Preşedintele TSD Prahova, Bogdan Toader, vorbeste, intr-un interviu acordat ph-online.ro despre alegerile din organizaţie, despre ”ţepele” pe care unii tineri le-au dat PSD-ului, dar şi despre motivele pentru care ar părăsi partidul.

Reporter: De ce ar intra un tânăr în politică?

Bogdan Toader: Pentru că îşi doreşte o schimbare, pentru că vrea să facă ceva, pentru nişte idealuri... Sunt diverse motive. Unii intră în politică pentru că speră că aşa vor obţine un loc de muncă mai uşor. Alţii vor, pur şi simplu, o carieră în politică. Depinde, sunt mulţi factori, depinde de fiecare, de dorinţele fiecăruia.

R: Mulţumit de rezultatele TSD Prahova obţinute în perioada de când sunteţi preşedinte al organizaţiei?

B. T.: Da, normal. Am câştigat pe toate planurile. Tinerii au fost cât se poate de implicaţi în campania electorală. Au sprijinit absolut orice candidat, indiferent de coloratura lui politică- mă refer aici la candidaţi ai partidelor din USL. Candidatul pe Colegiul 9, de exemplu, a fost sprijinit de toţi tinerii din TSD. Sunt foarte mulţumit, nu am ce să le reproşez. Sper să fie şi ei la fel de mulţumiţi.

R: Care este cea mai importată realizare a organizaţiei?

B. T.: Cea mai mare realizare este numărul mare de consilieri locali şi chiar deputaţi pe care îi avem. Avem şi deputaţi la TSD, inclusiv domnul Sebastian Ghiţă. Are 34 de ani şi încă se încadrează la TSD.

În anul 2008, consilieri locali tineri erau în număr de şase şi mai aveam un viceprimar la Poseşti. Acum sunt aproape 40 de consilieri locali, plus consilieri judeţeni- aici mă includ şi pe mine-, plus deputaţi- Vlad Cosma, Sebastian Ghiţă, Andrei Sava... Am reuşit să promovez tinerii, ceea ce la anumite primării sau la anumite consilii e foarte greu. Mai ales în zona rurală este greu să fie acceptat un tânăr de 20 şi ceva de ani. Este destul de greu ca primarul care avea o echipă formată să asimileze şi un tânăr în echipa lui. Ca şi la femei... E la fel de greu.

R: Este un trend privind promovarea tinerilor în politică, tonul fiind dat de PDL.

B. T.: Se poate spune asta, deşi Adrian Năstase, în 2004, a impus tuturor organizaţiilor să aibă minim un tânăr în primii cinci pe lista lor de consilieri locali şi judeţeni. Deci, Adrian Năstase este primul care a simţit că este nevoie de o schimbare şi de promovarea unei generaţii noi în politică. Ce a reuşit PDL-ul cu tinerii este o cu totul altă discuţie. Nu pot să spun că ne-am inspirat de la PDL.

R: Când avem alegeri la TSD Prahova?

B. T.: Alegerile vor fi la sfârşitul lunii iulie.

R: Mai candidaţi pentru un nou mandat la şefia organizaţiei?

B. T.: Mai întâi vom face o şedinţă, iar apoi voi cere sprijinul tinerilor. Îmi doresc un nou mandat.

R: De ce?

B. T.: Pentru că, în momentul acesta, văd o nouă perspectivă, văd că am putea promova şi mai mult tinerii. Mă uit în jur şi văd tineri care au ajuns la un nivel de maturitate destul de mare şi care merită să fie promovaţi şi încă sunt ţinuţi jos de tot din anumite motive.

R: Care sunt acei tineri de valoare despre care vorbiţi?

B. T.: Nu vreau să îi ”deconspir”. Am, de exemplu, la Pucheni, un băiat care a lucrat la bancă 12 ani şi care, din păcate, nu este promovat în nicio structură...

R: Pe ce criterii se fac promovările în TSD?

B. T.: În primul rând, vechimea în partid. După mine, contează foarte mult să fi fost loial atâta vreme, şi în perioade bune, şi în perioade rele. În al doilea rând, sunt studiile pe care trebuie să le aibă şi să dea dovadă că la locul lor de muncă au dat dovadă de seriozitate, de pricepere, să fie apreciaţi de colegii lor... Acest om, după 12 ani la bancă, are un potenţial de economist destul de mare.

R: V-aţi luat şi ţepe de la tineri pe care i-aţi promovat?

B. T.: Da, ne-am luat.

R: Ce fel de ţepe? Au plecat la alt partid, au susţinut candidaţii altui partid în timp ce erau în TSD... Ce fel de ţepe?

B. T.: Au fost situaţii din ambele cazuri. Sunt nişte riscuri pe care ţi le asumi. Am avut situaţii în care au venit, au stat două luni şi apoi şi-au căutat alt ”loc de muncă” sau alte beneficii, să zicem.

R: Ne pleacă tinerii în afară. Ce facem?

B. T.: Tinerii vor continua să plece până când sistemul din România va reveni la normal. Ei sunt nemulţumiţi de sistemul educaţional, care nu le oferă o bază pentru un viitor loc de muncă. Sistemul nostru educaţional nu mai este ce a fost, iar din punctul meu de vedere se iese mult prea uşor cu o diplomă de facultate pe care oricine poate să o ”cumpere”. Deci, toată lumea are diplomă, şi atunci care mai sunt criteriile de departajare atunci când te duci la un loc de muncă?

Avem facultăţi tehnice foarte bune. Problemele apar după ce termini aceste facultăţi care te învaţă multe, dar nimic concret, nimic practic, aplicat. Ţi se cere experienţă, care trebuie căpătată în perioada facultăţii, dar nu prea ai cum, pentru că ori înveţi, ori munceşti. Nu prea ai cum să le faci pe ambele bine... Este un cerc vicios.

R: Bun, ce facem?

B. T.: Statul ar trebui să sprijine capacităţile. Îl lăsăm să înveţe şi avem locul 1, locul 2, locul 3 şi aşa mai departe, aşa cum vrem să facem noi la TSD. Am fost la universitate şi am vorbit la Clubul Studenţilor ca primii trei într-un anumit domeniu să primească o bursă de la noi. Asta ar trebui şi statul să facă. Să ofere o bursă sau un loc de muncă la stat cu o clauză în contract care spune că cinci ani trebuie să presteze acea muncă. Măcar aşa salvăm unele capacităţi care ies de pe băncile şcolilor româneşti. Măcar cei buni să rămână cinci ani de zile. Ei tot vor pleca la un moment dat. Nu vor lucra în sistemul bugetar pentru că acolo sunt prost plătiţi şi vor căuta nişte salarii mari. Dar măcar cinci ani de zile încerci să îi ţii aproape. Măcar văd şi ei că au un sprijin din partea statului.

R: Sunt persoane la TSD Prahova care ar dori să candideze la europarlamentare?

B. T.: Este mult prea devreme să avem astfel de discuţii despre viitori candidaţi. În urmă cu patru ani, am susţinut-o pe doamna Rovana Plumb. Acum, aşteptăm să se discute aceste lucruri. Dacă vor fi tineri care vor dori, îi vom sprijini cu cea mai mare plăcere. Vom avea alegeri şi la TSD general înainte de europarlamentare şi presupun că cei care vor dori să candideze îşi vor face, la acel moment, un pic de lobby.

R: Ce părere aveţi de adversarii dvs politici de la alte organizaţii de tineret?

B. T.: Nu ştiu dacă să îi numesc adversari politici pentru că Paul Dumbrăvanu, de la TNL, îmi este prieten dinainte să fie preşedinte la TNL şi îl consider un tânăr de viitor. Îmi place foarte mult cum am lucrat cu el.

R: Am spus adversari politici, deci aici nu intră cei din USL, nu?

B. T.: Aţi spus adversari politici. Atâta vreme cât nu face parte din acelaşi partid politic cu mine, teoretic e adversar (râde). Cine nu e cu noi e împotriva noastră. La tineret la PDL nu ştiu cine mai este. Spre ruşinea mea nu ştiu cine este. Cred că şi la PDL este necesară o reorganizare la toate nivelurile. Presupun că, după ce vor avea alegeri în organizaţie, vom afla cine este preşedinte la tineret. Nu ştiu dacă nu este domnul Apostolache, dacă se mai încadrează..

.

R: Victor Ponta a spus la Olimpiada TSD că nu primeşti niciodată iertarea dacă spui totul în comunicarea publică. Cum comentaţi această afirmaţie?

B. T.: Nu ştiu, poate în asta constă politica, în a înfăţişa lucrurile într-o lumină frumoasă (râde). Ideea este că întotdeauna trebuie să ţii ceva şi pentru tine. Uitaţi-vă la dn Băsescu. El spune multe, dar de fapt nu spune nimic din ceea ce vrea cu adevărat. Şi cu acest referendum e la fel. De fapt, interesul lui este să dea o palmă parlamentarilor din USL. Cred că este o abilitate politică ceea ce a spus domnul Ponta. Câteodată este bine, totuşi, să ieşi şi cu adevărul pe faţă pentru ca mai târziu să nu se întoarcă împotriva ta.

R: Un coleg de-al dvs a spus într-un interviu că nu ar pleca niciodată din PSD. Este un dicton potrivit căruia niciodată nu trebui să spui ”niciodată”. În acest context vă întreb ce ar trebui să se întâmple pentru ca dvs să luaţi decizia de a părăsi PSD?

B. T.: Aici sunt două variante: să plec la alt partid sau să mă retrag din politică. Pentru ca eu să plec de la PSD în alt partid, ar însemna ca PSD să se spliteze în două facţiuni diferite. Atunci, poate, mi-aş alege una dintre cele două facţiuni, eu rămânând cu ideologia mea şi cu principiile mele. Practic, tot în PSD ar fi, decât că poate s-ar numi altfel. În a doua variantă, dacă plec din PSD, plec din politică. Rămân pe principiul că am venit cu o echipă aici şi ori rămân cu ea, ori plec de tot. În concluzie, pentru mine variantele sunt PSD sau deloc.

Bogdan Toader este preşedintele TSD Ploieşti şi fost director al Parcului Memorial ”Constantin Stere” de la Bucov. Aflaţi din interviul de mai jos de ce a ales să intre în PSD, ce target şi-a propus din punct de vedere politic şi ce sfat le dă tinerilor încă neagrenaţi politic.

Reporter: De ce politică şi de ce la PSD?

Bogdan Toader: Totul a început în copilărie. Majoritatea prietenilor, cunoştinţelor, până şi familia la un moment dat- în anul 1997- erau implicaţi în politică. Familia mea era implicată mai puţin decât alţii, dar se vedea apartenenţa şi ideologia, care, de altfel, mi-a fost inspirată în casă. De aceea am ales PSD. Politică fac datorită prietenilor şi anturajului. Sunt prieten cu Vlad (n.r. deputatul PSD Vlad Cosma) din clasa a cincea, tatăl lui ne ducea pe amândoi la şcoală, la pregătire şi după ce am terminat facultatea am pornit fiecare câte un business, iar când domnul Mircea Cosma a spus că va candida în anul 2008, am simţit nevoia să ne implicăm, momentul fiind prielnic. Apoi, ştiţi cum se spune: pofta vine mâncând. Ne-a plăcut. Nouă ne-a plăcut mai mult partea de campanie, de organizare, de lucru cu copiii, de muncă pe teren. Lupta aceasta este destul de... amuzantă să spunem.

R: Sunteţi preşedinte al TSD Prahova. În acest context, vreau să vă întreb ce trebuie să facă un tânăr pentru a reuşi în politică?

B. T.: În primul rând, să aibă răbdare. Cred că este principalul lucru pe care trebuie să îl facă un tânăr, pe lângă implicarea de care toţi dau dovadă în primele lor campanii. Toţi sunt entuziaşti la început, le place grupul, le place echipa... Toată lumea se aşteaptă ca, imediat după ce intri în politică, să ajungi preşedinte, director sau mai ştiu eu ce. Nu e chiar aşa. Chiar acum, în TSD vor fi alegeri la nivel naţional şi sunt mai mulţi candidaţi printre care este şi secretarul general de opt ani al TSD-ului la nivel naţional. Mie mi se pare cel mai potrivit pentru această funcţie, dar în aceeaşi măsură este şi preşedintele Ligii care este un om politic foarte priceput. Ideea este că trebuie să ai răbdare pentru că, la un moment dat, se va ajunge şi la tine şi vei avea şi tu responsabilităţile pe care le doreşti.

R: Care este modelul dvs de om politic?

B. T.: Este o întrebare cu un răspuns destul de greu. Totuşi, nu am cum să nu spun că modelul meu de om politic este domnul Cosma (n.r. Mircea Cosma, preşedintele PSD Prahova), pentru că este cel pe care îl cunosc cel mai bine. Pe restul îi văd la anumite şedinţe, la televizor... Sunt mai mulţi care îmi plac, dar cel mai mult m-a inspirat domnul Cosma. Îi cunosc stilul, ştiu că nu îi place să intre în dispute, nu iese cu discursuri agresive la rampă... Aşteaptă momentul. Are foarte multă răbdare.

R: Unde vă vedeţi peste cinci ani?

B. T.: Mă văd căsătorit peste cinci ani.

R: Şi din punct de vedere politic?

B. T.: În acest moment, îmi convine statutul meu de preşedinte la TSD care automat îmi dă funcţie de vicepreşedinte în Biroul Permanent Judeţean (BPJ). Dacă ar fi să mă proiectez peste cinci ani, aş spune că mă văd poate prim-vicepreşedinte. Nu ştiu. Nu am analizat prea mult această problemă. Momentan îmi convine foarte mult statutul meu care îmi conferă nişte drepturi în BPJ.

R: Care este target-ul politic pe care vi l-aţi stabilit?

B. T.: Presupun că o funcţie de deputat în Parlamentul României. Era un moment prielnic şi acum, dar situaţia a fost cum a fost... După cum am zis, am învăţat de la domnul Cosma să am răbdare...

R: De ce deputat şi nu senator?

B. T.: În primul rând pentru că peste cinci ani nu voi avea 35 de ani, ci 34. Deci, peste cinci ani mă văd deputat.

R: Ce nu aţi face niciodată în politică?

B. T.: Întrucât am pornit destul de jos, nu ştiu ce să spun că nu aş face. Am făcut de toate în politică. Nu cred că a mai rămas ceva de făcut...

R: Aţi minţit?

B. T.: Ni s-a explicat la un curs de pregătire la TSD că cel mai important lucru la un politician este să ştie cât de elastice îi sunt principiile şi limitele la care poate ajunge. Ca exemplu, pot să dau Legea câinilor comunitari, că tot am fost director la Parcul Bucov. Se presupune că în Parlament se supune la vot această lege şi că eu sunt iubitor de animale. Eu trebuie să votez în concordanţă cu grupul parlamentar din care fac parte, dar aceasta susţine eutanasierea câinilor comunitari, în timp ce eu sunt un iubitor de animale. Acum apare întrebarea ”cât de elastice îţi sunt principiile?”. Răspunsul la această întrebare nu poate fi dat până când nu eşti efectiv pus în situaţia respectivă.

R: Care este cea mai mare realizare a dvs de până acum?

B. T.: Cred că este contribuţia mea la realizarea autostrăzii Bucureşti-Ploieşti. Eu m-am ocupat de partea cu exproprierile şi cu finalizarea lucrărilor aproximativ la termen, pentru că s-au tergiversat cu vreo şase luni din cauza constructorilor. Dar a fost o promisiune că în 2012 va fi realizată autostrada Bucureşti- Ploieşti. Eu consider că aceasta este cea mai mare realizare a mea. Este ceva la care ţin.

R: Se poate trăi din politică?

B. T.: Depinde. Dacă trăieşti cu pasiune fiecare moment, se poate trăi din politică. Financiar, se poate. Depinde ce vrei. În politică ai mai multe opţiuni: muncă multă, responsabilităţi mari şi bani pe măsură sau muncă mai puţină şi restul pe măsură. Se poate trăi din politică, dar trebuie să renunţi la multe alte lucruri care ţin de tine, la viaţă, la sănătate, casă, familie... Automat, o funcţie publică de natură să îţi asigure un salariu mai mult decât decent implică o viaţă mai nesănătoasă, 12 ore de muncă, plus obligaţiile pe care le mai ai şi pe la partid, pentru că trebuie să ai şi funcţie în Birou, şi la diverse organizaţii, iar asta îţi mănâncă foarte mult timp. Dar, dacă îţi alege ca şi carieră politica, se poate trăi din ea.

R: Există un prototip al celor care pot face carieră în politică?

B. T.: Un astfel de om trebuie să fie unul care îşi prioritizează foarte bine viaţa, să ştie ce vrea de la viaţă, să aibă target-uri bine stabilite şi un program precis, pe ani, pe campanii electorale şi aşa mai departe şi să renunţe la multe lucruri, după cum am spus. Dacă pune politica pe primul plan, va trebui să renunţe la multe.

R: Luând în considerare modul actual de a face politică, aţi sfătui un tânăr să intre în această lume?

B. T.: Eu sunt un om optimist, aşa că nu am cum să nu îi sfătuiesc pe tineri să intre. Nu ştii niciodată dacă şi se potriveşte un lucru până când nu îl încerci. Eu zic să intre, să vadă şi s-ar putea să le placă. Până nu încearcă, nu ştiu dacă le va plăcea, dacă li se va potrivit. Dacă eu aş fi gândit aşa acum zece ani, nu aş fi intrat niciodată în politică. Îmi plăceau foarte mult Paraziţii, iar dacă ascultaţi versurile lor o să vedeţi ce spun despre politicieni şi despre clasa politică. Eu îi sfătuiesc să încerce, măcar. Până la urmă, ei se triază singuri. Unora le va plăcea, altora nu, unii vor fi dezamăgiţi, alţii mai puţin, iar unii vor avea chiar şansa să ajungă preşedinţi de organizaţii, de consilii judeţene şi aşa mai departe.