S-a dat startul campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare, iar partidele implicate în acest proces au început să-și desfășoare arsenalul politic, anume armele de propagare a propriilor mesaje pentru a-și atrage votanții de partea lor.
Econtext prezintă o analiză asupra sloganurilor cu care aceste partide se prezintă în fața alegătorilor. Analizăm cât sunt de puternice din perspectiva impactului asupra alegătorilor și al relației dintre candidați și votanți. Altfel spus, cât de bine reușesc aceste partide să convingă electoratul să le voteze, cât de eficientă este abordarea lor și cum este decriptat mesajul lor electoral.
Și iată sloganurile partidelor de la aceste alegeri și cum se decriptează ele:
PSD: Mândri că suntem români
În acest slogan se exploatează o relaţie de egalitate între candidaţi şi votanţi, toţi suntem români. Ceea ce înseamnă că ei, candidaţii, sunt identificaţi ca fiind de-ai noştri, din acelaşi grup, ca şi românii care votează. Nu sunt diferiţi, ceea ce ar fi creat o atitudine de respingere. Mai mult, sloganul mizează pe partea emoţională, pe sentimentul mândriei. Care unicizează şi instituie şi o alură de superioritate. Dacă eşti mândru, eşti mândru de un lucru la care ceilalţi nu au acces. În plus, mândria este apropiată, la o limită foarte subţire, de un alt sentiment, trufia. Care fortifică această alură de superioritate. Pe scurt, sloganul oferă egalitate între cei de acelaşi fel (românii), dar şi superioritate faţă de alţii (străini, dar şi alt grup socio-politic).
PNL: EuroCampioni la fapte
În acest slogan, relaţia dintre votanţi şi candidaţi este de inegalitate, de separare. Există clasa votanţilor şi cea a campionilor, liderilor care cer votul. Relaţionarea este de autoritate, campionii sunt deasupra tuturor, dar reprezintă şi un ideal către care se tinde, dar care cere efort profund pentru a fi atins. Campionii sunt unici, iar atingerea acestei stări cere sacrificiu, chiar dacă ei sunt idolii unui grup. Mulţi oameni preferă comoditatea, simplitatea unei relaţii de egalitate, chiar de superioritate a grupului (ca în cazul PSD), faţă de atingerea unui stadiu de elitism. În plus, aceştia sunt campioni la fapte, la fapte pentru populaţie (poate), ceea ce induce ideea că ei se ocupă cu munca, nu cu vorba. Această alăturare ar aduce un plus, dar ea este destul de seacă, mizănd prea puţin pe latura emoţională a oamenilor. Practic, există o relaţie de superioritate între candidaţi şi votanţi.
PDL: Europa în fiecare casă
Este un slogan extrem de sec, poate cel mai sec şi cu cele mai slabe şanse de a prinde la public. Dincolo de faptul că nu există nimic emoţional, textul induce o relaţie îndepărtată de inegalitate. Astfel, se vorbeşte despre un fapt care nu face parte din grijile de zi cu zi ale României, acesta este adevărul, din nefericire. Sloganul arată necesitatea, dorinţa, intenţia ca Europa, normele sale, să ajungă la fiecare român, dar nu precizează clar dacă PDL intenţionează să facă acest lucru. Mesajul este foarte neclar şi static, ambiguitate care face din el un mesaj cu o slabă vibraţie la public. Nu spune clar dacă aceşti candidaţi ar face ceva pentru votanţi, chiar dacă se poate interpreta şi acest fapt.
PNTCD: Apărăm România ta
Un nou slogan în care există o relaţie de inegalitate între electorat şi candidaţi. Sunt candidaţii-apărători ai României, pe de o parte, şi „posesorii” României, pe de altă parte. Candidaţii nu fac parte din tagma poporului, este o relaţie de diferenţă. Totuşi, relaţia nu este ca în cazul PNL, candidaţii nu sunt cei din vârful societăţii, campionii, liderii, chiar dacă sunt o clasă diferită. Totuşi, nu există o relaţie de superioritate între candidaţi şi popor, ca la PNL, ci chiar invers. Apărătorii sunt cei de la bază, putând exista chiar o relaţie de inferioritate, candidaţii pun poporul pe piedestal, apără România lor, fac acest lucru pentru ei. Aspectul pozitiv este inducerea ideii de protecţie, dar la un nivel destul de slab (protecţie faţă de ce, ce fel de protecţie, etc.). De asemenea, nu există niciun factor emoţional în cadrul sloganului, deşi protecţia ar fi trebuit să inducă un astfel de sentiment. Probabil că dacă ar fi avut o formă de genul: „Apărăm România ta cu dârzenie”, „Apărăm România ta până la capăt, până la ultimul (cartuş)” sau „Apărăm România ta. Pe aici nu se trece”, ar fi avut un impact mai puternic, deşi ultimele variante ar fi introdus şi o idee de naţionalism radical, exclusivist.
PMP: Ridicăm România
Un alt slogan extrem de fad. Este, din punct de vedere relaţional, opus celui desfăşurat de PNŢCD. Este şi extrem de ambiguu. Cine ridică România, noi, candidaţii PMP? Sau noi, toţi românii? În prima variantă, există două clase, cei care „ridică” România şi „România”, românii, votanţii, candidaţii şi poporul. O nouă relaţie de inegalitate, ambiguă ca şi dimensionare, sunt candidaţii deasupra, ridică ei, trag ei România în sus? Iar această variantă ar plasa sloganul către ideea de superioritate marca PNL. Sau ei sunt baza, ca la PNŢCD? Ei, fiind jos, la muncă, ridică România sisific? Pe de altă parte, în a doua variantă, în care candidaţii fac parte din acelaşi grup ca şi ceilalţi români, care, împreună, ridică România, ideea care se conturează în mentalul colectiv e prea ambiguă, nu are impact. Nu există nicio emoţie, nu creează nicio motivaţie, nicio afiliere, nicio atitudine.
PP-DD: Votaţi PPDD cu suflet de român
Un alt slogan care nu relaţionează cu evenimentul. Mai mult, există şi o ambiguitate semantică în el, din dorinţa de a utiliza sintagma „suflet de român”. Astfel, se poate interpreta fie ca alegătorii să voteze PPDD, care are suflet de român, fie ca alegătorii cu suflet de româm să voteze PPDD. Înclinăm spre prima variantă, dar jocul rămâne deschis, este posibil să fi fost intenţionată această ambiguitate, tocmai pentru a prinde ambele sensuri. Şi în acest slogan există o relaţie de inegalitate între votanţi şi candidaţi, deşi relaţie slabă. Mizează, probabil, pe un raţionament manipulator de genul următor: Votaţi PPDD care are suflet de român – Votaţi PPDD dacă aveţi suflet de român, echivalentul negativ fiind: Dacă nu votezi PPDD, atunci nu ai suflet de român – sau – nu votezi PPDD, atunci nu votezi un suflet de român. Rezultă: nu eşti român. Face apel la sintagma emoţională „suflet”, care are conotaţii puternice, ceea ce este un plus. Totuşi, impactul său este destul de redus, probabil chiar din cauza ambiguităţii semantice.
Forţa Civică: Schimbă-i cu forţa!
Este cel mai puternic slogan, mai ales că sunt utilizaţi doi termeni puternici, „schimbare” şi „forţă”. În plus, relaţia este, din nou, de inegalitate, sunt două clase: cei îndemnaţi să facă schimbarea, electoratul, şi candidaţii, dar care sunt absenţi în această relaţionare. Pe de altă parte, se mizează pe un joc de cuvinte, „forţa” având un sens dublu, modul în care să fie efectuată schimbarea, dar şi destinatarul schimbării, cei schimbaţi să fie înlocuiţi cu Forţa (Civică). Jocul de limbaj este bun, poate, cel mai bun slogan din punct de vedere lingvistic. Totuşi, el percutează prea puţin la nivelul publicului, o completare ar fi fost, probabil, mult mai bună, pare că se ratează impactul.
PRM: Avem o singură salvare: Votaţi România Mare!
O nouă relaţie de inegalitate, noi, electoratul, care avem o singură salvare, şi candidaţii, România Mare. Relaţia este de superioritate, România Mare pozează în Eroul Salvator al societăţii. Se inoculează o senzaţie de panică generală, care are nevoie de o salvare, salvare ce ar veni din partea PRM. Totuşi, contextul actual nu se mai pliază pe un astfel de slogan, în ciuda crizei economice, a conflictului din Ucraina, nu există niciun conflict inerent asupra românului. Este inserată şi o tehnică de manipulare, cea a duşmanului străin grupului social, al societăţii. Deşi el nu este numit, este clar că acest duşman creează panică, în faţa căreia avem un singur salvator: eroul România Mare. Este un slogan inadecvat, deşi mizează pe una din temerile fundamentale ale omului: teama.
Noua Republică: Furatul ucide!
Este un slogan care nu spune mai nimic despre partid, despre candidaţi. Este puternic din punct de vedere lingvistic, dar absent, nepliat pe eveniment. Nu creează nici o relaţie între candidaţi şi votanţi, căci nu este vorba despre niciunul. Este un slogan bun lingvistic, dar total pe lângă. Nu trezeşte nicio reacţie, nicio emoţie în rândul electoratului, este genul de slogan neutru, neobservabil.
Concluzii:
Cel mai bun slogan este cel al PSD, este singurul care mizează pe relaţia de egalitate între candidaţi şi votanţi. În plus, este singurul care mizează pe o emoţie râvnită de popor. În schimb, sloganul realizat de PDL, dar şi cel al Noii Republici, sunt cele mai fade, mai neobservabile. PRM mizează pe o tehnică de manipulare, în timp ce Forţa Civică are cel mai bun slogan din punct de vedere lingvistic, ca şi joc de limbaj.
Ca un clasament al sloganurilor, după relaţionare şi impact, acesta ar arăta aşa: 1.PSD; 2.PNȚCD; 3. Forța Civică; 4. PNL; 5. PRM; 6. PPDD; 7. PMP; 8. Noua Republică; 9.PDL.
