Directorul SC Drumuri şi Poduri SA, Ionel Ciobanu, dezvăluie, într-un interviu acordat PH-online, de ce România nu are drumuri de calitate şi vorbeşte, totodată, despre problemele societăţii pe care o conduce şi despre cum s-ar fi putut evita această situaţie.

Reporter: SC Drumuri şi Poduri se confruntă cu o situaţie dificilă care trenează de ani de zile. În ce punct a ajuns societatea?

Ionel Ciobanu: Încercăm să restructurăm. Ultimul termen în proces, pentru că au fost nişte procese cu diverşi contractanţi, este pe 12 decembrie, urmând să depunem în instanţă, dacă este cazul în urma unei analize cu administratorul judiciar, o reorganizare a acestei societăţi să nu o băgăm în faliment. Asta ne dorim toţi. Ne-am descurcat până acum cu nişte lucrări destul de bunicele, însumând peste 70 de miliarde până la sfârşitul anului. Nu e o cifră mare, având în vedere că această societate a avut cifre de sute de miliarde. O să avem şi o zonă de deszăpezire pe drumuri judeţene, ceea ce ne va ajuta enorm. Consiliul Judeţean organizează licitaţii şi noi, cu experienţa pe care totuşi o avem, am mers cu o firmă, noi neputând participa din cauza faptului că suntem în insolvenţă. I-am dat experineţa noastră, utilajele şi aşa mai departe şi în sectorul pe care sper că l-am câştigat vom putea să mai supravieţuim până în martie, pentru că, iarna, drumarii sunt deficitari la capitolul muncă.

R: Ce datorii aveţi?

I. C.: Sunt datorii. Am preluat societatea cu peste 70 de miliarde datorii, iar acestea au mai crescut în timp.

R: Ce se poate salva?

I. C.: Eu am promis preşedintelui (n. r. preşedintele CJ, Mircea Cosma) că putem salva Făgetul, unde avem o staţie de asfalt, o bază de producţie bunicică, staţia de sortare de la Măgurele, deşi acolo trebuie băgaţi nişte bani pentru modernizare, şi staţia auto de inspecţie de la Scăieni. Astea sunt cele trei puncte care am zis că se pot salva cu încă o reducere de forţă de muncă. Atunci când am preluat am avut 176 de oameni, iar acum avem 72. Problema este la TESA unde am cam mulţi, în jur de 18 şi aş vrea să rămân cu 10-12, dacă şi ”stăpânul”, care este Consiliul Judeţean, va aproba. Cu aproximativ 40-45 de oameni am putea să ne descurcăm foarte bine. Preşedintele mi-a promis că se gândeşte la o nouă restructurare în sensul că drumurile judeţene au nevoie de unul care să le întreţină tot timpul şi a zis că se gândeşte la varianta să puntem să avem un buget asigurat. Cu staţia de la Făget pot să mai torn un covor, să mai fac nişte plombe... Ar fi un fel de perfuzii pentru noi. Nu ne putem compara cu privaţii, pentru că, de fapt, de aici a pierdut această societate.

R: Dacă tot aţi condus discuţia spre privaţi.. Cât este de dură competiţia cu aceste firme?

I. C.: E foarte dură. Cea mai mare problemă pe care am întâmpinat-o aici este mentalitatea omului care a fost învăţat să aibă de lucru. Această societate este SA, nu e bugetară, deci participă ca orice privat la licitaţii, preţurile ştim cum sunt, iar o licitaţie poate să scadă până la 50%-60% din valoare şi atunci cu regia mare nu poţi să îţi permiţi să participi la o asemenea licitaţie pentru că pierzi din start. Mentalitatea oamenilor de la privat e una, ăla munceşte şi noaptea, în schimb aici, la trei jumate pune lacătul. Am încercat, dar nu poţi să îi scoţi din ritmul ăsta. Sunt şi momente când muncitorul stă. Când vine maşina de asfalt, nu poate să o lase pe câmp, dar nu au aceeaşi tragere de inimă. A fost regie şi, deci, erau bugetari. Apoi în `98 a fost transformată în societate pe acţiuni. Din toate societăţile pe acţiuni judeţene este aproape singura care supravieţuieşte prin licitaţie, prin subcontractări, directorul sau ceilalţi care cunosc primăriile se duc după lucrări. Celelalte au contracte, deci au sursa. Nu s-a putut nici ca Termoelectrica să ne preia, nu a fost un vot favorabil în Consiliul Judeţean, şi din cauza asta am ajuns aici. Dacă se făcea treaba asta, poate se linişteau lucrurile.

R: Aţi participat la multe licitaţii. V-aţi lovit de aşa zisele caiete de sarcini cu ”dedicaţie”?

I. C.: Eu am participat la licitaţii în 2012 şi jumătatea lui 2011, până am intrat în insolvenţă. În zona noastră, cel puţin, nu am simţit că în caietele de sarcini sau în licitaţiile care se fac se pun cu precădere nişte condiţii pentru a-i favoriza pe unii. Iar valoarea lucrărilor la care noi am participat nu sare de cinci, maxim şase miliarde, la comune. Nu ne-am dus la autostrăzi. Dotarea societăţii este la pământ. Utilajele sunt învechite, învechite, învechite. Dacă şi acum există cilindru compactor R 14... E penibil. Singurul lucru nou din dotare pe care îl avem sunt patru bascule de 20 de tone la care sper să mă ajute Dumnezeu să achit ultima rată de leasing să rămână acestei societăţi. Am o mare problemă cu acestea, pentru că le-am preluat cu leasing făcut în 2007, nu s-a plătit în 2008-2009 şi era să le pierdeem. Am ajuns la directorul general de la Bucureşti, l-am rugat, acum mai am o lună, le mai dăm nişte bani, urmând să mai eşalonăm câteva miliarde. Iar penalizările sunt foarte mari.

R: Când credeţi că vom ajunge să avem drumuri moderne în România?

I. C.: Când vom fi ca nemţii (râde). La cât mă pricep eu la drumuri după doi ani şi jumătate, pot să spun că nu se respectă tehnologia. În caietul de sarcini, proiectantul îţi dă nişte reguli foarte clare, dar se dă rateu... În zonele de comune, de exemplu, primarii şi-au băgat zestrea de fundaţie- balast, piatră. Tot timpul au făcut chestia asta pentru că pe aceea circulau. Dacă ar fi să respecţi tehnologia dată de proiectant, ar trebui să scoţi, să sapi, să faci cele două straturi de balast, de piatră spartă, să cilindrezi şi aşa mai departe. Acum, ei văd ce e acolo şi de aici mai câştigă şi ei câte ceva, plus din compoziţia asfaltului care nu întotdeauna se respectă.

R: Putem vorbi de o mafie a drumarilor în aceste condiţii?

I. C.: Nu ştiu, nu am simţit chestia asta. În comparaţie cu civlii, cu cei care fac case, drumarii câştigă mai uşor bani. E o diferenţă enormă. Una e să faci un kilometru de drum la care câştigi 4-5 miliarde şi alta e să faci o casă. Banul la ei se face foarte uşor pentru că totul este mecanizat. Un drumar deştept e mai mult de 90% mecanizat din punctul de vedere al tehnologiei. Are utilaj de aşternut, de transport, îi trebuie şofer şi nişte băieţi care să ştie să respecte ce scrie acolo. Ori, eu am probleme şi cu încasările de la drumari pentru că sunt valori mari. Mai e o problemă, pentru că toate aceste lucrări ale drumarilor sunt cu statul, în timp ce celălalt...

R: Faceţi o radiografie a Prahovei din punctul de vedere al sistemului de drumuri.

I. C.: În Prahova, sunt câteva zone care în 2008-2010 au fost făcute foarte bine. Mă gândesc la zone dinspre Mehedinţa, Apostolache, toată zona arată superb. Mai sunt şi altele şi cred că, în viziunea domnului preşedinte Mircea Cosma, drumurile judeţene vor fi aranjate. Partea de sud a judeţului încă mai are probleme la capitolul acesta. Secretul ca să faci lucrurile bune este să îţi placă, să ai pasiune.