Rodica Paraschiv, prima femeie în funcţia de prefect al Prahovei: ”Nu m-am simţit niciodată discriminată”

Rodica Paraschiv, prima femeie numită în funcţia de prefect în Prahova, este de meserie inginer constructor. Aceasta ne dezvăluie secretul succesului într-o lume dominată de bărbaţi şi oferă câteva sfaturi reprezentantelor sexului frumos care îşi doresc să promoveze în carieră.

Sunteţi prima femeie numită în funcţia de prefect al judeţului Prahova. Care este sentimentul pe care îl aveţi în raport cu acest fapt?

Rodica Paraschiv: Nu sunt o feministă ca să spun că mi se pare ceva extraordinar. Dacă mă uit la panoplia cu prefecţii, probabil că este ceva deosebit pentru judeţul Prahova, dar în ţară sunt femei prefect, subprefect. Sunt inginer constructor. Am făcut execuţie, am lucrat într-o lume de bărbaţi, în nişte profesii care s-ar putea considera că ar fi dedicate bărbaţilor. Am făcut execuţie, nu parte tehnică la începutul carierei şi nu m-a deranjat. Deci, nu ştiu dacă este ceva atât de deosebit, cu excepţia pozei. Pe lângă foarte mulţi bărbaţi, apare fotografia unei femei. Poate că intrăm într-o normalitate. Femeile sunt egale cu bărbaţii. De obicei, egalitatea femeilor este cea la muncă şi s-a dovedit că suntem egale cu ei.

Spuneaţi că aţi lucrat într-o lume a bărbaţilor. V-aţi simţit vreodată discriminată?

R. P.: Nu m-am simţit niciodată dezavantajată şi discriminată pentru că, la fel cum bărbaţii mergeau pe şantier, la fel mă duceam şi eu, cum era tratat un inginer constructor bărbat, aşa eram tratată şi eu şi am şi promovat, chiar în acea lume de bărbaţi, pentru că profesionalismul, cred eu, îşi pune întotdeauna amprenta. Iar dacă lucrezi cu oameni normali, aceştia îl sesizează,. Eu am avut norocul să lucrez numai cu oameni normali. Eu cred că secretul este profesionalismul şi norocul de a lucra într-un mediu în care toţi oamenii din jurul tău sunt profesionişti ca să îşi poată da seama de profesionalismul tău. Nu m-am simţit niciodată discriminată. Poate aşa, în şantier, când băieţii se duceau la băut şi eu nu mă duceam cu ei, dar nu eram discriminată, pentru că ei mă invitau. Nu participam la acţiunile pur bărbăteşti, să spun. Eu nu sunt o persoană frustrată, care să aibă complexe.

Sunteţi cumva într-o continuare a funcţiei de subprefect. Cu ce gânduri aţi venit în funcţia de prefect?

R. P.: Noi ne desfăşurăm activitatea după o lege care ne spune exact ce trebuie să facem. Ne ocupăm de legalitate, în principal, şi nu pot să spun că de acum încolo o să verificăm altfel actele administrative, pentru că la fel o făceam până acum şi aceeaşi seriozitate trebuie menţinută. Eu am făcut o echipă foarte bună cu domnul prefect Marius Sersea, un om deosebit, cu care am lucrat foarte bine. Nu ne cunoşteam când ne-am întâlnit în această instituţie. Noi am ştiut foarte clar că am venit în această instituţie în calitate de funcţionari numiţi, că va veni un moment când vom pleca şi am fost hotărâţi ca atâta timp cât vom sta să ne îndeplinim exact sarcinile din fişa postului, ceea ce este prevăzut în Constituţie, în Legea 340 şi, în afară de asta, să ne gândim la oameni. Cred că am făcut-o şi în aceşti aproape doi ani ne-am desfăşurat activitatea foarte bine şi doresc să o continuu tot la fel. Nu am regrete că în aceşti doi ani nu am putut să fac cutare şi de acum, pentru că eu sunt prefect, voi face. Voi continua să îmi îndeplinesc toate sarcinile, să ajut de câte ori voi putea acele unităţi administrativ teritoriale unde mai sunt probleme, să punem în aplicare programul de guvernare, pentru că asta trebuie să facem, şi, la un moment dat, nu să interpretăm legea, dar să încercăm să îi facem pe cetăţeni să înţeleagă în ce condiţii trebuie să aplice legea respectivă şi să le fie şi favorabilă.

Vă e dor de vechea meserie?

R. P.: Da, sunt un om de acţiune şi aici mai puţin pleci în teren şi când pleci nu o faci pentru a te duce la obiective de investiţii decât rar. Eu am mai făcut-o, într-adevăr. Vreau să cred că lucrările de la autostradă vor însemna şi pentru Instituţia Prefectului implicare pentru demararea lor şi atunci le voi avea pe amândouă.

Aveţi un sfat pentru femeile care îşi doresc să promoveze în carieră?

R. P.: Nu pot să spun că mi-am dorit vreodată să fiu prefect. Sunt lucruri care îţi vin în viaţă ca urmare a altor acţiuni pe care le-ai făcut. Le sfătuiesc pe toate ca, în funcţie de profesia pe care o au, să şi-o îndeplinească foarte bine şi să încerce întotdeauna să nu aibă niciun fel de acţiuni pe care ulterior ar putea să le regrete. Eu nu am niciun regret, nu pentru că întotdeauna am făcut tot ce era bine, ci pentru că în viaţă trebuie să te duci înainte. Dacă aş sta să mă gândesc când am greşit şi ce ar fi fost dacă aş fi acţionat altfel, nu mi-ar folosi. Atunci, încerc, dacă am greşit, să merg înainte, nu în greşeală, şi să încerc să îndrept fără să stau să pierd zile şi nopţi gândindu-ma la asta. Cred că pentru oricare dintre femei, mai ales pentru cele tinere şi dornice să se afirme, există posibilitatea să o facă prin profesionalism, seriozitate, prin aplicare la fiecare loc de muncă a acelui cod etic al profesiei respective. Dacă respecţi acest cod şi dacă te respecţi pe tine ca femeie, ca femeie de carieră, şi familia, atunci sigur că vei reuşi în toate. Depinde şi care îţi sunt priorităţile. Eu în viaţă nu am simţit nevoia ca ceea ce fac să fie apreciat. Am făcut ceea ce trebuia să fac. Eu sunt o persoană foarte voluntară. Eu sunt constructor şi ce am lăsat în urmă, că am lăsat o bucată din şina de tramvai, că sunt nişte blocuri în Ploieşti la care am lucrat, mă fac să mă simt foarte bine. Nu e nevoie să fie o plăcuţă undeva pe care să scrie numele meu. Ştiu eu şi este suficient.