Daniel Savu: ”Traian Băsescu nu mai poate reveni în politică”

În interviul de mai jos, senatorul PSD Daniel Savu arată de ce este o chestiune de onoare ca social-democraţii să dea la o parte orgoliul şi să meargă pe mâna lui Crin Antonescu la prezidenţiale, dar şi în ce postură haioasă îl vede peste 15 ani pe actualul preşedinte Traian Băsescu.

Reporter: Fostul deputat de Prahova Adrian Năstase a afirmat, la un moment dat, că în PSD există presiuni legate de faptul că acest partid nu are un candidat propriu la prezidenţiale. Dvs aţi simţit astfel de presiuni?

Daniel Savu: Am impresia că este vorba mai mult de o teorie care s-a propagat din cei care doresc ruperea USL-ului. Ei au propagat tot timpul această teorie- ”cum suportă PSD, un partid aşa de mare, să nu aibă propriul candidat?”. Probabil că unii membri ai PSD cu care a vorbit Adrian Năstase, el fiind acum într-o campanie de restabilire a legăturilor cu toată lumea, au preluat această teorie. Eu nu m-am confruntat cu ea în partid şi am afirmat de nenumărate ori că este o chestiune de onoare ca, dacă am mers în USL şi Victor Ponta a ajuns premier cu sprijinul liberalilor, să mergem cu Uniunea până la capăt, măcar până când Crin Antonescu devine preşedinte. Deci, eu am spus că onoarea şi demnitatea nu ni le poate lua nimeni, nici în politică şi atunci vom merge până la capăt în această formulă. E adevărat că s-ar putea ca unii să fi preluat această teorie pe care nu a inventat-o PSD-ul, ci au inventat-o cei care doresc ruperea alianţei. Eu m-am confruntat cu ea în nenumărate emisiuni televizate, ea fiind propagată de toţi membrii PDL care se întrebau cum să nu aibă PSD un candidat propriu la prezidenţiale. Păi, PNL-ul a avut candidat la premier? Nu! Deci, a fost o chestiune de onoare şi trebuie respectată. Adrian Năstase chiar a spus că nici nu se pune problema să nu îl avem pe Crin Antonescu drept candidat.

R: Au existat o serie de critici din partea unor liberali la adresa premierului Victor Ponta. Dau ele un semnal de instabilitate?

D. S.: Da, ne-am confruntat în ultima vremea cu următoarea situaţie. Şi o să mă folosesc de o metaforă ca să înţelegeţi mai bine. O să mă refer la un cor. Să spunem că USL este un cor, în care PSD, care este cel mai mare solist, încearcă să cânte pe o singură voce, adică să avem tot timpul aceeaşi poziţie în exteriorul Uniunii. În Uniune, pot fi lămurite diverse probleme. Dacă PSD cântă pe o singură voce, USL-ul este un cor şi ceilalţi au mai multe voci, mai mulţi solişti, încearcă să intervină... Şi atunci s-a creat o situaţie în care pare că partea pe care a evocat-o şi Adrian Năstase nu ştie ce vrea. Liviu Dragnea a spus, la un moment dat, foarte plastic, faptul că este în interesul PNL-ului să nu se rupă din USL.

Nişte declaraţii lipsite de eleganţă care mă dor sunt cele ale ministrului Vosganian. Acesta a cam dat declaraţii total lipsite de eleganţă faţă de PSD. E ca şi cum ţi-ar fi ruşine cu rudele mai sărace din PSD şi eşti nevoit tu, floarea intelectualităţii, să fii cu PSD-ul. Lucrurile nu stau deloc aşa şi cred că mai multă eleganţă s-ar impune. O dovadă de înţelepciune este faptul că nu i-a răspuns nimeni, cum ar fi meritat, probabil. Eu m-am gândit că ar fi bine să dea explicaţii colegilor din Guvern, că, practic, pe ei îi jignise primii. Cel puţin jumătate din colegi sunt de la PSD şi, când faci astfel de declaraţii lipsite de eleganţă, a doua zi poate se uită cumva colegii la tine când vă întâlniţi. Poate era datoria premierului- dar cred că a făcut-o- să liniştească lucrurile şi să solicite ca măcar modul în care am tratat noi relaţia cu PNL să fie reciproc. Deci, noi am încercat să cântăm pe o singură voce în această Uniune.

R: Probleme pe partea de comunicare a avut şi PDL-ul, atunci când era la guvernare. Este adevărat că ea s-a manifestat în alt sens, pe alte paliere, dar era tot o problemă.

D. S.: PDL-ul avea o altă problemă foarte importantă. Ei lansau nişte teorii economice care, poate că dacă le-am fi luat pur teoretic, ar fi fost bune. Discrepanţa era foarte mare între teoria economică şi ce se întâmpla de fapt în practică, pentru că în practică erau preocupaţi de jefuirea ţării. Pe de o parte lansau teorii economice în care spuneau ”echilibrăm, micşorăm salarii, nu mai facem angajări la stat”, dar banii care se economiseau s-au dus în buzunarele private ale membrilor PDL şi de aici se năşteau asperităţile între ei pentru că nu erau toţi părtaşi la împărţirea tortului. PDL-ul a avut o altă problemă de comunicare.

Eu cred că, în momentul de faţă, este necesară, începând cu Parlamentul, mai multă înţelepciune decât prea multe vocalize. Este un Parlament enorm de mare, urmare a legii foarte slabe a uninominalului pentru care românii nu au fost pregătiţi, nici prima dată, nici a doua oară. A doua oară, un analist matematic şi-ar fi dat seama că, aşa cum a fost legea făcută, ea era bună când erau forţe politice echilibrate care îşi împărţeau procentele. Atunci, nu mai intrau aceia pe liste suplimentare. Acum, cu o forţă aşa de mare cu este USL-ul, aproape toată ţara a fost dominată de Uniunea care a luat 70%. Deci, într-un Parlament aşa de mare, în care Puterea este de 70%, e necesară înţelepciunea, cel puţin din partea celor 70%, pentru că celor din opoziţie atât le-a mai rămas, să vorbească. Acest Parlament este total atipic faţă de cele pe care le-am avut până acum. Trebuie să îţi înţelegi bine rolul tău acolo. Dar avem colegi proaspăt intraţi în Parlament care au deja frustrări că nu sunt luaţi în seamă.

R: Pe cine vedeţi în postura de principal contracandidat al lui Crin Antonescu la prezidenţiale?

D. S.: În momentul de faţă, nu există. Este ”meritul” lui Traian Băsescu, pentru că el nu a crescut nimic. La umbra lui Traian Băsescu nu a crescut absolut niciun lider care să fie în conştiinţa măcar a unei părţi din populaţie un lider care să se opună candidatului USL. Domnul Mihai Răzvan Ungureanu, care începuse să fie gândit ca un viitor lider, a sfârşit în mod penibil şi ridicol. În politică, ridicolul este cel mai periculos. Când devii ridicol şi lumea râde de tine că ţi-ai dat cu unguent, că ţi-au luat parfumuri, tu ai terminat cu viaţa politică. Te mai apreciază câţiva care vor să fie cu bun simţ. Plus de asta, Victor Ponta a spus recent, nu lipsit de temei, că pe Mihai Răzvan Ungureanu l-au impus în ţară serviciile secrete străine. MRU a protestat cam cu jumătate de gură, dar o reacţie nu a avut şi ştie de ce. În cariera lui de după `90 sunt implicaţi prea mulţi oameni din exteriorul ţării care l-au tot propulsat.

R: Ce viitor politic vedeţi pentru Traian Băsescu?

D. S.: După cum văd că se manifestă în ultima vreme Traian Băsescu- ieşiri foarte mult în media, interviuri televizate lungi, a avut o conferinţă de presă la o oră de maximă audienţă în care a început să se justifice cu măsurile din 2010, din 2009, a vorbit despre guvernele Boc şi Ungureanu, făcând o analiză pe care nu i-o ceruse nimeni şi vrând, parcă, să arate că nu a fost atât de rău- încerc să prevăd evoluţia acestuia. Probabil că are o frustrare pentru că poporul, în ultima vreme, a fost extrem de rău cu Traian Băsescu. Toate manifestările au fost împotriva lui, nu mai vorbesc de Piaţa Universităţii cu prostele de luni de zile şi culminând cu votul de la referendum... Doar Curtea Constituţională l-a mai ţinut. În rest, dacă ar fi avut un pic de onoare, ar fi trebuit să plece de atunci. Ca să glumesc puţin, o să vă spun că îl văd peste vreo 15 ani, un bătrânel cu nişte grafice în mână în Parcul Cişmigiu sau pe un cheu, explicând celor care vor să îl asculte că măsurile pe care le-a luat în 2009 nu au fost împotriva poporului, ci spre binele lui. Vă amintiţi celebra schiţă a lui Caragiale ”Două loturi”. Aşa era şi acolo. Este un om care nu acceptă realitatea cu uşurinţă. Chiar mi se pare că în ultima vreme trăieşte într-o lume a lui în care încearcă să îşi dovedească lui însuşi că este iubit de poporul român. Ori, în politică nu mai are cum să revină. Niciun conducător care a urmat traseul lui Traian Băsescu nu a revenit la iubirea poporului după ce a pierdut-o.

R: Cu cine merge PSD Prahova la europarlamentare?

D. S.: Dat fiind că vor fi liste separate, este foarte clar că pentru partidele din USL este un moment al evaluării interne care nu s-a mai făcut de multă vreme. În acest context, cred că alegerile europarlamentare de la anul vor fi mai importante pentru interiorul ţării decât pentru exterior. În exterior o să trimitem nişte oameni, dar evaluarea va fi extrem de importantă. Atunci, probabil că aceşti candidaţi vor fi foarte bine cântăriţi pentru că, în afara muncii oamenilor de partid şi a organizaţiilor, contează foarte mult şi cei pe care îi susţii, imaginea lor. Dacă trimiţi unul ca EBA, nu se mai duce nimeni să voteze. Referitor la ce am trimis până acum în Parlamentul European, trebuie să spun că lucrurile nu au fost ideale. Noi nu ne-am prea înţeles rolul în Parlamentul European, de la primele alegeri încă. Atunci a fost un moment şoc pentru Europa pentru că social-liberalii din toată Europa se străduiseră să sprijine aderarea României la UE, popularii europeni s-au opus, iar la primele alegeri noi am trimis mai mulţi populari şi le-am stricat echilibrul forţelor. Populaţia României vede alegerile europarlamentare tot ca o chestiune internă. Situaţia va trebui să se schimbe pentru că începe problema cu regiunile, activitatea în PE are o latură profundă dedicată regiunilor de dezvoltare în toată Europa, fondurile sunt structurate în felul ăsta şi atunci europarlamentarii vor avea un rol destul de important.

R: Cum merg lucrurile în colegiul dvs?

D. S.: Cu înţelepciunea la care făceam apel la începutul interviului, după doar trei luni de zile, lucrurile s-au mişcat în sensul aşteptat de noi. Probabil că oamenii îşi doresc întotdeauna mult mai mult. Eu sunt într-o legătură permanentă cu primarii din zonă şi cu atât mai mult cu primarul Ploieştiului... Şi în Ploieşti există o stare de nemulţumire pentru că există acea mare masă a alegătorilor care aştepată schimbări imediate. Vor să vadă în primele luni că se schimbă lucrurile fundamental. Astfel de oameni nu pot fi mulţumiţi decât prin prezenţa în mijlocul lor a celor pe care i-au votat şi care să le explice unele lucruri. Nu există altă variantă pentru că nu ai o baghetă magică să asfaltezi toate străzile, să dai la toturor în primele trei luni tot ce ai promis în campania electorală. Probabil că ei vor primi promisiunile electorale, dar eşalonate în timp. De obicei, în primul an, în al doilea an de mandat, faci cele mai impopulare lucruri, până la urmă- măsuri de austeritate, ca să poţi să ai bani la buget, mai ales când vii cu nişte bugete văduvite şi cum sunt înainte de alegeri. Şi atunci, cred că este necesară mai multă comunicare. Comunicarea ţine loc de promisiuni electorale. Oamenii vor să îi vadă pe aleşi şi chiar înţeleg, dacă li se explică.