Invatam sau imitam? O paralela Romania/China

Publicat in Adrian Nastase de catre Adrian Nastase 08 Decembrie 2017 288 ori
Google+ WhatsApp
Invatam sau imitam? O paralela Romania/China
Invatam sau imitam? O paralela Romania/China

In urma participării recente la reuniunea de la Shanghai, in calitate de membru al Boardului de consultanti internationali ai Institutului de studii internationale,  am incercat sa fac o paralela intre evolutia Romaniei si cea a Chinei după 1989 (Piata Tiananmen in China si evenimentele din decembrie, acelasi an, de la Bucuresti). Ce s-a intamplat in aproximativ un sfert de secol in tarile noastre? Sigur, sunt constient ca Shanghaiul are o populatie ceva mai mare decat cea a Romaniei iar cele 1,4 miliarde de chinezi inseamna cam de 70 de ori populatia Romaniei.

Am vazut, in acest an, la Shanghai, un oras complet modernizat, cu patru randuri de centuri ocolitoare pentru cele cinci milioane de masini, am vazut zeci de zgarie-nori (intre ele, primele trei, ca inaltime, din lume), noduri de circulatie cu trei niveluri distincte, masinile cele mai moderne, asamblate in China, pietonii citind in mers diverse lucruri pe smart phonurile lor…Am vizitat complexul expozitional din Shanghai – evident cel mai mare din lume – cu 500.000 de metri patrati, unde, anul viitor, se va realiza o mare expozitie internationala pentru import, in vederea cresterii consumului intern in China  dar si pentru a se pune la curent, chinezii, cu produsele cele mai performante tehnologic din lume.

Cum a fost posibila aceasta dezvoltare? De la situatia in care China reusea doar sa ofere un bol de orez cu legume, zilnic, si cate patru nasturi pntru tunicile celor un miliard de chinezi, apoi de la indemnurile lui Deng Xiaoping („imbogatiti-va”), de la casele de toleranta din perioada interbelica, de la coruptia si tradarile  traditionale, la un sistem in care totul are „caracteristici chinezesti” (socialismul, diplomatia, etc), inclusiv economia de piata dar si democratia. Desi acest din urma termen nu prea este folosit. In Asia, in general, sunt precumpănitoare responsabilitatile individului fata de stat, punandu-se mai putin accent pe drepturile sale. China si-a construit, in permanenta, conducatori puternici – Mao, Deng iar acum presedintele Xi Jinping. Acesta din urma a reusit sa continue accelerat dezvoltarea Chinei si a schimbat orientarea lui Deng (predominanta spre interior) intr-o abordare dinamica spre exterior, China fiind constienta ca in viitor va avea nevoie de noi resurse naturale (intre timp, China a devenit principalul partener comercial al Africii). Astfel, a apărut proiectul Belt and Road, inspirat din Drumul mătasii  si care inseamna 900 de proiecte, in valoare de 900 de miliarde de dolari, proiect care sa implice 65 de tari, acoperind cam 70% din populatia planetei, 3/4 din energia planetei si 28% din PIB-ul global (aproximativ 21 de trilioane de dolari). Deja acest proiect a generat in ultimul an, 180000 de noi locuri de munca si impozite si taxe de 1,1 miliarde de dolari in tarile in care s-au realizat astfel de investitii. In felul acesta, China a ajuns de la un statut de semi-colonie, de la un razboi devastator, de la saracie si tensiuni sociale, la posibililatea de a cumpăra mari companii occidentale (Volvo, etc), mari cluburi de fotbal dar si hotelul simbol din New York, Waldorf Astoria. In aceste conditii, presedintele Chinei a fost invitat ca un guru mondial, sa vorbeasca la Davos (Romania de cand nu a mai fost invitata?). Asa poate fi citit mesajul presedintelui Xi, la recentul Congres al PCC, in care afirma: „Este timpul pentru noi sa ocupam un loc central in lume”.

In acelasi timp, China dezvolta si o noua strategie spre Europa centrala si de est. Formatul 16+1 inseamna 16 tari din Europa centrala si de est, luate in vrac, inclusiv Romania si care organizeaza diverse intalniri, pe sectoare, cu reprezentantii Chinei („1”), inclusiv intalniri la nivel inalt. Recent, a avut loc o astfel de intalnire, la Budapesta, la nivel de premieri. Ghiciti care tari, din cele 16, au fost reprezentate doar la nivel de vice-premier? Ati ghicit – Albania si Romania!!! Asta, in conditiile in care este clar ca fondurile europene, in urmatorii ani vor scadea spectaculos si doar fondurile Chinei vor putea compensa aceasta scadere. Cel putin asa gandesc ungurii, polonezii, cehii, sarbii.

In urma cu cateva decenii, relatiile Romaniei cu China erau exceptionale (vezi momentul 1968 dar si vizita mea in timpul epidemiei SARS, din 2003). Acum liderii chinezi au devenit mai pragmatici (era o vreme cand unul dintre ei, la Bucuresti, recita, in romana, din Eminescu), iar locul Romaniei a devenit ne-semnificativ in schimburile economice. La Shanghai, nu exista nici macar o singura firma romaneasca care sa aiba reprezentanta iar in „topul” firmelor romanesti de export in China figureaza, pe primul loc, o companie care exporta cupru!

Zilele acestea, premierul Canadei, dupa presedintele american, a vizitat China. Schimburile bilaterale au depasit 90 de miliarde de dolari.

De ce s-a ajuns aici? Nu analizez aici cauzele geopolitice – evolutiile internationale, modelul actual al sistemului international, situatia interna din SUA – conducerea americana devenind prizoniera propriului sistem de „democratie” pe care l-a exportat ani de zile in tarile in dezvoltare, involutiile din Europa, noul profil global al Rusiei, etc). Este clar insa, revenind la situatia noastra, ca Romania este intr-o criza grava de conducere. Lipsa de liedership se remarca in pozitia fata de marile puteri, in pozitia fata de UE, in pozitia fata de  vecini. Dar si in conducerea vietii economice si politice interne. Haosul, tensiunile politice si sociale, acceptarea violentei verbale si fizice, cresterea criminalitatii, scaderea calitatii actului de legiferare,  indecizia in actul de guvernare,obsesiile maniheiste, preocuparea pentru scandal, scaderea interesului pentru educatie si cultura se asociaza cu comportamente de imitare (Titu Maiorescu vorbea despre „forme fara fond”), de tipul „occupy”. Frustrarile liderilor de tipul „enfant mal aime” se exprima in cumpărari excesive de arme, in incercarile de a fi „mai catolici decat papa”, in slugarnicia in fata cancelariilor straine. Rezultatul? O tara in care a scazut dramatic increderea in stat, in institutii, in viitor. Cu batul DNA pot fi condusi doar sclavii. O tara civilizata isi modernizeaza legile si insthitutiile, isi aduce la zi Constitutia si invata din greseli. China a progresat pentru ca a invatat din greselile sale dar si din greselile tarilor in tranzitie.

Deocamdata, avem in China un socialism cu caracteristici chinezesti, o economie de piata cu caracteristici chinezesti, o diplomatie cu caracteristici chinezesti. In viitor s-ar putea sa avem chiar si o lume cu caracteristici chinezesti.

Si pentru Romania, in prezent, ar fi  important insa ca strategiile nationale sa fie „cu caracter romanesc”.

Adrian Nastase,

www.adriannastase.ro