Elisabeta Savu (Muzeul Ceasului): ”Ne deosebim de alte muzee din Europa prin piesele care au aparţinut unor personalităţi extrem de importante”

Elisabeta Savu, şefa Muzeului Ceasului din Ploieşti- despre unicitatea şi valoarea deosebită a pieselor din acest muzeu, despre cât de mult mai vine lumea la muzeu şi despre locul în care se va muta expoziţia pe perioada reabilitării clădirii în care funcţionează acum.

Reporter: Ştim cu toţii că Muzeul Ceasului din Ploieşti este unul… special. Ce înseamnă el, practic, pentru acest oraş, pentru România, până la urmă?

Elisabeta Savu: Muzeul Ceasului ”Nicolae Simache” din Ploieşti este o instituţie culturală emblematică pentru acest oraş, pentru acest judeţ şi, fără nicio exagerare, pentru România. Acest calificativ este acordat de unicitatea colecţiei lui şi anume de o valoroasă colecţie de ceasuri care ilustrează istoria instrumentelor de măsurat timpul din secolul al XVI-lea până la jumătatea secolului XX. Sunt ceasuri de provenienţă străină- după cum se ştie, România nu are o tradiţie în acest domeniu- sunt ceasuri din ţări care s-au remarcat în acest domeniu- Germania, Franţa, Anglia, Elveţia. Cum alte cuvinte, acele mai vechi piese din colecţia noastră corespund cu cele mai vechi piese şi din ţările în care au fost produse. Avem o tipologie extrem de diversă de piese, respectiv ceasuri de masă, cele mai vechi sunt şi de tip astronomic, un ceas cu apă, ceasuri de voiaj, de buzunar, de trăsură- este acelaşi lucru cu cele de voiaj, dar cele de trăsură sunt mai vechi decât acestea- pendule de parchet şi, în mod surprinzător, avem un lot foarte consistent de automate muzicale. Uneori, acestea sunt asociate şi cu mecanisme de ceas în funcţiune, alteori sunt simple automate muzicale. Ele se află în colecţia unui muzeu de ceasuri pentru că ele au fost inventate tot de meşteri ceasornicari, iar o piesă care pune mecanismul acestora în mişcare- arcul- este identică cu cea de la ceasurile mecanice. În muzeu, toate piesele pe care le avem sunt de factură mecanică şi multe piese au o valoare aparte pe lângă cea istorică, artistică, care decurge din apartenenţa lor. Mă refer la ceasurile care au aparţinut unor personalităţi extrem de importante din cultura, istoria României, mai ales. Avem şi piese care au aparţinut unor personalităţi străine. Ele dau Muzeului Ceasului din Ploieşti o particularitate, în sensul că deosebesc acest muzeu de alte muzee de ceasuri din Europa şi amplifică valoarea colecţiei noastre.

R: Câte piese aveţi?

E. S.: Piese complete avem în jur de 2.000, dar adăugăm şi componente specifice domeniului orologeriei şi atunci ajungem la un număr care depăşeşte 4.000 de exemplare. În expoziţia de bază, sunt 30 de piese de diferite tipuri- de la ceasurile de masă, la pendulele de salon- care sunt în funcţiune şi care au o durată de funcţionare a mecanismului variată, de la o zi, la o săptămână sau la 30 de zile. Colegele mele sunt cele care fac operaţiunea de întreţinere a funcţionării mecanismului. Una din piesele foarte valoroase atât din punct de vedere tehnic, cât şi al valorii memoriale şi a stării de conservare, este un ceas de masă de tip astronomic care a aparţinut lui Alexandru Ioan Cuza. Este un ceas realizat în Franţa la mijlocul secolului al XIX-lea, un ceas a cărui funcţionare astăzi este ireproşabilă. El are şi un mecanism sonor cu clopoţel de marcare a orelor întregi, a sferturilor şi jumătăţilor de oră.

R: Numiţi o piesă care are o poveste deosebită.

E. S.: De regulă, într-un muzeu prezentăm în mod deosebit valoarea tehnică a piesei. Poveştile acestea uneori sunt cunoscute, alteori nu. Colecţia Muzeului Ceasului a fost făcută în mod preponderent între anii 1955-1963, când a fost inaugurat. Este o perioadă când cei care aveau aceste valoroase piese în proprietatea lor le vindeau prin nişte intermediari şi aşa nouă ne lipseşte informaţia de provenienţă. Ele au fost cumpărate de la unităţi de tip comercial, un fel de consignaţii. Noi găsim în documentele de arhivă pe care le deţinem asemenea informaţii foarte vagi. Evident că sunt şi piese a căror provenienţă este cunoscută.

Ceasurile de mână sunt extrem de puţine. Însă dintre ele se detaşează valoarea deosebită a unui ceas de mână care a aparţinut marelui diplomat român Nicolae Titulescu. Are o valoare memorială, în primul rând. Pe capacul carcasei piesei scrie o dată- 12 decembrie 1934 şi semnătura lui Nicolae Titulescu. Foarte probabil este vorba de data cumpărării acestei piese care este luată din Geneva, un important centru de orologerie. Nicolae Titulescu a purtat o perioadă acest ceas şi apoi l-a dăruit unui colaborator foarte apropiat- Toma Ionescu-, secretarul lui. Toma Ionescu, doctor de profesie şi diplomat, era chiar fratele mai mare al lui Tache Ionescu, personalitate politică de primă mărime a istoriei noastre. Piesa a ajuns în patrimoniul muzeului prin oferirea ei spre vânzare de către soţia lui Toma Ionescu- Maria Ionescu. Mai avem un ceas tot cu o valoare memorială, un ceas de mână, tot de provenienţă francează. Acest ceas a fost dăruit din 1877 până în prezent. Cei care l-au primit au fost extrem de puţini. Primul proprietar a fost Marele Duce Nicolae. El era comandantul armatei ruseşti în anii 1877-1878, perioadă în care s-a declanşat războiul ruso-turc pe teritoriul Bulgariei. Piesa noastră este legat de oraşul Zimnicea. Aici, comandamentul armatei ruse a stat o perioadă, iar Marele Duce Nicolae a oferit celor care i-au găzduit o piesă extrem de valoroasă- un ceas de buzunar din aur pe capacele căruia sunt portretul său şi al soţiei sale. Acest ceas s-a păstrat în familia din Zimnicea de la 1877 până la 1994, când doamna Mihaela Spiţer, o descendentă din familia respectivă, a venit şi ni l-a dăruit. Piesa este splendidă ca aspect şi ca valoare memorială.

R: Mai vine lumea la muzeu sau vă simţiţi a fi într-o luptă cu evoluţia societăţii?

E. S.: Muzeul nostru este unul dintre cele mai vizitate din oraş, cred că şi din judeţ. Numărul de vizitatori dintre noi şi alte muzee de anvergură din judeţ- Complexul Naţional Peleş- este mult mai mare, dar suntem într-o categorie de muzee extrem de vizitate, de apreciate. Avem mai multe categorii de vizitatori. Numărul acestora este constant. El se situează în jurul cifrei de 30.000. Constanţa este dată de faptul că muzeul este inclus în traseele turismului cultural şcolar şi nu este şcoală din Bucureşti sau judeţe limitrofe care să ne ocolească în perioada când şcolile organizează asemenea ieşiri.

Mai este şi o altă categorie de vizitatori care vin mai ales vara şi care mie îmi este foarte dragă. Este vorba despre vizitatorii avizaţi. Sunt oamni foarte instruiţi, care au posibilitatea de a călători în Europa, mai ales, şi vin cu nişte informaţii care ne fac foarte mare plăcere. Ei au vizitat alte muzee din lume, inclusiv cele de ceasuri. Ei fac automat o comparaţie şi, de regulă, comparaţia ne onorează. Ei aşază Muzeul Ceasului din Ploieşti alături de cele din Europa, nu atât prin numărul de piese sau spaţiul pe care îl avem, ci prin unicitatea unor piese pe care ei nu le-au văzut în alte muzee. Aceştia vizitatori avizaţi constituie o categorie extrem de aparte.

R: Dacă v-aţi afla în faţa unui grup de persoane, cum le-aţi convinge să viziteze Muzeul Ceasului din Ploieşti?

E. S.: Cred că muzeul are totuşi un statut privilegiat. Nu este nevoie de foarte multe convingeri pentru că deja are un renume care se susţine prin valoarea exponatelor sale şi muzeul este foarte vizitat. În cadrul activităţilor noastre muzeale sunt şi activităţi în afara celor standard. De exemplu, de ani buni, participăm la un program european cultural- Noaptea Muzeelor. Asta presupune că muzeul este deschis în timpul nopţii, până la ore variabile. În această perioadă, muzeul este vizitat într-un număr extrem de mare, adică avem până la 3.000 de vizitatori în acea noapte. Sunt momente în cadrul acestui interval de timp când muzeul este plin de vizitatori şi ocupă întregul spaţiu al expoziţiei de bază. O altă perioadă este cea a zilelor oraşului. Sunt la sfârşit de mai, la două săptămâni de Noapte Muzeelor, dar aceasta nu este un impediment, pentru că numărul de vizitatori este la fel de mare. Deci, muzeul are un renume atât în Ploieşti, cât şi la nivelul ţării şi are foarte mulţi vizitatori. Noi funcţionăm pe baza unor indicatori şi avem o serie întreagă de acţiuni care să contribuie la mărirea acestui număr.

Acum lucrăm la activitatea noastră pe anul în curs şi nu aşteptăm pur şi simplu ca vizitatorii să vină, ci mergem şi noi spre a-i convinge cu o multitudine de tipuri de programe să ne viziteze muzeul.

Anul acesta, pe data de 6 mai, muzeul aniversează un semicentenar. El a fost înfiinţat în 1963 la această dată. Cu acest prilej, Muzeul Ceasului organizează un simpozion, lansează o medalie şi organizează o expoziţie.

R: Muzeul Ceasului intră, în curând, în reabilitare pe fonduri europene. Unde se mută expoziţia?

E. S.: Conducerea Muzeului Judeţean de Istorie a luat o decizie justă, iar expoziţia de bază va funcţiona în Sala Auditorium a Muzeului Judeţean de Istorie şi vom găsi o modalitate de a face ca numărul de vizitatori să nu scadă sau să scadă extrem de puţin. Acolo expoziţia de bază va funcţiona timp de trei ani. Paralel cu activitatea celor care se vor ocupa de aspectul clădirii, de reabilitarea ei, personalul de specialitate al muzeului va elabora o nouă tematică conform standardelor actuale şi muzeul va arăta cu totul altfel din toate punctele de vedere.