Haos suprem la Curtea Supremă. Toate sentințele în procesele de corupție sunt NULE
Ieri mi-am petrecut câteva ore la instanța supremă…și iată ce-am aflat: Legea obligă la judecarea actelor de corupție de completuri specializate. La ÎCCJ asemenea completuri NU s-au format. Sentințele pronunțate de completuri ilegal constituite sunt lovite de nulitate absolută. O analiză Q Magazine.
ÎCCJ TRĂIEȘTE SUB SEMNUL MENTALITĂȚILOR TOTALITARE
O sentință judecătorească este valabilă numai atunci când este pronunțată de o formație de judecători competentă să o formuleze. Acesta nu este un capriciu procedural, ci o dublă garanție: pentru corectitudinea deciziei, pe de o parte, și pentru credibilitatea ei, pe de altă parte. O sentință pronunțată de judecători necompetenți pentru că, printre altele, sunt incompetenți (adică nespecializați) în materie, nu poate fi nici corectă nici credibilă.
Or, încrederea în corectitudinea actului de justiție este cel mai important factor de susținere a ordinii de drept. Ordinea de drept trăiește din încrederea populației iar nu din teroarea cătușelor.
În regimurile dictatoriale, în care statul este deasupra omului și cetățeanului, competența instanțelor judecătorești este o simplă chestiune de administrație. Pentru ca o instanță să nu fie prea încărcată sau să fie sesizată cu cauze pe care alta este mai bine plasată din punct de vedere practic să le soluționeze (de pildă își are sediul mai aproape de locul unde se găsesc probele), competența materială, teritorială și funcțională este delimitată între instituțiile chemate să asigure aplicarea legii. Aceasta se face în interesul statului.
Mai departe, modul de compunere a completurilor sub aspectul specializării judecătorilor și al procedurii de desemnare nu mai este pentru acele regimuri o problemă de jurisdicție, ci de bună organizare internă a fiecărei curți de judecată.
Căci judecătorii sunt ai statului și câtă vreme ei sunt validați de stat, nimeni nu mai poate veni cu critici și contestații. Aceasta chiar dacă judecătorul nu are specialitatea cerută pentru instrumentarea cazului cu care este sesizat sau a fost investit arbitrar de șefii administrativi ai instanței.
Fără îndoială, mentalitatea care a domnit și încă domnește cel puțin la secția de drept penal a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) este tot de tip totalitar.
Deși sunt câțiva judecători aici pe care pur și simplu îi iubesc ( pe unii de-o viață!), nu pot ignora faptul că majoritatea celor care compun Secția penală se află în total conflict cu principiile statului de drept democratic, în care omul este măsura tuturor lucrurilor, începutul și sfârșitul oricărui act de justiție.
Statul are, într-adevăr, monopolul violenței legitime, dar un atare monopol trebuie exercitat exclusiv cu observarea drepturilor omului; drepturi care cuprind și pe cel la un proces echitabil instrumentat de judecători independenți, neutri, obiectivi și… specializați.
CRITERIILE CONSTITUIRII LEGALE A COMPLETURILOR
Astfel, pentru a fi legal compus nu este suficient ca un complet de judecată să fie alcătuit din numărul de judecători prevăzut de lege, proveniți de la instanța competentă din punct de vedere material și teritorial, ci aceștia trebuie să aibă și calitatea cerută de lege cu privire la specializarea lor.
Această opinie a fost confirmată chiar de ÎCCJ care, în decizia civilă nr 17/2018, a precizat că legala compunere a instanței NU se limitează la aspectul cantitativ (numarul de judecatori) ci are în vedere și aspectul calitativ, respectiv soluționarea cauzelor de către judecători specializați.
În decizie se menționa că „acest mod de interpretare este unul unanim acceptat”.
Acceptat poate, dar nu și practicat (sic!); iar asta se întâmplă chiar la instanța supremă sub egida căreia decizia citată a fost pronunțată.
Faptul că decizia nr. 17/2018 a ÎCCJ a fost dată în materie civilă nu lasă fără incidență în alte materii interpretarea pe care o consacră, întrucât este vorba despre dispoziții de organizare judiciară cu valoare de principiu, aplicabile tuturor proceselor judiciare indiferent de natura și obiectul lor.
Singurul fapt pe care îl putem spune în acest context este acela că nu întâmplător o asemenea decizie nu a fost rodul gândirii judecătorilor de la secția penală a ÎCCJ.
La această din urmă secție mentalitățile încremenite în timp guvernează cu o asemenea forță încât orice idee luminată, subtilă, civilizată și până la urmă umană asupra actului de justiție este de-a dreptul imposibilă.
Am sperat mult ca odată cu venirea doamnei Cristina Tarcea la conducerea Instanței Supreme să se producă acea revoluție în interesul justițiabilului. S-a ales praful de speranța mea!
În ceea ce o privește, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), la rândul său, a arătat importanța compunerii instanțelor de judecată, ca o premisă a dreptului la un proces echitabil.
Ea a inclus specializarea judecătorilor printre elementele de luat în considerare la repartizarea unui dosar (cauza Sutyagin c Rusiei, 3 mai 2011).
LEGEA DISPUNE FORMAREA DE COMPLETURI SPECIALIZATE
Toate acestea se reflectă perfect în legislația românească actuală.
Specializarea completurilor de judecată ale ÎCCJ este prevăzută în art. 19 al. 3 din legea 304/2004 privind organizarea judecătorească, potrivit căruia: „la începutul fiecărui an, colegiul de conducere al ÎCCJ, la propunerea președintelui sau a vicepreședintelui acestuia, poate aproba înființarea de complete specializate….. în funcţie de numărul şi natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii, precum şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora.”
Aceste dispoziții au fost preluate și în Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativă a ÎCCJ (art. 19 indice 1).
Dacă textele citate lasă loc de interpretare și oferă o anumită libertate de apreciere conducerii administrative a ÎCCJ, o lege specială, și anume Legea nr 78/2000 pentru prevenirea și sancționarea faptelor de coruptie, art. 29, stabilește în mod imperativ că pentru soluționarea cauzelor de corupție în fond se constituie complete specializate. În această materie, prin urmare, constituirea completurilor specializate este obligatorie.
Aceasta înseamnă, fără îndoială, judecători specializați, dar și completuri care nu au de instrumentat decât procese de corupție pentru ca astfel jurisprudența să fie mai ușor de uniformizat, fără ingerințe administrative sau, în general, extrajudiciare, modul de aplicare a legii să fie mai transparent, interpretarea probelor și individualizarea pedepselor în ansamblul cazurilor judecate mai coerente.
Așa cum toți chirurgii sunt medici, așa și toți judecătorii sunt juriști.
Dar tot așa cum pentru îmbunătățirea actului medical chirurgii se specializează pe operații de ficat, colon, plămân, inimă etc, și judecătorii trebuie să se specializeze nu doar pe mari ramuri de drept (civil, penal, comercial, administrativ), ci și, în cadrul fiecăreia, pe tipuri de cauze, astfel încât actul de justiție să fie de calitate superioară iar pacientul, adică, justițiabilul să aibă șansa unui proces corect, cu risc cât mai redus de moarte civică.
ÎCCJ NU SE SUPUNE LEGII
Surse din cadrul ÎCCJ, au dezvăluit, însă, pentru Q Magazine, că la instanța supremă aceste norme și principii nu au avut nici un ecou.
Obișnuiți a fi stat în stat și a practica abuzul la scară industrială, conducătorii ÎCCJ s-au gândit că dacă tot nu se trag la sorți completurile, ci se compun după fanteziile conducerii administrative (spontane sau ordonate din afară), nu mai are sens să se fixeze completuri specializate.
Nu de specialiști este nevoie, ci de executanți.
O altă sursă, mi-a furnizat informația că și Secția pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați s-a interesat în legătură cu formarea completurilor specializate la ÎCCJ iar răspunsul primit a fost negativ.
Asemenea completuri nu au fost formate.
De fapt, cu puțină perspicacitate la această concluzie se ajunge și cercetând portalul ÎCCJ.
Acolo din nimic nu rezultă că infracțiunile de corupție, ca să ne oprim la acestea, ar fi fost repartizate spre judecată unor completuri specializate.
COMPLETURILE ILEGALE AU PRONUNȚAT SENTINȚE NULE
În concluzie, dispozițiile legii privind formarea completurilor respective au fost încălcate, iar cum aceste dispoziții, fiind norme de organizare judiciară, au caracter de ordine publică, nesocotirea lor este sancționată, potrivit art 281 alin 1 litera a) C.proc.pen., cu nulitatea absolută.
Este ceea ce spune și CCR în Decizia nr. 685/2018 reținând că prevederile legale referitoare la compunerea completurilor de judecată exprimă o exigență de ordine publică a cărei încălcare atrage nulitatea absolută a actelor emise de acestea.
Așadar, din anul 2003 încoace, când s-a adoptat legea 78, toate sentințele date în procesele având ca obiect acte de corupție sunt nule. Iar asta numai pentru că ÎCCJ nu se prea sinchisește de lege. Pentru judecătorii săi inamovibilitate înseamnă impunitate. Legea sunt ei.
De aceea, desigur, chiar în aceste zile, avocaților care în apel au ridicat excepția de nulitate absolută a sentințelor de fond pe motivul ilegalei formări a completurilor care le-au pronunțat, judecătorii ÎCCJ le-au interzis pur și simplu să își susțină poziția, considerând demersul judiciar ca inadmisibil.
Abuz suprem, incompetență supremă sau derută supremă la Curtea Supremă! Ori toate la un loc.
Chiar și studenții care au absolvit primul an al facultăților de drept știu că nulitatea absolută poate fi invocată oricând și nu poate fi acoperită prin nici un alt act.
Iar o sentință de fond lovită de nulitate absolută nu mai are a fi analizată din nici un alt punct de vedere, înainte de a fi casată.
Ce mai contează restul, când glontele letal al nulității absolute a lovit deja?!
LEGEA DULĂILOR ȘI LEGEA CĂȚEILOR
Din cercetarea Q Magazine a rezultat că la instanțele inferioare (ex. Tribunalul Municipiului București și Curtea de Apel București) completurile specializate au fost formate, în unele cazuri chiar înaintea anului 2000.
Iobagii justiției respectă legea mai mult decât baronii ei. Căci vorba fabulistului, regula nu este pentru dulăii dreptului, ci pentru cățeii lui.
La întrebarea adresată de Q Magazine unor magistrați de la ÎCCJ, aceștia au precizat că „la secția penală s-a apreciat că nu este cazul formării de completuri specializate întrucât la acest nivel toți judecătorii sunt hiperspecializați și au soluționat cu toții totdeauna și cauze de corupție”.
Logica instanței supreme este imbatabilă: faptul că a fost încălcată legea care cerea completuri specializate demonstrează că toate completurile au fost specializate (sic!).
Judecătorii ÎCCJ nu sunt capabili să observe nici măcar că atunci când toți sunt deopotrivă specializați nimeni nu este specializat.
Ce justițiabil mai are încredere să fie judecat de judecători cu o asemenea logică?
Cât va mai tolera CSM ca asemenea judecători să judece?
Care argumente îi mai lipsesc legislativului pentru a legifera răspunderea unor asemenea judecători, dar mai ales pentru a pune capăt coșmarului trăit de victimele lor?
Admin.A
www.PH-online.ro a fost înfiintat în 2008, ca prim cotidian online al Prahovei. De atunci, publicatia Ph-online.ro se pozitioneaza pe primul loc in topul celor mai citite ziare online ale Prahovei, conform Trafic.ro, inregistrand peste 1.000.000 de afisari ale stirilor, in fiecare luna.
Daca ai surprins ceva interesant in localitatea ta, trimite-ne povestea insotita de imagini pe adresa de
Contact: