Bucuria continua

De-abia astept urmatorul meci din “Arena “Lupilor”! Chiar daca au trecut doar cateva ore de la partida Petrolul-Chiajna, dorul de stadion continua.

Am o bucurie aparte sa vin la meciurile echipei favorite. Datorita meseriei vin mai des la teren dar nu se compara cu intalnirile oficiale. Ma simt fericit cand Petrolul joaca la Ploiesti. Masa presei este la etajul 3 iar atunci cand urc scarile, ma opresc la fiecare etaj si privesc fascinat interiorul. Starea este accentuata la ultimul nivel unde mai dau un tur virtual.

Uneori, chiar si in timpul jocului privirea ma fura si spun: ”Mama, ce misto e!”. Deasupra noastra sunt o parte din reflectoarele care reflecta frumusetea stadionului. Iar pentru mine luminile de la “Ilie Oana” sunt un vis devenit realitate. In urma cu cativa ani, cand era stadionul vechi, am visat ca urmaream un meci al galben-albastrilor in nocturna, de la tribuna a doua.

In tinerete, am stat si in dreptunghiul facut cu vopsea albastra iar “Giuscanu” si “Alice Cooper”, un domn cu plete, ne indemnau, mereu, sa strigam si sa incurajam Petrolul.

O fac si acum cu fanii lui Mustivar, Younes si Boudjemaa. Pe linga dorul continuu de meci, imi doresc sa mai vad o infruntare de la “a doua”. Deocamdata, starea imi este alinata de un coleg care, dupa fiecare meci, la redactie, imi povesteste cum s-a trait de la tribuna a doua. Cu bucurie, fireste.