Psihologul de serviciu: A invata din propriile greseli ne-ar scuti de multe necazuri
Se spune ca a invata din propriile greseli ne-ar scuti de multe necazuri dar daca acordam atentie vietii noastre sau mai corect spus comportamentului nostru de-a lungul vietii observam de cele mai multe ori ca un anumit tip de greseala, sau mai multe, s-au perpetuat in permanenta. Este adevarat ca putem concepe viata ca pe un sir de experiente ratate insa cred ca este important ca in timp modelul ratarii sa se schimbe, tocmai pentru ca este esential sa invatam din esecuri.
Inca din 1914 Sigmund Freud ne vorbea despre aceasta tendinta de a repeta pe care o observase in practica proprie. El a denumit aceasta compulsie la repetitie, termenul acoperind comportamentul inconstient prin care o persoana repeta anumite experiente vechi si neplacute. Cand a calificat acest comportament ca inconstient Freud s-a referit la faptul ca persoana nu poate face legaturi intre diferitele experiente repetate adica nu stie ca ceea ce face este de fapt o repetare a unui comportament din trecut. Adaugand caracterului inconstient al comportamentului repetat pe cel de neplacut, ajungem la radacina observarii compulsiei la repetitie si anume nedumerirea faptului ca o mare parte dintre noi repetam lucruri care nu ne fac placere, care nu ne fac bine si, de multe ori, suntem dispusi sa facem eforturi semnificative pentru a intrerupe cercul ce pare – si uneori este – vicios. A invata din propriile greseli cred ca presupune in primul rand a recunoaste ca gresim, apoi a fi dispusi sa observam in ce consta greseala si in cele din urma a depune efortul de a ne modifica atitudinea.
Pentru a intelege un pic mai mult din tendinta umana de a gresi as dori sa aduc in discutie o alta teorie, teoria atasamentului, care ne ofera un model explicativ valoros. Conform acestei teorii in primul an de viata ia nastere modelul intern de lucru din interactiunea copilului cu persoanele care il ingrijesc – adesea mama - in functie si de inzestrarea ereditara. Acest model, de altfel deosebit de complex inca de la inceput ghideaza modul in care initial copilul si mai apoi adultul percepe si interactioneaza cu exteriorul dar si cu sine insusi. Atunci cand avem de-a face cu un sir de greseli si mai precis cu un comportament care nu isi atinge scopul in mod sistematic de-a lungul vietii este posibil ca acesta sa se datoreze modului in care gandim situatia si, folosind teoria atasamentului, modului in care am invatat sa interactionam cu noi si cu ceilalti. Astfel a invata din propriile greseli ar presupune sa dispunem de capacitatea de a modifica modelul intern de lucru creat la inceputul vietii (nimeni nu spune ca modelul creat la inceput nu a suferit nici un fel de modificari de-a lungul vietii prin interactiunea cu persoane semnificative, altele decat cele ce au ingrijit copilul). Din fericire acest lucru este posibil in psihoterapie.
Modificarea modului in care interactionam nu se poate realiza decat tot printr-o interactiune, pe care o putem numi terapeutica. Conform teoriei de mai sus, terapeutul devine o figura de atasament care poate deschide alte cai de a interactiona, ceea ce ar inseamna ca deschide posibilitatea de a-ti observa greselile din trecut care se perpetueaza in prezent si de a le dizolva prin intelegere si o traire diferita in aici-si-acum. Pentru a face aceasta observatie, intelegere si traire este nevoie de o anumita capacitate ce poarta denumirea de mentalizare care inseamna puterea de a reflecta asupra propriei experiente corporale, afective, atitudinale,etc. A-ti putea intoarce privirea inspre propria persoana, a te putea observa in cadrul experientei tale obisnuite nu este ceva ce apare neaparat natural – este nevoie de o anumita educatie ce poate veni prin parinti – si tocmai din aceasta cauza este nevoie de un psihoterapeut. Sustinand dezvoltarea interioara de o asemenea facura psihoterapeutul impreuna cu clientul incearca sa re-creeze un model intern de lucru a carui performanta consta si intr-o capacitatea marita de auto-observatie ce ar putea reprezenta cheia invatarii din experientele nereusite si repetate o perioada lunga de timp. Aceasta este o rezolvarea psihoterapeutica la problema invatarii din greseli.
Trebuie sa adaug ca, asa cum spuneam intr-o paranteza, de-a lungul vietii este posibil sa intalnim persoane care sa genereze in noi un flux de experiente inedite ce au potentialul de a ne scoate de pe fagasul experimentarii cotidiene. Astfel de persoane - iubit-sot, prieten, profesor – ne pot atrage atentia prin oglindirea comportamentului nostru asupra lucrurilor negative care se repeta in viata noastra. Daca dispunem de acea capacitate de a reflecta asupra propriei experiente posibilitatea de a invata din greseli devine realitate.
Valentin Miu scrie pe www.PH-online.ro din 2010. Proprietar al Cabinet de psihologie "Miu Valentin", psiholog clinician si psihoterapeut de orientare psihanalitică in formare, in cadrul Fundatiei Romano-Olandeze de Psihoterapie Psihanalitica. Este şi producator al emisiunii tv de profil “Cine ma asculta?!”, difuzată de Wyl TV.
Website: www.valentinmiu.wordpress.com/