Liliana Băescu (gimnastică ritmică) ”Toţi cei care ne-au văzut au spus că secţia de la Ploieşti va avea un viitor”

Liliana Băescu este coordonatoarea secţiei de gimnastică ritmică a CSM. Aflaţi totul despre acest sport (cât costă, ce calităţi trebuie să aibă fetiţele care vor să îl practice, de la ce vârstă pot începe) şi despre rezultatele pe care micuţele gimnaste ale Ploieştiului le-au adus în ultimii ani, din interviul de mai jos:

Reporter: Sunteţi omul care a pus bazele secţiei de gimnastică ritmică din cadrul CSM Ploieşti. Cât este de greu să porneşti o secţie de la zero?

Liliana Băescu: Atunci când apare dorinţa de a face, nu este greu deloc. Când ai sclipirea aceea şi voinţa şi dorinţa să vezi un lucru realizat, se poate. E ca atunci când faci un copil. Îl aştepţi, eşti minunată că ai aflat de sarcină, o duci nouă luni până la capăt, după care te ocupi să creşti în continuare copilul. Aşa este şi cu secţia aceasta, aşa am pornit. Practic, am bătut la uşa primarului Calotă, aflat în ultimul an de mandat, în 2008, şi i-am spus că am o idee. I-am spus despre ce este vorba, despre faptul că secţia de la CSS se desfiinţează, că nu au condiţii, şi am întrebat dacă putem face o astfel de secţie la CSM. Mi-a zis să pun pe hârtie, după care a intrat în şedinţă de Consiliul Local, s-a votat şi în momentul în care, la 1 februarie, am dat drumul la secţie, în urma unei selecţii în grădiniţele din Ploieşti am adus în sala Doroftei 60 de copii. După cinci ani, din selecţia iniţială mai sunt trei, ei fiind în lotul naţional de junioare.

R: Câţi copii sunt acum la secţie?

L. B.: Sunt 20 de copii la performanţă şi 24 de copii la secţia de iniţiare.

R: Care sunt rezultatele cu care vă mândriţi cel mai mult?

L. B.: În primul rând, faptul că am promovat la lotul naţional de junioare al României trei copii. Cele trei- Cesima Nechifor, Iulia Harcan şi, de anul acesta, Denisa Stoian- ne aduc mari bucurii prin faptul că au fost nominalizate de federaţie. Pe urmă, sunt cele două titluri de vicecampioane cu echipa de anul trecut. A lucra cu o echipă este foarte greu. În general, antrenoarele din ţară lucrează la cluburi în echipă, mai multe antrenoare şi îşi promovează copiii în echipă. Aici noi suntem singure şi lucrăm cu toţi copiii. Este mult mai uşor să promovezi o gimnastă, să fii impecabilă pe covor, decât o echipă. Noi am depus toate eforturile să promovăm cât mai multe fetiţe şi avem şi vârfuri în echipă şi o echipă valoroasă. Anul trecut am pierdut titlul naţional la un punct şi patru sute diferenţă de câştigătoare, în timp ce clasata a treia a fost la 14 puncte diferenţă faţă de noi. A fost o tristeţe mare. Din păcate, nu ne ajunge timpul de antrenament. trebuie să împăcăm şi şcoala şi pregătirea. Aceşti copii nu sunt prinşi într-un sistem sportiv organizat, cum este un liceu cu program sportiv, cum este la Bistriţa, Târgu Mureş sau Baia Mare să aibă ore asigurate prin curriculum şcolar. Ele vin de la şcoală aici şi apoi se duc acasă şi trebuie să îşi facă şi datoria de eleve. Dacă le ţinem mai mult, nu mai fac faţă cu şcoala şi atunci părinţii încep să taie. Şi se taie de la activităţile extraşcolare. Avem rezultate la Cupa României, în 2011 Livia Harcan a ocupat locul II şi anul trecut a pierdut la mustaţă locul I.

R: Ce calităţi trebuie să aibă o fetiţă pentru a putea practica gimnastică ritmică?

L. B.: Trebuie să aibă, în primul rând, o conformaţie longilină şi un strat redus de ţesut adipos. Cu cât sunt mai slabe, cu atât este mai bine, pentru că solicitarea pe care o impune gimnastica ritmică unui corp este mare, iar în momentul în care are o greutate mai mare, îl uzează foarte repede. Articulaţiile sunt foarte solicitate. Ne trebuie mobilitate articulară, ne trebuie supleţe musculară, noi avem sărituri, avem elemente impuse de codul de punctaj care induc o uzură a organismului. Cu cât eşti mai slab, cu atât faci mai bine faţă. La noi, un antrenament durează patru ore. Numai programul de încălzire şi pregătire specifică trece de o oră şi jumătate pentru că trebuie să stai în deschideri de sfoară, să te duci în extensii pe spate ca să poţi să-ţi creezi acele calităţi care să te ridice foarte mult. Codul de punctaj este foarte clar. Mobilitatea, forţa, viteza, toate trebuie îmbunătăţite la fiecare antrenament. Cine stă la nivel internaţional, senioarele de exemplu, are antrenamente de opt ore. Fetiţele noastre care anul trecut au fost convocate- Cesima şi Livia- s-au pregătit două săptămâni sub îndrumarea unui antrenor din Ucraina şi a doamnei Maria Gârbă, de la lotul naţional. Programul era de cinci ore dimineaţă şi două ore după-amiază. După două zile, nu mai erau în stare de nimic, nu mai puteau să stea în picioare. Acesta este ritmul în care trebuie să lucrezi ca să scoţi performanţă.

R: De la ce vârste le recomandaţi părinţilor să aducă fetiţele la gimnastică?

L. B.: Ideal ar fi la patru ani, pentru că la şase ani ele trebuie să participe la primul concurs. Atunci este nevoie de timp ca să le dezvoltăm câteva calităţi de care au nevoie la vârsta aceea. Între şase şi opt ani se lucrează fără obiect. Intervalul acesta pune accent pe dezvoltarea calităţilor specifice gimnasticii ritmice, iar de la opt ani se introduc şi obiecte.

R: Cât costă?

L. B.: Nu costă nimic. Practic, noi avem susţinere din partea Consiliului Local, avem un buget anual. E adevărat că mai avem şi nişte cheltuieli pe care clubul nu le poate acoperi sau nu a putut în trecut să le acopere. De exemplu, avem o sală de coregrafie pentru care nu am primit bani de la CSM şi a trebuit să suportăm oglinzile şi amenajarea, mai puţin covorul care a fost cumpărat de CSM. Amenajarea a fost suportată de comitetul de părinţi al secţiei. Dar nu se cere nicio taxă.

R: Ştim cu toţii că milioane de euro se învârt în lumea fotbalului. Care este reacţia sponsorilor atunci când primesc o solicitare din partea unei secţii de gimnastică ritmică?

L. B.: Am transmis sute de solicitări şi rugăminţi şi prin telefon şi prin email... Feedback-ul pe care l-am primit a fost de genul ”ce primim în schimb?”. Le-am spus că primesc un spaţiu pentru un banner care va fi mediatizat, dacă vom avea televiziuni la eveniment, că vom menţiona ajutorul primit atât pe site-ul primăriei, cât şi pe cel al secţiei şi că putem veni cu demonstraţii sportive ale copiilor la diverse manifestări pe care ei le pot organiza. Nimeni nu a fost încântat de oferta noastră, dar, pe baza unor prietenii, a unor rugăminţi, a unor relaţii- ştiţi cum se spune, că în România sponsorizarea tot pe relaţii apare- am reuşit să atragem şi nişte fonduri, astfel încât să nu ducem lipsă de nimic. Comisia de buget-finanţe din Consiliul Local niciodată nu ne-a pus nicio piedică şi a fost de acord cu toată planificarea bugetară pe care am prezentat-o şi am putut face mult. Anul trecut am făcut două competiţii naţionale. Nu ştiu dacă există în istoricul federaţiei vreun club care să facă şi Campionatul de junioare şi senioare, şi Campionatul naţional de copii.

R: Aveţi nemulţumiri legate de baza materială? Dar legate de finanţare?

L. B.: Acum doi ani, am fost întrebată cum pot să mă antrenez în condiţiile de la CSM, pentru că este foarte multă gălăgie. Din păcate, terenul paralel cu noi se mai închiriază şi pentru fotbal şi mai zboară mingile peste banner, mai auzim şi înjurături... Am fost întrebată, în aceste condiţii, de ce nu solicit să ni se facă o sală nouă. Am spus că nu fac aceasta pentru că vreau să confirmăm că merităm şi apoi să primim ajutor. Mi-e teamă acum să spun că o mai merităm pentru că, dacă nu se vede de către conducerea clubului că merităm şi dacă nu vin ei cu soluţii, eu mă mulţumesc cu faptul că suntem aici în sală şi nu suntem daţi afară, pentru să s-a încercat şi lucrul acesta. Periodic, aici au loc diverse acţiuni, drept pentru care trebuie să ne întrerupem activitatea. Nicio întrerupere nu aduce beneficii în planul nostru de pregătire. Avem un plan de pregătire, astfel încât, atunci când ajungem în perioada competiţională, să avem totul gata pentru a putea să repetăm exerciţiile de concurs. Nu ne putem duce oricum la concurs. Ţin foarte mult la imaginea clubului şi toată lumea care ne-a văzut a spus că secţia de la Ploieşti este una care va avea un viitor. Nu vreau să cobor standardul. Dar fetele ies la de la şcoală, se duc acasă, fac o parte din teme, iar la 16.30 sunt în sală. Deci vin după şcoală, după solicitarea psihică necesară temelor, le cerem şi noi aici să fie atente pentru că altfel nu îşi pot însuşi elementele necesare, în timp ce este un zgomot infernal aici. Nu se pot concentra, nu putem comunica bine, se duc acasă frânte de oboseală şi unele dintre ele îşi fac temele până la 11.00, 12.00 noaptea.

R: Ce surprize pregătiţi pentru anul acesta?

L. B.: Anul acesta pregătim a cincea ediţie a Cupei Primăverii şi am obţinut deja licenţa de la Federaţia Internaţională de Gimnastică (FIG). Se pot organiza concursuri şi fără licenţa FIG, dar aceasta aduce o garanţie participanţilor că totul este bine organizat şi corect. Vrem să avem rezultate internaţionale apreciate la nivelul de sus. Anul trecut am avut naţionala Ucrainei şi ştim că toată gimnastica ritmică venită din fostul spaţiu sovietic este în vârful clasamentului. Am avut echipă din Rusia de lot naţional, din Moldova, Italia, Egipt... Am avut nouă ţări participante. A fost o mare realizare şi asta pentru că am avut acreditarea FIG. Deja am trimis invitaţia la Cupa Primăverii către cluburile din străinătate şi deja am primit o înscriere din partea Rusiei şi una din partea Moldovei, termenul limită fiind 5 aprilie. Ne pare rău că nu este gata Sala Olimpia pentru că am fi vrut să facem într-adevăr o competiţie de top şi să vină cât mai multă lume şi să vadă despre ce este vorba într-o competiţie de gimnastică ritmică, mai ales că vârsta de începere a acestui sport este foarte mică şi poate convingem părinţii să îşi scoată copiii de mici din faţa calculatoarelor şi a televizoarelor şi să îi obişnuiască de la vârste mici cu sportul. Noi mergem în grădiniţe şi facem selecţii şi găsim copii supraponderali.

R: Este o problemă a generaţiei actuale?

L. B.: Este o problemă foarte gravă. Stăm la calculator, la televizor, părinţii sunt ocupaţi şi atunci sunt foarte mulţumiţi că nu sunt deranjaţi de copii, ne petrecem zilele de naştere la fast food-uri, la şcoală nu mai facem educaţie fizică... Copilul meu a fost patru ani la o şcoală de renume din oraş şi nu a făcut educaţie fizică. În locul ei făcea matematică, în loc de desen făcea matematică, la Tehnici eficiente de învăţare făcea matematică şi atunci cum să nu fie o problemă? E adevărat că lipsesc bazele sportive. Fiecare şcoală ar trebui să aibă sală de sport funcţională, profesori şi aşa mai departe.