Despre revizionism si antirevizionism

Publicat in Adrian Nastase de catre Adrian Nastase 05 Ianuarie 2018 185 ori
Google+ WhatsApp
Despre revizionism si antirevizionism
Despre revizionism si antirevizionism

Am citit zilele acestea o carte interesanta, scrisa de C.L.Flavian, intitulata „1934” si publicata de Editura Vremea, in 1935.

Nu stiu multe lucruri despre autor. Probabil ca a plecat, la un moment dat, in Franta, unde a scris mai multe volume -„Ils furent des hommes”, etc. Probabil ca servit in Rezistenta sau in Legiunea straina, in Franta, in timpul razboiului (Conrad Flavian ?).

Cartea despre care comentez a pornit de la ideea ca anul 1934 a reprezentat „anul amenintarilor de dreapta” (in 1935, el a mai scris o carte, la Bucuresti, intitulata „Intre democratie si dictatura”. El considera atunci ca „fenomenul central al anului 1934 a fost intr-adevar, ca valoare politica si cu repercusiuni ideologice, desfasurarea experientei hitleriste de la Berlin”, ceea ce a insemnat intoleranta politica si religioasa, abolirea libertatii de contiinta, „exasperarea  orgoliului national”, instaurarea misticii rasiste, prabusirea in barbarie, pericol de contagiune in Centrul Europei, tendinta de expansiune, permanenta agresivitate. O excelenta sinteza a framantarilor Europei dar si „experienta Roosevelt” sau expansiunea japoneza. Spune el, cu indreptatire, in prefata, este vorba de o „prefigurare poate a anilor care vor veni”. Sunt prezentate, intre altele, „Anglia si politica europeana”, relatia Romania -Rusia, activitatea Ligii Natiunilor, problema dezarmarii, Intelegerea Balcanica, fiind laudat, in special, rolul lui Nicolae Titulescu. De altfel, volumul cuprinde si o serie de desene exceptionale, semnate de Ion Anestin. Intre altele, un desen reprezentandu-l pe marele diplomat roman.

Un capitol interesant este rezervat „Revizionismului”. Iata un scurt fragment: „Pe planul politicii externe, Europa 1934 a reprezentat ciocnirea dintre aceia pentru care tratatele de pace sunt un punct de plecare pentru o evolutie viitoare dar un punct de vedere intangibil si aceia care nu concep -sau nu admit – viata internationala decat cu revenirea asupra a ceea ce s-a facut in 1919 si 1920. Statu-quo si instauraea unei ordini noi care sa fie reintoarcerea la ordinea veche. Mentinerea sau apararea consecintelor marelui razboi si anihilarea lor. Revizionismul si anti-revizionismul”.

Mi se par importante concluziile acestei analize, realizata cu aproape 75 de ani in urma, mai ales in anul in care aniversam Centenarul Marii Uniri. Vor reapare, cu siguranta, tentatii revizioniste in Europa, tentatii care s-ar putea sa fie insa „temperate” de marile puteri,  prin politica trans-frontaliera a sferelor de influenta, in conditiile globalizarii.

Adrian Nastase,

www.adriannastase.ro