Metodele groaznice prin care erau torturaţi HOMOSEXUALII în Evul Mediu. GALERIE FOTO

Scaunul cu spini

Cel mai des acest scaun era folosit de catre spanioli, care in aceasta privinta au avut foarte multa imaginatie. Au existat 2 variante faimoase ale acestui scaun.

In prima varianta, fiecare scaun era dotat cu pana la 1.500 de tepuse metalice care intrau pana la urma in carnea celui torturat. Mainile se prindeau practic intre spini si o incuietoare, miscarea fiind limitata de durere.

Focul patrundea prin gauri si ardea carnea celui asezat. In foarte multe cazuri in foc erau aruncati si ardei iuti care se transformau in funingine, contribuind astfel la provocarea durerii.

Spargatorul de capete

Spargatorul de capete era larg raspandit, fiind mai ales prezent in arsenalul Inchizitiei. Metoda era simpla, barbia se fixa pe un suport, iar fruntea intra intr-o cupola metalica prinsa cu un surub.

Calaul rasucea surubul pana cand dintii celui torturat cedau, sfaramand mandibula. Cel torturat murea in chinuri groaznice.

Scaunul lui Iuda

Acesta era un scaun in forma piramidala. Victima era legata zdravan, dezbracata si asezata pe acest suport. Varful scaunului patrundea in anus sau vagin, iar victima era torturata prin propriile miscari.

De obicei aceasta metoda era folosita mai mult pentru umilinta in public, pentru ca in general cei torturati nu ajungeau la moarte.

"Para Durerii"

Avand forma de para, aceasta ustensila era de obicei folosita pentru torturarea homosexualilor. Para se introducea in anus si ulterior era actionata de o manivela, deschizandu-se ca o floare.

Operatiunea aducea in general mutilari care provocau moartea in chinuri groaznice.

Patul de tortura

Foarte popular in Evul Mediu, patul de tortura implica un sistem de prindere prin care corpul celui asezat era intins la maxim pana cand toate incheieturile cedau.

Daca victima nu dorea chiar cu pretul vietii sale sa spuna unele informatii secrete urmau si alte metode mult mai brutale.

Jupuirea

De foarte multe ori cred ca ati auzit de expresia "te jupoi de viu". Aceasta are originea in perioada Evului Mediu cand aceasta practica reprezenta o metoda de tortura destinata celor care se impotriveau cu vehementa.

Atunci cand nimic nu dadea roade intervenea un calau care manuia foarte bine un cutit. De obicei incepea jupuirea pielii din zona fetei, victima decedand pana cand se ajunge la abdomen.

Tragerea în ţeapă

Metoda brevetata pe la noi de catre Vlad Tepes a fost de multe ori imprumutata si pe alte meleaguri. Foarte apreciata pentru eficienta. Procesul implica infigerea unui tarus inalt si foarte ascutit prin anusul celui torturat, dupa care greutatea corporala facea totul. Moartea survenea tarziu si in chinuri groaznice.

Frangerea gatului

Pana in 1978, in Spania s-a utilizat o metoda deosebit de dura, ce consta dintr-un colier metalic ce se punea in jurul gatului si apoi se strangea gradat cu un surub.

Victima statea pe un scaun, cu capul imobilizat. Decesul survenea prin ruperea gatului corelata cu durerea insuportabila.

Catalanii aveau un dispozitiv prevazut si cu spini metalici. Ultimul om care a fost executat in acest mod a fost José Luis Cerveto, in anul 1977.

Trasul pe roata

S-a practicat din Evul Mediu si pana in secolul XIX, in multe tari din Europa si fireste si in Romania. De regula, un tambur prevazut cu spini trecea peste victime, dinspre picioare spre cap.

Durerea groaznica ii facea pe unii sa spuna totul. Roata inainta, strapungand organele vitale si omorand victima. Persoana putea fi pusa peste roata, iar apoi zdrobita cu un ciocan, pentru ca spinii sa patrunda prin tesuturi.

O persoana cunoscuta din Romania care a fost trasa pe roata este Horea, pe numele său adevărat Vasile Nicola, unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784 din Munţii Apuseni, intitulată generic "răscoala lui Horea, Closca si Crişan".