Alexandru Băloi (DSP): În cazul Andreei, trebuie să ne grăbim să găsim un organ compatibil

Directorul Direcţiei de Sănătate Publică Prahova, Alexandru Băloi, explică, întrun interviu acordat PH-online, care sunt paşii care trebuie urmaţi de cei care au nevoie de tratament în afara ţării, aşa cum este cazul micuţei Andreea, care are nevoie de un transplant hepatic, intervenţia neputând fi făcută în România.

Reporter: În ultimele zile, a fost meditizat cazul micuţei Andreea, care a fost diagnosticată cu ciroză hepatică. Din câte ştiu, ea are nevoie de tratament în afara ţării, iar părinţii nu au banii necesari. Care este situaţia şi ce se poate face pentru ea?

Alexandru Băloi: În cazul Andreei care are o afecţiune hepatică de o asemenea magnitudine, cum este ciroza hepatică la vârsta de un an şi zece luni- aşa după cum reiese şi din consulturile interdisciplinare şi ceea ce au spus medicii de specialitate- soluţia este transplantul hepatic. Având în vedere vârsta foarte fragedă a copilului, înţeleg că la nivelul ţării noastre nu se poate face un transplant hepatic. În acest context, o să mă refer, la modul general, la cum se pot face tratamente în străinătate. Sunt două căi, respectiv prin Ministerul Sănătăţii sau prin Casa de Asigurări de Sănătate. Prin CAS se poate face tratamentul în străinătate prin formularul E 112. Pentru cazul în speţă, fiind vorba despre un transplant, calea formularului E 112 nu se poate accesa. Deci, transplantul în străinătate prin Casa de Asigurări nu se poate face. Rămâne cea de-a doua variantă, prin comisia de specialitate de la nivelul Ministerului Sănătăţii. Pentru a putea să se ajungă într-o clinică de specialitate din Occident, trebuie parcurşi câţiva paşi.

R: Concret, ce trebuie să facă familia micuţei Andreea, dar şi alţii în situaţii similare?

A. B.: Trebuie documentele medicale în dinamică, deci practic toate documentele medicale care au rezultat în urma internărilor copilului în toate unităţile sanitare pe parcursul timpului. Apoi, este nevoie de certificat de naştere, de dovadă de filiaţie- buletinul unuia dintre părinţi, împreună cu o cerere completată la sediul DSP prin care se cere tratament în străinătate. Aceasta, cu actele despre care v-am spus şi o adeverinţă de boli cronice de la medicul de familie al copilului în care se va specifica pentru ce anume se solicită, respectiv pentru întocmirea dosarului în vederea tratamentului în străinătate, precum şi o copie a fişei medicale a copilului de la medicul de familie- toate se îndosariază la DSP şi se transmit la comisia de specialitate. Comisia de specialitate pe chirurgie generală funcţionează, din cunoştinţele mele, la Institutul Fundeni şi este condusă de domnul profesor Eugen Brătucu. Comisia va evalua cazul şi va hotărî care este calea de urmat şi dacă reprezintă urgenţă, pentru a prioritiza cazurile respective, pentru că sunt convins că există mai multe solicitări în ţară pentru asemenea tratamente în străinătate. După evaluare, comisia completează un proces verbal de încheiere de şedinţă de comisie, documentele se transmit înapoi la DSP şi se face un dosar care va fi transmis la comisia de la Ministerul Sănătăţii. Se va lua legătura şi se va purta corespondenţă cu cel puţin trei clinici de specialitate din Europa care să poată să soluţioneze acest caz, care să aibă posibilitatea tehnică de a face transplantul şi, nu în ultimul rând, care să aibă un organ compatibil.

Pentru Andreea, în acest moment, singura soluţie este cea a tratamentului în străinătate prin Ministerul Sănătăţii. Motiv pentru care o să rog familia să vină la DSP să stăm de vorbă pentru a li se spune exact de ce documente este nevoie. Trebuie să ne grăbim pentru că trebuie găsit un organ compatibil.

R: Care este diferenţa între cele două căi despre care vorbeaţi mai devreme?

A. B.: Diferenţa este aceea că, în conformitate cu prevederile legislative, tratamentul pentru E 112 nu este pentru transplant. Acesta din urmă se poate face doar prin Ministerul Sănătăţii.

R: În astfel de cazuri, cine trebuie să ofere familiei informaţia privind posibilitatea de a beneficia de tratament în afara ţării?

A. B.: Informaţii de acest gen nu pot fi date decât de personalul medical. În unităţile sanitare în care a fost internat copilul i s-a spus familiei, probabil, despre căile de urmat.

R: Nu cumva suntem deficitari la capitolul informare?

A. B.: Mie greu să fac o apreciere foarte corectă. Noi, la DSP, ştim să spunem foarte clar care sunt căile de urmat, după cum colegii noştri de la Casa de Asigurări ştiu, la fel de bine, să ofere informaţiile necesare despre E 112. Nu sunt informaţii oculte, sunt informaţii din documente normative, sunt publicate şi pot fi consultate şi trebuie să fie consultate şi de personalul din unităţile medicale.

R: Ce alte formulare specifice pentru tratament medical în afara ţării mai pot fi accesate?

A. B.: Prin Ministerul Sănătăţii, aceasta este calea, prin comisiile de specialitate. Am avut cazuri de transplant de măduvă şi am şi avut cazuri încheiate. Din 2009 până în prezent, au fost cinci transplanturi de măduvă osoasă şi unul de cornee, deci, în total, şase cazuri finanţate.

R: Din perpectiva cazului micuţei Andreea, cum vedeţi sistemul medical românesc?

A. B.: Transplant hepatic în România se face şi promotorul acestui timp de operaţii a fost profesorul Irinel Popescu. În România există o experienţă destul de bogată pentru transplant hepatic. De ani de zile de fac astfel de operaţii, dar pentru cazul în speţă vârsta foarte mică a copilului este o problemă pentru că nu există experienţă cu copii aşa de mici pentru transplant hepatic.

R: Ministrul Nicolaescu spune că nu poate fi utopic în ceea ce priveşte dispariţia şpăgii din sistem. Care este punctul dvs de vedere privind acest subiect?

A. B.: În primul rând, din punct de vedere juridic ar trebui să nuanţăm puţin această sintagmă. Şpaga este, pe de o parte, primire de foloase necuvenite şi, pe de altă parte, este condiţionare. Din punctul meu de vedere personal, nu de reprezentant al acestei instituţii, şpaga este prohibită în ambele feluri. După cum ştiu, şi în Codul penal există o diferenţiere foarte clară între primire de foloase necuvenite şi condiţionare, condiţionarea este impardonabilă. În momentul în care condiţionezi efectuarea unui act medical de primirea unei sume de bani sau bunuri, atunci presupun că dreptul de practică medicală nu ar trebui să îl mai ai. Asta pe lângă celelalte rigori ale Codului penal. Pedeapsa pentru infracţiune, aşa cum este ea stipulată în Codul penal, cred că ar trebui să se asocieze şi privarea de dreptul de practică medicală pe un termen nedefinit, dacă există condiţionare.

R: Care sunt ultimele date privind scandalul de la maternitatea din Ploieşti?

A. B.: Acordarea sporurilor necuvenite s-a constatat în urma unui audit al Consiliului Judeţean Prahova şi materialul este transmis spre soluţionare şi pentru cuantificarea cu exactitate a prejudiciului către organismele care ţin de Administraţia Financiară. Din câte ştiu, acţiunea este în derulare. În ceea ce priveşte cele două contracte- acţiune de control la care a participat DSP- cele două contracte sunt reziliate, iar activitatea în regim privat a celor doi medici pe cele două contracte este încheiată. Se fac în continuare ecografii pentru pacientele internate în unitatea publică şi se fac gratis, pe perioada spitalizării.

În acel cabinet se efectuau ecografii în timpul programului de lucru al medicilor din spital pentru pacientele internate ca şi consultaţii paraclinice imagistice în foaia de observaţie, iar după încheierea programului doi medici efectuau ecografii în regim privat pentru pacientele din afara spitalului, deci în regim ambulator, contra cost.