Paul Palas: Calitatea umana - diferenta majora intre PDL si PNL

Consilierul local Paul Palas a acordat un interviu publicatiei ph-online.ro, in care explica motivele pentru care a ales sa se inscrie in PNL dupa "esecul" din relatia cu democrat-liberalii. De asemenea, in calitate de preşedinte al Comisiei de buget din cadrul Consiliului Local Ploieşti, Paul Palas dezvolta situatia bugetului local.

Reporter: De ce, după experienţa cu PDL-ul, v-aţi mai întors în politică?

Paul Palaş: E deja poveste veche aceasta. Din PDL am plecat în 2011, în vară, iar în PNL m-am înscris în 2012, prin februarie. De ce? Pentru că nu pot să stau deoparte deocamdată. Sunt la vârsta la care consider că pot să mişc lucrurile, nu-mi place deloc condiţia în care mă aflu în acest moment.

R: La ce vă referiţi?

P. P.: Suntem o societate care are nevoie de multe schimbări şi consider că pot face ceva în acest sens. Uitaţi-vă în jurul dvs, la tot ceea ce vă înconjoară. Mediul în care trăim este un mediu de care, vă mărturisesc, nu sunt deloc mulţumit.

R: De ce PNL? Ce aţi găsit aici?

P. P.: E vorba de construcţia mea, ca şi mod de gândire. Sunt un liberal prin gândire. PNL pentru că e singurul partid care putea fi o alternativă la ceea ce eram eu înainte, ca membru al unui partid de dreapta. Cred eu că PNL va deveni cel mai puternic partid de dreapta.

R: Nu v-a fost teamă că vi se va pune eticheta de traseist politic?

P. P.: M-am gândit la treaba asta, am încercat să tratez problema cât se poate de atent, dar am fost în faţa următoarei situaţii: eram într-un partid în care era clar pentru mine că nu pot rămâne. Era o diferenţă fantastică între modul meu de a gândi şi modul lor de a gândi, între modul meu de a fi şi modul lor de a fi. Ca şi într-o căsnicie, nu poţi trage de o relaţie la infinit, la un moment dat trebuie să rupi lucrurile. Aşa a fost şi la mine. Am încercat să salvez acea relaţie, am tras de ea cât am putut eu, până la momentul în care am spus că nu se mai poate şi am rupt-o. S-a întâmplat aşa în vara anului 2011. A apărut sau a reapărut, mai bine zis, nevoia de a mă implica şi m-am înscris în PNL cu toate riscurile care decurg de aici.

R: Aţi fost destul de vizibil în campania de susţinere a primarului Iulian Bădescu. V-au reproşat oamenii această trecere de la un partid la altul?

P. P.: Nu mi-au reproşat. Oamenii care cunosc fenomenul politic au înţeles exact conjunctura, faptul că am plecat din PDL atunci când foarte mulţi intrau în PDL, am intrat în PNL înainte ca acest partid să devină o forţă în urma alegerilor, deci oamenii au înţeles şi am contribuit din plin, zic eu, la reuşita partidului.

R: Aţi spus, la un moment dat, că în PDL nu aveaţi voie, practic, să aveţi păreri contrare celor ale partidului. Cum e în PNL din acest punct de vedere?

P. P.: Până în momentul acesta, nu am simţit constrângeri, sper că nici de acum înainte nu va fi cazul.

R: Există în USL acele tensiuni despre care se tot vorbşte?

P. P.: Eu nu le-am simţit. Acum, ştiţi foarte bine că o organizaţie perfectă nu există nicăieri, dar mărturisesc că eu nu am simţit astfel de tensiuni. În orice caz, asupra mea nu au fost exercitate presiuni şi tensiuni de niciun fel.

R: Dacă ar fi să punctaţi o diferenţă majoră între PDL şi PNL, care ar fi aceea?

P. P.: Calitatea umană. Este o diferenţă mare. Mă refer aici, pe plan local. Este diferenţă mare între ceea ce este într-o parte şi ceea ce se găseşte în cealaltă. Haideţi să comparăm doi avocaţi: Volosevici şi George Botez, de exemplu. Comparaţi-i dvs, eu nu pot. Nu ai cum, este imposibil. Sau doi ”lideri spirituali”. Comparaţi-i pe seniorul Quintus cu Roberta Anastase. E de necomparat.

R: Credeţi că va rezista USL până în 2016?

P. P.: Nu am de unde să ştiu asta. Lucrurile sunt atât de imprevizibile, încât nu pot să ştiu. Poate da, poate nu... Numai Dumnezeu ştie.

R: Cum vedeţi clasa politică actuală, cum o puteţi caracteriza?

P. P.: Prefer să nu o fac. Permiteţi-mi să mă abţin.

R: Atunci să vă întreb altceva. Mai găsim ideologie în partidele de azi?

P. P.: Uitaţi-vă că, de la stânga la dreapta, toţi au aceleaşi concepte. Practic, au ajuns social-democraţii să devină mai liberali decât liberalii şi liberalii mai social-democraţi decât social-democraţii. Din punctul de vedere al doctrinei, nu există mare diferenţă. În opinia mea, diferenţa o fac calitatea umană şi capacitatea de a rezolva lucruri. Sunt partide unde atât calitatea umană, cât şi capacitatea de a face lucruri sunt două elemente slab reprezentate, iar alte partide în care aceste două elemente sunt mai bine reprezentate.

R: Să trecem puţin la administraţie. În calitatea dvs de preşedinte al Comisiei de buget din cadrul Consiliului Local Ploieşti, spuneţi-ne cum stăm cu bugetul anul acesta?

P. P.: Bugetul municipiului Ploieşti este unul de avarie pentru că avem din urmă de plătit sume mari pe investiţii, sume lăsate de o aventură politică. Fostul primar, precum ştiţi, a venit cu acel proiect de izolare termică a locuinţelor pe linia traseului 102, investiţie care scoate din banii municipalităţii 69 de miliane de lei. La momentul în care el a pornit acest proiect, fără să aibă un fundament real, a invocat faptul că Ministerul Dezvoltării va participa în acest proiect. Practic, Guvernul nu a finanţat deloc acest proiect, iar primăria va trebui să plătească integral aceste sume. Va fi un efort foarte mare pe care îl vom face. Vorbim de vreo 15 milioane de euro şi acest lucru se va resimţi pe total buget.

Pe urmă, mai sunt şi alte lucruri, acele penalităţi pe care trebuie să le plătim pentru stadion - o nefăcută a administraţiei trecute, a administraţiei Volosevici. Au fost nişte lucrări semnate, dar necomandate pentru care s-au cerut bani şi fireşte că instanţa a luat o decizie în sensul de a se plăti de către municipalitate acele lucrări. Sunt şi pe acolo vreo 11 milioane de lei, deci în total ajungem undeva la aproximativ 80 de milioane de lei, bani de plătit din urmă.

În condiţiile în care bugetul îl văd undeva între 430 şi 450 de milioane de lei din venituri proprii - ar fi construit mai realist pe 430 de milioane-, la care mai adăugăm 70 de milioane de lei bani pe care să îi atragem dintr-un împrumut.

La aceştia se vor mai adăuga bani din fonduri europene pentru proiectele despre care am tot discutat în ultimele zile - reconstrucţia liniilor de tramvai 101 şi 102, plus Parcul Municipal Vest şi supratraversarea de la Billa.

Aceştia sunt bani europeni pentru care trebuie să venim cu o cotă mică de finanţare. În câteva cuvinte, va fi un buget care va trebui să fie foarte atent construit, astfel încât să putem să onorăm obligaţiile pe care ni le-au făcut alţii, din păcate. Trebuie să încercăm să onorăm şi obligaţia pe care ne-am făcut-o în campanie cu spitalul de pediatrie şi aici trebuie să ne apucăm de treabă pentru că avem clădirea aceasta în care trebuie să investim bani, iar în a doua jumătate a anului trebuie să ne apucăm de treabă. Deci, va trebui să chibzuim foarte atent fiecare bănuţ. Ca să nu mai vorbim de faptul că sunt destul de mari şi cheltuielile de funcţionare a instituţiei, ajungând undeva la 410 milioane, undeva cam la 90% din buget.

R: Cum vor fi afectaţi ploieştenii de acest buget ”de avarie”?

P. P.: Tot ce înseamnă canalizare începută va fi terminată, nu se pune problema să fie altfel. Gropile care sunt în asfalt vor fi plombate, dar în mod clar nu cred că va mai exista anul acesta, pentru că nu este posibilitate, acea politică de reasfaltare masivă a străzilor. Nu avem posibilitatea financiară. Avem doar posibilitatea să ne menţinem străzile într-o condiţie decentă.

R: Cum este Consiliul Local de acum?

P. P.: În opinia mea, este un Consiliu de o calitate mult mai bună decât cel din mandatul trecut. Nu neapărat pentru că ar avea un merit acest Consiliu sau pentru că nu ar fi avut un merit cel anterior, ci pentru că, în acest moment, Consilul Local nu mai este o maşină de vot ca un breloc la cureaua primarului, cum era înainte. Aduceţi-vă aminte cât de des erau şedinţe extraordinare, şedinţe cu proiecte urgente, chipurile, care peste două săptămâni erau modificate din nou. Păi, unde era urgenţa, dacă ele puteau fi supuse modificărilor după două săptămâni. Era un stil total nepotrivit de lucru şi fireşte că acest lucru arunca o lumină nefavorabilă asupra Consiliului. Consiliul ar fi putut la vremea respectivă să îşi salveze imaginea printr-o împotrivire la acest mod de lucru. Dar, din păcate, oamenii de acolo au preferat să spună ”nu”, mergem mai departe aşa. Consilierii şi-au afectat propria imagine pentru că, acceptând acel mod de lucru, implicit au acceptat să se repercuteze şi asupra lor această imagine neplăcută.