Adina Voinea: ”Când se duce la piaţă, omul trebuie să spună ce vrea: gust sau aspect. Pe ambele este greu să le obţii”

Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor este o instituţie cu o activitate puţin cunoscută în spaţiul public, însă foarte importantă pentru a avea o agricultură sănătoasă. Despre rolul acestei instituţii, pe larg, dar şi despre ”invazia” seminţelor şi a produselor din afara ţării, citiţi în interviul de mai jos:

Conduceţi o instituţie care nu este tocmai vizibilă, însă este foarte importantă pentru o agricultură sănătoasă. Spuneţi-ne concret cum anume ”vegheaţi” asupra agriculturii ţării?

Adina Voinea: Noi ne ocupăm, prin inspectorii noştri, cu înregistrarea operatorilor economici care produc, prelucrează şi sau comercializează seminţe şi material săditor. Noi monitorizăm tot acest proces de producere, de prelucrare şi mergem chiar până la comercializare, iar pe urmă eşantionăm loturile, adică venim în laborator, le testăm calitatea şi dăm nişte buletine de analiză şi spunem dacă sămânţa din aceste loturi corespunde sau nu. Poate să nu aibă germinaţie, să nu aibă puritate, să nu aibă o stare sanitară adecvată. Sunt nişte standarde pe care trebuie să le îndeplinească sămânţa.
Este o muncă foarte migăloasă şi foarte diversificată. De la înregistrare- dai nişte autorizaţii acestor operatori economici, le verifici baza materială, cunoştinţele, emiţi aceste autorizaţii pe diferite activităţi- producere, prelucrare şi comercializare, apoi se depun aceste dosare de multiplicare a seminţei, ne ducem şi vedem pe teren culturile- sunt culturi care au cel puţin două controale, unele au şi mai mult, mergem până la recoltare, asistăm în limita posibilităţilor şi la recoltare, uneori agenţii fac şi analize informative. Ridicăm noi probe când vin ei şi declară că au terminat prelucrarea seminţelor, le aducem în laborator şi aici începe munca migăloasă, aceasta fiind o activitate pentru care suntem acreditaţi de la Bucureşti. Testăm calitatea seminţelor, după care dăm documentele oficiale de calitate a seminţei care atestă că ea este bună de comercializare. De asemenea, verificăm dacă sămânţa are etichetă, documente însoţitoare şi aşa mai departe. Totul pentru o sămânţă sănătoasă pentru că de la o sămânţă sănătoasă porneşte totul.

Cum se vede agricultura românească în acest moment din punctul dvs de vedere?

A. V. Se vede bine, cu unele excepţii. Ne-a ajutat şi vremea foarte mult, producţiile au fost destul de bune, chiar mai bune decât în alţi ani. Dar, dacă nu am fi invadaţi de soiurile olandeze, mai ales la legume, unde este vorba despre gustul legumelor pe care îl au sau nu îl au, ar fi şi mai bine. Nu am nimic cu aceste soiuri. Sunt foarte rezistente la transport, sunt foarte bune pentru comercianţi, de aceea le şi produc, pentru că nu sunt perisabile aşa cum, de exemplu, era roşia noastră tradiţională, românească. Omul o lua pentru că era foarte gustoasă. Acum ne-am obişnuit să le vedem toate ca după poză, dar sunt lemnoase, nu au niciun pic de gust. Nu se compară cu ale noastre. Concurenţa este foarte mare acum. Omul ar trebui, când se duce în piaţă, să spună ce vrea: gust sau aspect. Pe ambele uneori este greu să le obţii. Soiurile noastre au pieliţa mai subţire, dar gustul este extraordinar de bun. La soiurile venit din afară s-a lucrat mult pe rezistenţă la transport, dar nu mai au acelaşi gust cu care suntem noi obişnuiţi.

Ce este de făcut împotriva invaziei acestor produse?

A. V. Nu putem lupta, doar cumpărătorul trebuie să ceară, să caute soiurile româneşti, că ele se deosebesc de celelalte ca aspect, ca textură, gust. Se cunoaşte care este marfa... lemnoasă. Este destul de dificil. Comerciantul vrea să câştige, piaţa este invadată uneori, omul nu are de unde să cumpere, decât dacă se duce undeva la ţară, dar şi acolo poate găsit aceleaşi roşii olandeze, castraveţi olandezi şi aşa mai departe.

Simţiţi că pierdem bătălia cu produsele din afară?

A. V. Suntem în pierdere pentru că am renunţat la gustul pe care îl ştiam din copilărie. Preţul, de obicei, nu este competitiv cu celălalt, dar dacă cumpărătorul s-ar gândi un pic mai mult, ar avea de unde să aleagă.

Aţi prezentat un raport privind asigurarea necesarului de sămânţă şi material săditor în Prahova. Cum stăm la acest capitol?

A. V. Nu avem probleme pentru că oricum piaţa este invadată şi de firmele care oferă nişte facilităţi la cumpărarea seminţei şi materialului săditor, adică oferă şi pachete cu pesticidele necesare şi atunci, dacă sunt probleme financiare ale firmei, uneori preferă să le cumpere pe acelea pentru că li se oferă acele facilităţi.

În calitate de specialist, ce sfat le-aţi oferi atât producătorilor, cât şi consumatorilor?

A. V.: Să cultive soiurile noastre autohtone, să respecte tehnologia pentru că, dacă o respectă, producţiile sunt uneori chiar mai mari decât seminţele care ne vin din afară. Dacă nu sar nicio verigă din tehnologie, asta pot obţine. E drept, trebuie să investeşti, dar dacă investeşti, obţii. Dacă nu investeşti, nu obţii nimic.