De ce nu mai trebuie România să fie „elevul care stă la coada clasei”. Tăriceanu trage un semnal de alarmă

Președintele Senatului și copreședintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu a vorbit, intr-un interviu acordat ziarului psnews.ro, despre schimbările care au avut loc în ultimul timp la nivelul forului decizional românesc, principalele provocări care se întrevăd în politică, despre noul guvern, partidele politice, alegerile de anul viitor.

Tăriceanu nu a ezitat să atace nici subiectul Klaus Iohannis punctând câteva idei referitoare la activitatea președintelui în zona externelor, modul în care face față crizei refugiaților.

Liderul ALDE a criticat faptul că România nu își apără mai bine punctul de vedere referitor la criza refugiaților, lăsându-se supusă deciziilor UE uitând să-și vegheze interesul național.

Nu în ultimul rând, Tăriceanu a comentat și gestul președintelui Iohannis de a anula recepția tradițională de 1 Decembrie ținută la Cotroceni.

Intrebat de jurnalistul Dan  Bucura cum se poziționeaza fașă de acest subiect, mai ales ca este președintele Senatului, Tăriceanu a explicat că anularea evenimentului nu este un lucru condamnabil, însă ar trebui ca Președinția să vină cu proiecte mai marcante care să reliefeze ideea de națiune, de unitate a poporului român, în pregătirea împlinirii celor 100 de ani de la Marea Unire.

Dan Bucura: Înţeleg. Ne apropiem de final şi aş veni cu două întrebări legate de preşedintele Iohannis. Unu (foarte pe scurt): aş vrea să vă rog să faceţi o analiză a activităţii sale în zona externă, acolo unde, până la urmă, constituţional şi normal, este să fie mult mai activ un preşedinte. Să comentăm inclusiv poziţia domnului preşedinte legată de chestiunea aceasta sensibilă a venirii sau nu a refugiaţilor sirieni în România şi, evident, a orice altor lucruri importante legate de politica externă pe care credeţi că le-a făcut sau nu le-a făcut acesta.

Călin Popescu-Tăriceanu: Având în vedere că eu am şi o poziţie oficială de preşedinte al Senatului, nu mi s-ar părea potrivit să intru într-o analiză critică a mandatului preşedintelui. Sigur că, vorbind de o alegere care este pe zona strict politică a partidelor şi a rolului său constituţional, mi-am permis să subliniez că această formulă la care preşedintele a recurs nu a fost una potrivită şi nici corectă din punct de vedere constituţional. Mai departe, însă, aş face o observaţie nu la adresa preşedintelui, ci mai degrabă globală, la adresa politicii externe a României. România pare să nu fi înţeles că nu mai e ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, ci că este ţară cu drepturi depline. Din păcate, de la aderare, în domeniul politicii externe, de cele mai multe ori (spun: „de cele mai multe ori”; nu aş generaliza în mod absolut), România se poartă ca un fel de elev care stă la coada clasei şi se uită în faţă, să vadă ce fac elevii cu note bune şi se aliniază la politicile lor. Nu avem personalitate politică distinctă, nu am arătat capacitatea de a ne ţese o relaţie sau relaţii cu alte ţări cu care să construim poziţii în interesul propriu, în interesul naţional şi, de aceea, prezenţa noastră în politica externă – şi la nivel european, dar şi în rest – este extrem, extrem de palidă. Vă spun lucrul acesta cu mult regret şi făcând comparaţia cu perioada până la aderarea României la Uniunea Europeană, când politica externă, diplomaţia au arătat că sunt capabile să închege o reţea solidă de prieteni ai României care să ne ajute la aderare. România a reuşit aderarea şi prin propria performanţă internă, dar şi prin faptul că a reuşit să-şi atragă susţinători cu greutate în planul politicii Uniunii Europene care să ne ajute la aderare. Aceste relaţii încet-încet s-au diluat, s-au destrămat şi, în momentul de faţă, cred că partenerii noştri ne privesc ca pe o ţară care, întotdeauna când i se va cere ceva (indiferent de situaţie), va executa rolul, ca un şcolar care nu ştie ce să facă altceva, nu ştie să-şi analizeze propriul interes naţional şi se pliază după cum este tendinţa generală. E regretabil acest lucru – vă spun că, dacă unii oameni politici din România se mai raportează la noţiuni de genul: patriotism, interes naţional şi suveranitate, parcă aceste noţiuni par să fie extrem de abstracte sau dacă nu chiar străine pentru ei.

Dan Bucura: Şi un alt gest în premieră tot al Cotroceniului a fost anunţul preşedintelui Iohannis (sigur: influenţat de tragedia de la Colectiv) că anul acesta va anula recepţia deja obişnuită dată pe 1 Decembrie. Au fost voci şi critice, şi în susţinerea acestei idei. Unu la mână: dumneavoastră cum vedeţi acest gest (el fiind, totuşi, unul în premieră)? Şi doi: am văzut deja o reacţie: cea a senatorului PSD Şerban Nicolae, care a venit cu o scrisoare deschisă şi care a spus că preşedintele greşeşte, ar trebui să facă acest lucru, pentru că nu are nicio legătură cu tragedia şi că recepţia respectivă s-a ţinut şi în alte condiţii – mă refer la tragedia de la maternitatea Bucur de acum câţiva ani, când nişte copii au ars de vii. Şi ce faceţi dacă, din partea unor persoane, cum este senatorul Nicolae, va veni către dumneavoastră o solicitare, ca al doilea om în stat, să organizaţi acest eveniment, până la urmă, cu altă simbolistică pentru români şi pentru România.

Călin Popescu-Tăriceanu: Haideţi să vă spun ceva. Într-un fel, eu vreau să vă spun că decizia de a anula o recepţie (recepţia de Ziua Naţională, ca să fim foarte exacţi), cu motivaţia legată de tragedia de la clubul Colectiv nu este, poate, în sine, un lucru rău, nu este neapărat condamnabil. Ceea ce cred că este, însă, important de avut în vedere este ca să găsim modalităţile cele mai potrivite pentru a marca Ziua Naţională. Nu neapărat recepţia este… care e un eveniment festiv, dar poate nepotrivit, având în vedere tragedia recentă, în care au murit, iată, 60 de oameni, dar trebuie găsită o modalitate prin care să marcăm mai puternic Ziua Naţională şi să reliefăm care este importanţa ei pentru români. Ţineţi cont că, peste doi ani de zile, vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire. N-am văzut, până în momentul de faţă, niciun proiect important şi poate aici ar fi rolul Preşedinţiei. N-aş critica Preşedinţia pentru că anulează o recepţie, dar mă uit mai degrabă în jurul meu şi nu e rolul Parlamentului, în primul rând. Parlamentul îşi va asuma rolul lui – fără îndoială –, dar eu cred că marcarea acestui moment, 2018, ar trebui deja să înceapă să se vadă într-un fel care să dureze, adică să facem ceva, nu nişte defilări şi parastase. Nu asta înseamnă marcarea a 100 de ani de la Marea Unire, ci, într-un fel, să încercăm să trecem în revistă cum a evoluat România în această sută de ani, care au fost marile momente istorice şi să construim ceva care să rămână generaţiilor viitoare. Cred că aceasta este cea mai bună modalitate: un proiect important, când spunde un proiect, nu mă refer la un proiect pe hârtie ci  o realizare importantă, un obiectiv care să servească așteptărilor cetățenilor, nevoilor lor sociale culturale sau de altă natura, și care să marcheze momentul 2018. Deci, ceea ce vă pot pune este că am intenția sa  propun colegilor mei la reluarea lucrarilor Parlamentului pe data de 2 decembrie, sa alocăm în sesiunea de plen un moment dedicat marcării acestui eveniment, 1 ianuarie Ziua Națională.