"Sunt căsătorită de mult timp cu PAUL. Într-o zi am intrat în BAIE. M-am uitat sub chiuvetă și când am văzut ce era ascuns acolo, am avut un șoc. Cum să-mi facă tocmai soțul meu asta?! :O " Groaznic ce adevăr a descoperit despre bărbatul cu care stăt
Soțul meu, în loc să-și caute de lucru, și-a făcut de lucru cu… jocurile de noroc. și și-a făcut de lucru așa de bine, încât a ajuns să împrumute bani de la alții ca el. Vă dați seama că de aici a început toată nebunia… Putea ieși rău de tot!
Am început să-mi pun întrebări asupra surselor de venit ale soțului meu în momentul în care am găsit ascuns în baie, lipit sub chiuvetă, un plic cu bani. I-am numărat, era fix o mie de lei. L-am luat pe ocolite pe bărbatul meu, am zis să îi „verific” reacția.
— Paul, sunt probleme la baie!
— Ce probleme?
— Chiuveta aia se tot înfundă în ultimul timp!
— Se înfundă? Mie nu mi se întâmplă asta! mi-a răspuns el foarte prompt.
— Ce facem? Sun eu un instalator ori suni tu?
— Ei, nu suni pe nimeni! Mă duc eu să văd despre ce e vorba. Se rezolvă cu un șarpe sau cu o pompă de des-fundat… De ce să mai plătesc instalatorul?
Cum stătea el așa, pregătit să iasă din casă, s-a dus direct la baie. Eu… fuga după el! El, nu și nu, că se uită el și că rezolvă el. Intre timp, luasem banii de-acolo și eram foarte curioasă să-i văd reacția. A închis ușa în urma lui și ce credeți?
— Am umplut chiuveta și am rezolvat problema cu pompa!
— Deci era înfundată?
— Câteva fire de păr acolo… Nu ai de ce să te îngrijorezi… Hai că mă grăbesc, trebuie să plec!
Surpriză! Îmi făcea jocul. Sau uitase de plicul lipit? Oare?! Se pare că da, uitase, pentru că, la scurt timp, am mai găsit unul. De data asta, era valută în el, în jur de 500 de euro, iar suma era pusă într-o carte subțire. De asta nu avea cum să uite! Așa că am fost nevoită să inventez un nou scenariu. Dar ce? Atât timp cât cartea era despre regulile de circulație, cam greu să găsesc un motiv ca s-o răsfoim împreună, la ceas de seară.
Paul mă ținea în șah, însă nu avea să dureze prea mult jocul. știam regulile, știam care îmi este poziția, nu eram determinată să renunț. Cum l-am prins Uber, cum i-am lansat mingea la fileu.
— Auzi, Paul, tu mai știi pe unde e cartea aia cu regulile de circulație?
— Care carte? Habar n-am… Stai că o caut eu!
De data aceasta, relaxarea îl părăsise. Cred că s-a prins. M-am dus iar după el, în sufragerie.
— De ce te tot ții după mine?
— Dar tu cât mai ai de gând să mă minți?
— Nu înțeleg…
— Înțelegi foarte bine. Mă pui în situații jenante. Mi s-a luat să tot inventez scenarii ca să te fac să recunoști. De unde sunt banii?
Copleșit de atâtea întrebări, Paul a dat să se ascundă pe după deget. Ba că mi se pare, ba că nu știu despre ce e vorba, ba că ar fi niște sume puse deoparte din economii.
— Dacă sunt economii, de ce nu știu de ei?
— Urma să-ți spun, Elena!
— Urma? și de unde sumele astea atât de mari?
Era roșu de furie, contrar unui jucător versat. Simțea că pierde, îi era dificil să spună adevărul. De ceva timp, Paul nu mai avea de muncă. Cu toate astea, aducea bani în casă, pe ascuns, firește. Aveam șomajul lui, de care știam foarte bine, dar în rest nu puteam bănui nimic. Pleca zilnic de-acasă, îmi spunea că se mai întâlnește cu unul, altul, că vine repede etc. Adevărul era că nu mi s-a întâmplat să întârzie prea mult niciodată. Nici pe șapte cărări nu ajungea. Cu toate astea, de unde banii? Cum reușise să pună deoparte sumele acestea? și de ce se ascundea de mine?
— Uite… Acum trebuie să plec! mi-a zis el ca să se mai eschiveze puțin.
— Unde pleci? Merg și eu!
— N-ai tu ce căuta cu mine!
— Dar de ce?
— Pentru că e mai bine! Lasă că îți explic eu când mă întorc…
— Pe bune că îmi explici?
— Dacă îți spun…
Dacă îmi spune… Puteam eu să mai am încredere în ceva? Nu puteam, evident. L-am lăsat să plece și, în loc să merg și eu la muncă în ziua respectivă, mi-am luat liber. Am cotrobăit în toată casa. Nu am mai găsit nimic suspect. Erau toate lucrurile cu susul în jos când aud că sună telefonul fix:
— Zi-i bărbatului tău că, dacă nu îmi aduce banii ăia până mâine, nu își mai vede soția!
Atât! După care respectivul a închis telefonul. Inima a început să-mi bată de ziceam că mai e puțin și iese din piept.
Nu îmi mai puteam controla respirația, și venele de la tâmple mi se umflaseră. Dau să-l sun pe soțul meu, cu riscul de a afla că nu am fost la muncă, în ziua aceea. Câte minciuni îmi livrase el era patetic să îmi fie și mie teamă să-i spun un mic neadevăr… Dar telefonul lui era închis. Singurul lucru care îmi rămânea de făcut era să aștept. Să aștept, să aștept, să aștept… Ce se petrecea? Cine m-a sunat? Cu ce se ocupa soțul meu? De unde proveneau banii ăia? Subiectul era atât de delicat, încât mi-era teamă să mai vorbesc cu cineva despre el. Unicul în măsură să-mi dea explicații era Paul.
Stăteam pe canapea și așteptam. Când am auzit cheia în ușă, am simțit cum m-am liniștit brusc. Dar nu! Mă înșelasem…
— Cine sunteți? De unde până unde intrați în casa mea?
— Am venit să-mi iau banii! Paul mi-a zis că știi despre ce e vorba…
— Stai puțin! Ce bani? și de unde ai tu cheia de la casa mea!
— Până nu văd mia de lei, nici tu nu îl vezi pe bărbatul tău!
Nu îl văzusem în viața mea pe tipul respectiv. Am pus repede lanțul la ușă, nu știu cum de am avut puterea, probabil că simțurile mi se asmuțiseră. M-am dus și am adus cele zece milioane și i le-am dat. Mi-a aruncat cheia și mi-a zis că, probabil, urmează să sosească și Paul acasă. Am închis ușa cât de repede am putut și am început să plâng. Când să sun la poliție, iată că sosește și Paul!
— Tu știi până unde ai ajuns? Ce se întâmplă?
— Iartă-mă, Elena! Iartă-mă!
— Ce să iert dacă nu știu despre ce e vorba?
— Promit că nu te voi mai minți niciodată…
— Recunoaște ce ai făcut măcar în ceasul din urmă…
— Lasă-mă să îți povestesc! încerca el să mă liniștească.
Puținele economii pe care le avea de la fostul loc de muncă, Paul le-a cheltuit la jocurile de noroc. Un prieten al lui îl sfătuise să facă așa, pentru că poate câștiga sume mari. La început, a câștigat puțin, iar după aceea mai mult. Succesul lui i-a atras atenția unui client mai vechi, care a încercat să îl intimideze. Dar nu a reușit să-l intimideze, dimpotrivă, i-a intrat pe sub piele. Culmea, în momentul în care au devenit apropiați, Paul nu mai avea norocul de odini-oară. Împrumuta de la el și tot împrumuta până când s-au adunat datoriile. Iar „bunul lui amic” și-a arătat adevărata lui față. Soțul meu a ținut departe de mine tot adevărul, de teamă de a nu mi se întâmpla ceva rău. A fost un mare naiv!
— Asta înseamnă că nu ai avut încredere în mine! Vezi? Tovărășia proastă strică obiceiurile bune…
— știu, Elena, știu, dar am intrat într-un joc vicios. Tentația a fost prea mare! Am dat de gustul banului, recunosc…
— Al banului nemuncit! am completat eu.
L-am iertat cu o singură condiție: să nu repete niciodată greșeala! Nu, nu cea de a merge la jocuri de noroc, ci de a mă minți, de a-mi ascunde lucrurile pe care le făcea.
După cele întâmplate, nici că i-a mai trecut prin cap să-și mai forțeze… norocul. L-am pus să schimbe yala, pentru siguranța mea. Iar când apele s-au liniștit, mi-am amintit un amănunt foarte important, pe care era cât pe ce să-l uit definitiv: banii din cartea cu reguli de circulație erau încă acolo. Din toată această experiență, iată, tot ne-am ales cu ceva!
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.
Admin.A
www.PH-online.ro a fost înfiintat în 2008, ca prim cotidian online al Prahovei. De atunci, publicatia Ph-online.ro se pozitioneaza pe primul loc in topul celor mai citite ziare online ale Prahovei, conform Trafic.ro, inregistrand peste 1.000.000 de afisari ale stirilor, in fiecare luna.
Daca ai surprins ceva interesant in localitatea ta, trimite-ne povestea insotita de imagini pe adresa de
Contact: