Consilierul municipal liberal George Botez, de profesie avocat, abordează, într-un interviu acordat PH-online, problema transferurilor dinspre PDL către PNL, nevoia PNL-ului de a-şi redobândi identitatea, dar şi problema calităţii clasei politice actuale.

Reporter: În ultima vreme, se vorbeşte foarte mult despre pregătirea unor transferuri masive de la PDL la PNL, zvonurile cuprinzând şi nume importante din cadrul PDL. Care este realitatea?

George Botez: Este evident că, în scurt timp, or să existe reconfigurări pe scena politică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local, însă este nevoie de înţelepciune atunci când se va alege ce se va alege. Referitor la numele grele, eu am serioase rezerve că domniile lor vor putea să servească intereselor liberale, asta dacă admitem că aceste transferuri se fac în interesul PNL. Dacă e vorba de interese personale, atunci eu voi fi unul dintre cei care se vor opune acestor treceri de la un partid la altul, întrucât ştiu că ţinta noastră în campania electorală, atât la locale, cât şi la generale, a fost tocmai înlăturarea acestor persoane pe care le-am considerat ca fiind principala cauză a răului în care România a ajuns la ora asta.

R: Vedeţi posibilă o colaborare pe viitor cu PDL-ul? Dacă da, sub ce formă?

G. B.: La ora asta, PDL este un partid care se reformează. Există în interiorul PDL mai multe orientări, unele care doresc sub orice formă să conserve toate cele obţinute în mandatul anterior şi sunt, sub acest aspect, dispuse să facă orice târguri doar să îşi păstreze avantajele şi sunt absolut convins că există o latură a PDL-ului care a înţeles, istoriceşte vorbind, că ultimii patru ani înainte de alegeri au fost anii în care PDL-ul a greşit şi care doreşte reformarea. Ca să discuţi la ora asta de o colaborare cu PDL-ul este nevoie să aştepţi, în primul rând, ca în interiorul acestui partid să se structureze o orientare care să fie, în mod esenţial, în antiteză cu tot ceea ce a fost până acum. Cu PDL-ul existent azi şi cu principiile pe care domniile lor le promovează nu văd posibilă o colaborare, însă, în condiţiile în care se reorientează, în condiţiile în care se va promova o selecţie a valorilor în cadrul PDL-ului- ceea ce până acum nu a existat- niciodată nu vom spune ”nu” unei colaborări care să fie în interesul localităţii, al ţării şi al societăţii, în general.

R: Urmează clasica întrebare: cât va rezista USL-ul?

G. B.: Nici mai mult, nici mai puţin decât ar trebui să reziste. Din punctul meu de vedere, USL-ul s-a născut ca o necesitate de unire a unor forţe care lucrau separat şi care trebuiau să echilibreze, prin această uniune, o balanţă care era înclinată net în favoarea PDL-ului. Acest partid reuşise să confişte, la acel moment, tot ceea ce înseamnă administraţie centrală, administraţie locală, iar modul de punere în scenă a politicii PDL-ului era, evident, una care contravenea intereselor naţionale. Trebuie să ne aducem aminte de acele măsuri drastice care au fost anunţate de către preşedintele Băsescu şi care, în mod mişeleşte, spun eu, au lovit în nişte categorii sociale care nu numai că erau defavorizate, dar erau şi lipsite de orice modalitate de a se apăra. Aici vorbesc, în primul rând, de pensionari, de bugetari, oameni care sunt dependenţi de un venit pe care statul îl plăteşte şi care, de cele mai multe ori, este foarte mic, iar ulterior am aflat, tot dintr-o declaraţie politică, că mai târziu s-a considerat că măsurile respective au fost luate pripit şi că se putea şi fără ele. E vorba de un cinism pe care l-am remarcat în  vechea politică a PDL-ului şi, ca cetăţean, nu ca om politic, aş fi extrem de mulţumit dacă acest partid a înţeles din greşelile lui şi dacă, dorind să devină un competitor onest pe scena politică, va renunţa la ideea că ”statul suntem noi”, deviză care i-a însoţit permanent în activitatea politică din ultimii patru ani.

R: Cum vedeţi viitorul PNL-ului după 2016?

G. B.: Din punctul meu de vedere, PNL-ul are, ca orientare politică de centru-dreapta, un anumit bazin electoral care este relativ constant. Dezvoltarea economică şi cea a clasei medii în România va duce şi la o creştere a electoratului naţional liberal. Spre deosebire de PSD, care se adresează, de multe ori numai declarativ, celor care reprezintă stânga, PNL-ul este un partid în creştere, un partid care are o identitate dată de valorile pe care le promovează. Dacă vom accepta că PNL-ul este partidul celor care sunt principala sursă de producţie a venitului naţional, atunci trebuie să acceptăm şi faptul că el va avea o creştere sau o descreştere raportată la nivelul de dezvoltare a ţării. PNL-ul este şi trebuie să rămână un partid al intelectualităţii, un partid al capitalismului pentru că, până la urmă, tot ceea ce încearcă PSD-ul să distribuie către cei aflaţi în nevoie este creat de către electoratul PNL. Cred şi sper că PNL-ul va reuşi, într-un anumit moment, să aibă o identitate proprie, identitate la care se lucrează la acest moment şi sunt absolut convins că, din această uniune care există- mă refer la USL- PNL va ieşi în câştig pentru că, cel puţin până la acest moment, oferta noastră electorală a fost una consistentă şi am dat dovadă că avem principii la care nu renunţăm indiferent de cost.

R: Aţi vorbit despre faptul că PNL lucrează la identitatea sa. Simţiti că aţi pierdut-o pe drum?

G. B.: Trebuie să fim sinceri să recunoaştem că, pentru foarte mulţi dintre liberali, unirea forţelor cu PSD nu a reprezentat chiar visul politic al nostru, dar am înţeles necesitatea pentru că, aşa cum spuneam, a fost o uniune politică absolut necesară la acel moment pentru a balansa scena politică, pentru a realiza un echilibru care era destabilizat prin faptul că PDL se infiltrase în toate zonele decizionale şi manageriale, astfel încât exista deja conceptul de partid-stat. Tocmai de aceea, la acel moment- nu foarte uşor acceptat de către liberali care, în mod tradiţional, nu au fost aliaţii social-democraţilor- uniunea a avut rolul şi locul ei. Evident că, în timp- vedeţi ce se întâmplă la PDL în acest moment cu transformările politice- fiecare dintre partide va trebui să îşi recapete identitatea şi va veni momentul la care vom juca, din nou, separat. Nu este o tragedie pentru nimeni, nu este o problemă şi consider că această chestiune va ilustra forţa partidului. Dacă nu ne este frică să jucăm separat, asta înseamnă că ştim că avem o anumită bază şi ştim pe ce contăm. Cred că PNL este viitorul în politica din România.

R: Credeţi în conturarea unui nou pol de centru-dreapta?

G. B.: Nu cred pentru că, întodeauna după o luptă în interiorul unui partid sau între partide, apare o formaţiune politică ce tinde să acapareze tot ceea ce înseamnă nemulţumiţi în războiul existent. Aţi văzut ce s-a întâmplat cu Forţa Civică, cu fostul premier Ungureanu, care a considerat că domnia sa este şansa României, însă a aflat că  nu erau şi românii de acord cu această calificare. Un  partid care oferă, ideologic vorbind, aceleaşi lucruri ca cele existente deja pe piaţa politică nu are cum să se alimenteze din punct de vedere electoral decât din aceleaşi bazine electorale. Atunci, crearea acestei Mişcări Populare este, de fapt, în opinia mea, o modalitate prin care se tinde a se lua din voturile tradiţionale ale actualelor partide de centru-dreapta şi aceasta nu în interesul zonei de centru-dreapta a politicii. Evident că în politică sunt forme pozitive de luptă, dar în acelaşi timp sunt şi forme subversive. Pentru mine, această Mişcare Populară, din punctul de vedere al unui politicin de centru-dreapta, este una dintre formele subversive de luptă politică.

R: Aveţi dezamăgiri în politică?

G. B.: Evident, sunt dezamăgiri legate de faptul că nu întotdeauna este posibil să duci la îndeplinire ceea ce îşi propui. Dezamăgirea mea cea mai mare este că încă se trenează schimbarea calitativă generală a mediului politic şi faptul că instituţiile politice nu sunt privite de cetăţeni cu încredere. Probabil că vor mai trece mulţi ani şi va trebui primenită serios şi clasa politică pentru ca cetăţenii să considere că alături de armată, de biserică şi de alte instituţii cărora le acordă încredere, şi politicul să fie considerat alături şi în slujba cetăţeanului. Pe de altă parte, trebuie să spun că, cel puţin actualmente, raportat la vechiul Parlament, din punctul de vedere al structurii, el este, calitativ vorbind, superior şi sunt oameni care au o prestaţie foarte bună în Parlament. Am văzut că şi în politica locală au venit persoane care s-au implicat şi deja discutăm la un nivel calitativ superior şi cred eu că, încet, încet, vom putea urni sistemul politic să se modifice potrivit cerinţelor societăţii româneşti. România nu este nici altfel, nu este nici ciudată, este o ţară normală, cu oameni normali numai că, din păcate, până la acest moment, oamenii care au avut ceva de spus nu au dorit să se implice, iar neimplicarea s-a datorat faptului că nu au dorit să joace în aceeaşi piesă de teatru cu nişte persoane care nu întotdeauna au făcut cele bune pentru cetăţeni.