi raportat la încărcătură, şi la condiţiile de trai din ţară. Nu trebuie să uităm că trăim în România, condiţiile materiale sunt cele care sunt, trebuie să ne raportăm şi la media salariilor câştigate de cei care exercită alte profesii. Deci, cred că nivelul salariului este unul rezonabil, chiar dacă nu se compară cu salariile pe care le câştigă judecători cu vechime similară sau poate chiar mai mică într-o altă ţară a Uniunii Europene. De exemplu, cele mai mari salarii ale judecătorulor sunt, din câte am înţeles, cele din Olanda. Aici, un judecător stagiar are undeva în jur de 5.000 de euro salariu, iar un judecător cu cea mai mare vechime are aproximativ 10.000 de euro pe lună. Este absurd să pretinzi aşa ceva în România. Este mult prea mult.

R: Ca judecător, aţi resimţit vreodată presiune din partea zonei politice?

A. A.: Nu, eu niciodată. În ceea ce mă priveşte, şi cred că vorbesc în numele multora dintre colegii mei, pot să spun că nu am resimţit o astfel de presiune. Nici măcar nu mă interesează. Atâta vreme cât am un dosar de soluţionat, am o dispoziţie legală aplicabilă, nu mă interesează exteriorul. Nici măcar nu pot să spun că s-a încercat vreodată să fiu influenţată din sfera politică în ceea ce priveşte soluţionarea unui dosar.

R: Care sunt primele trei lucruri pe care i le-aţi spune ministrului Justiţiei dacă v-aţi întâlni?

A. A.: Primul lucru ar fi să ne asigure finanţarea să ne mutăm de aici, în al doilea rând i-aş spune să ne asigure finanţarea necesară să finalizăm lucrările la Palatul Justiţiei şi în al treilea rând să asigure mai multă stabilitate legislativă, în limita competenţelor.

R: La ce vă referiţi exact?

A. A.: Mă refer, de exemplu, la modificările care au loc. Sunt foarte multe modificări de procedură. Un exemplu concret este Codul de Procedură Civilă. Acesta s-a tot modificat, sunt modificări de competenţă şi se prefigurează alte modificări de competenţă materială odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă. Din punctul meu de vedere, aceste noi modificări asigură degrevarea Înaltei Curţi, asta s-a urmărit, numai că vor supraîncărca tribunalele, care oricum sunt printre cele mai aglomerate instanţe din ţară. În general, tribunalele sunt cele care suferă cel mai mult din cauza deficitului de resurse umane, în ceea ce priveşte judecătorii. La curţile de apel sunt foarte puţine locuri vacante la momentul acesta.

R: Cum este justiţia din România în comparaţie cu ceea ce se întâmplă în străinătate?

A. A.: Eu cred că e cam greu de făcut comparaţie între justiţia din România şi ceea ce se întâmplă în afară. În primul rând, niciodată judecătorii din celelalte ţări ale Uniunii Europene nu vor fi sufocaţi de dosare. În condiţiile în care ai şedinţe de mai mult de o sută de dosare e greu să pretinzi unui judecător să facă o muncă de calitate comparabilă cu ceea ce face un judecător din afară. Am colegi care au fost la instanţe din ţări membre ale Uniunii Europene unde sunt şedinţe de maxim 10-15 dosare. E cam greu să nu poţi să visezi, în aceste condiţii, tot ce se întâmplă într-un dosar. Dar vă dau exemplul colegilor mei care sunt judecători sindici- dosare de insolvenţă. Au şi 150 de dosare şi fiecare dintre ele depăşeşte o jumătate de metru în grosime. Nu ne martirizăm, pentru că sunt şi alţi oameni care muncesc foarte mult. Din punctul meu de vedere cantitatea şi calitatea nu sunt neapărat noţiuni compatibile. Ca să ai o muncă de calitate, la un standard foarte ridicat, nu poţi să compatibilizezi cu un număr foarte mare de dosare. Dacă am ajunge undeva la 40-50 de dosare pe şedinţă, pentru mine ar fi rezonabil, ai putea să îţi îndeplineşti munca aşa cum trebuie. Până la urmă, fiecare judecător încearcă să îşi îndeplinească atribuţiile, să studieze dosarele în condiţii cât mai bune posibil în situaţia dată. E greu să faci totul foarte bine în condiţiile în care e prea mult pentru un singur om.