Ne-au tras-o si ne-au parasit. Si noi, prosti!

Nu c-ar fi trebuit sa imparta pomeni pentru voturile primite la alegerile vietii (ca doar au impartit suficient in ziua scrutinului), dar parca incepe sa te ia cu damblale cand ii vezi atat de mici in caracter si saraci cu duhul.

Acest articol nu se adreseaza profanilor intr-ale platformelor virtuale de socializare, ci acelora care isi petrec zilele, mic-dejunurile si concediile pe paginile de Facebook. Acelora care s-au "imprietenit" cu un om politic sau un partid pentru a fi la curent cu un proiect interesant sau pentru a prinde din zbor un "breaking news" care sa-i faca ziua. Nimeni nu da like unui partid pentru pozele cu flori si urari de la multi ani pe care acesta le trimite, obsesiv-compulsiv, in fiecare zi de sarbatoare si nici pentru fotografii de grup in care apar politicieni zambitori la vreun eveniment de doi lei, la cine-stie-ce mars triumfal sau la pescuit de carasi. Nu, astea-s doar rahaturi de prost gust, ambalaje fara continut, vrajeli virtuale.

Campania electorala se face, mai nou, pe Facebook, ceea ce nu-i nici rau, nici bine. Sau, poate e mai mult rau decat bine, dar nu asta era ideea. Lucrurile evolueaza. Caracterul din spatele mesajelor postate cu isterie pe toate paginile propagandiste e partea urat mirositoare, dar si faptul ca "fanii" acestora sunt tratati cu cinism. Faptul ca unii nu vor sa se considere bataia de joc a politicienilor nu reprezinta un argument contra celor de mai sus. Printre noi se gasesc si cetateni care folosesc platformele de socializare pentru a se informa, iar aceasta categorie merita un pic mai mult decat rahatul turcesc servit de trei ori pe zi, in campania electorala. Nu poti sa imi zemuiesti creierii cu afise si mesaje lacrimogene pana cand ajung sa te votez, sa ma inunzi cu poze in care imi arati cat esti de gospodar, pentru ca dupa vot, adica din secunda unu de la inchiderea urnelor, sa dispari fara sa-ti iei la revedere. Nu c-ai fi zis "buna ziua" la venire, dar daca tot m-ai marcat pe viata cu sutele de replici din Ghandi, macar anunta-ma ca ai plecat. Si ca nu te mai intorci niciodata. Nu ma simt magulit daca ma lasi in suspans si nici n-o sa-mi placa sa iti las mesaje la care nu stiu daca imi vei raspunde. Apropos, raspunzi personal sau platesti pe vreuna, din banii mei, sa faca asta?

De ce, tu, Mircea Rosca, sa nu sufli o vorba despre esec, despre cat esti de barbat si ti-l asumi sau despre "multumesc ciudatilor care ne-au oferit votul lor (pe bani sau nu)"? Cum poti sa dispari ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat intre noi, ca si cum atat rezisti cand tu promiteai ca o rezisti o viata si-o sa te iei in piept cu toti dracii, pentru mine? Ce ma lasi sa inteleg? Ca nu ti-ai mai platit netul? Ca esti nesimtit? Alege tu pentru mine si lasa un mesaj pe pagina ta de facebook. O sa intru, ca un fraier, sa-l astept.