Directorul DSVSA Prahova, Mihai Terecoasă: ”Din punct de vedere sanitar-veterinar, suntem la multe capitole cu mult peste Germania”

Directorul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Mihai Terecoasă, vorbeşte, într-un interviu acordat PH-online, despre pericolele la care se expun cei care nu testează carnea de porc împotriva trichinei, despre problemele din sistem, dar şi despre faptul că România se situează, din unele puncte de vedere, deasupra Germaniei.

Reporter: Ne pregătim de sărbători. Sacrificăm porcii în mod european sau tot tradiţional?

Mihai Terecoasă: Nu se poate să îi asomăm pe toţi. Nu avem timpul fizic. Porcii se taie în cinci zile, maxim o săptămână. Ori, un coleg care are asomatorul are mai multe sate, deci unde să se ducă întâi?. Toţi colegii au asomatoare, dar nu avem timpul fizic. Mai sunt oameni care vor să respecte aceste condiţii de protecţie şi chiar mergem la ei.

R: Înţeleg prahovenii pericolele la care se expun dacă nu fac analizele împotriva trichinei?

M. T.: Sunt diferenţe. Sunt localităţi unde au fost cazuri de trichină în care s-au îmbolnăvit şi oameni şi atunci aceia ştiu şi chiar se prezintă la analize. Sunt alte localităţi unde nu a fost trichină şi merg pe principiul ”porcul meu e curat, e beton”, iar în astfel de cazuri este foarte greu de schimbat metalitatea. E greu să îi convingi că nu are nicio legătură trichina cu acele condiţii. Dacă l-ai crescut tu, de mic, poate să fie de la scroafă, dacă l-ai cumpărat, poate să fie infestat, iar boala merge până la sacrificare.

R: A crescut totuşi adresabilitatea către puncele de testare?

M. T.: Da, a crescut, categoric. Avem cazuri, cum ar fi Bărcăneşti, partea cu Tătărani, Româneşti, până la Pucheni, inclusiv, unde au fost cazuri de trichină cu îmbolnăviri şi avem coleg care face în jur de o mie de cazuri de trichină numai de Crăciun, pe total an cam 1.800. De regulă, oamenii vin, dar sunt şi inevitabilele excepţii.

R: În câte puncte putem să testăm carnea anul acesta în Ploieşti?

M. T.: Avem unul aici, la dispensar, unul la Hale, la Circumscripţia 1, la Circumscripţia doi, deci avem trei, plus laboratorul unde mai facem în plus. De regulă, la laborator facem confirmările din tot judeţul. Deci un caz pozitiv confirmat de un coleg în judeţ vine pentru confirmare la laborator.

R: Vă pregătiţie pentru controalele specifice perioadei de sărbători.

M. T.: În jur de 10 decembrie începem. Acum avem o acţiune pe şcoli, cele care au grădiniţe, cantine, after school şi aşa mai departe. După 10 decembrie începem. În primul rând, intrăm pe unităţile de abatorizare, unde se produce această carne, apoi unităţi de desfacere- macelării, carmangerii, unităţi de procesare carne- fabrici de produse din carne şi mai departe avem şi ouăle, avem tot ce înseamnă produse de origine animală şi non animală

R: Care sunt cele mai frecevente probleme întâlnite pe teren?

M. T.: Problemele sunt diferite în funcţie de zonă. În mediul urban, de regulă operatorii au învăţat care sunt condiţiile de funcţionare a unei unităţi legal. Au cunoştinţe mai multe despre condiţiile de igienă, filtru, echipament de protecţie şi aşa mai departe. Probleme sunt mai multe în zona rurală. Oamenii sunt aşa cum sunt, spaţiile nu au dotările ca la oraş, adică poate au apă rece, dar mai greu cu apa caldă, este un spaţiu în curtea omului, şi mai există şi problema personalului. Ei ştiu foarte bine că la noi personalul este redus şi efectiv medicul de circumscripţie ajunge foarte rar acolo şi atunci suplimentăm noi de la Direcţie cu controale în mediul rural.

R: Vorbeaţi de dificultăţi la nivel de personal.

M. T.: Sunt probleme foarte mari. Avem la ora asta foarte multe unităţi. Noi avem, ca mod de organizare, medici angajaţi pe perioadă determinată, funcţionari publici în cadrul Direcţiei. Deci avem medici veterinari angajaţi ai Direcţiei, dar pe perioadă determinată prin care verificăm toate unităţile de procesare. Avem 16 fabrici de produse din carne, şapte abatoare de carne roşie, două abatoare de carne de pasăre, avem vreo 68 de carmanegerii şi peste 100 de măcelării. Nu mai vorbesc de unităţi înregistrate sanitar-veterninar, aici intrând magazine, restaurante, braserii, bufeturi şi aşa mai departe, unde pe total judeţ avem 5.700 de unitţi înregistrate sanitar-veterinar şi, deci, supuse controlului sanitar-veterinar.

R: Concret, pe ce zone sunt cele mai mari probleme cauzate de deficitul de personal?

M. T.: Avem în primul rând laboratorul. Este o problemă care pe mine mă doare foarte tare. Este laboratorul făcut de mine în mandatul trecut, am pus suflet aici. L-am făcut în nouă luni de zile, am început săpăturile când celelalte judeţe din ţară erau la jumătatea construcţiei. Am adus, după ce m-am întors, directorii laboratoarelor de referinţă de la Bucureşti şi au rămas surprinşi pentru că este printre cele mai bune din ţară. Secţia de biologie moleculară are condiţii pe care nici laboratorul naţional de referinţă nu le are. Avem un singur inginer angajat, acum am mai adus o asistentă care a întrerupt concediul post natal ca să putem să demarăm acreditarea. Apoi, avem Secţia de reziduuri, metale grele, radioactivitate. Toată aparatura este în laborator nefolosită. Nu mai vorbesc de faptul că există aparatura, deci se puteau scoate foarte mulţi bani. Operatorii sunt obligaţi să-şi facă autocontrolul şi în special pe reziduuri şi radioactivitate tarifele sunt destul de mari şi atunci se duc în altejudeţe. Nu mai spun la vinuri. Prahova este zonă viticolă şi la toate probele de vin la schimburi intracomunitare care sunt la export analizele se fac la Vrancea, iar noi nu ne folosim aparatura. La biologie moleculară, cred că până la sfârşitul anului acredităm trei metode. A mai fost o greşeală care s-a făcut până acum. Nu am luat o nişă. Am luat carnea de pasăre, să zic, dar am luat numai umiditatea, nu şi microbii, ca acreditare. Deci, operatorul preferă să meargă la Bucureşti, de exemplu, unde le face pe ambele într-un singur loc. A fost o greşeală de management la nivel de laborator.

R: Unde ne situăm în Europa din punct de vedere sanitar-veterinar?

M. T.: Suntem destul de bine, mai ales ţinând cont de misiunile FVO care au fost pe România înainte de intrarea în UE, dar şi după. Putem spune că avem condiţii destul de bune în unităţile de procesare. Toate misiunile au avut rezultate deosebite, dar bineînţeles că acestea sunt etapizate şi cei de la Uniunea Europeană vin la o anumită perioadă să verifice dacă condiţiile s-au respectat şi bineînţeles, legislaţia fiind în permanentă mişcare, dacă am implementat legislaţia Comunităţii Europene şi în România. Din punct de vedere sanitar-veterinar, stăm foarte bine. Din ce am vorbit cu câţiva colegi care au fost pe afară şi care au văzut unităţi de producţie, abatoare, fabrici, suntem la multe capitole cu mult peste Germania, de exemplu. S-au făcut unităţi de capacitate mare, cu tehnologie modernă, cu utilaje noi, moderne. Avem în Prahova Cristim, de exemplu, unde au sală de tranşare cu 80 de tone pe zi, dar ce folos că la ora asta, din cauza crizei, fac 30 de tone pe săptămână. Fabrica de o sută şi ceva de tone face 30 de tone. Avem Ana şi Cornel, firmă mare, o sută de tone capacitate şi suntem la 50 de tone, deci la jumătate. A scăzut foarte mult consumul, dar unităţile sunt foarte bune, performante.

R: Este legislaţia noastră adaptată la cea europeană?

M. T.: La ora asta lucrăm după legislaţia europeană. Avem câteva domenii unde putem să venim cu derogări de la legislaţia europeană, dar acestea trebuie notificate Comisiei Europene ca să ştie de ele. Important este să există o colaborare între autorităţile din România şi cele europene.

R: Cum scăpăm de ”bombele” de la Obor, de la Gara de Sud şi din alte locuri similare?

M. T.: La Gara de Sud au dispărut, nu mai sunt aşa de multe, mai sunt nişte unităţi mici. Sunt unităţi care se adresează unei anumite categorii sociale. Sunt respectate condiţiile de igienă, că altfel nu ar fi înregistrate sanitar-veterinar. Nu facem rabat de la condiţiile de igienă, indiferent că e o unitate de la Gara de Sud sau din buricul Ploieştiului. Doar că personalul care serveşte este altul faţă de cel din centru şi atunci echipamentul de protecţie este altul, sunt ore de vârf în aceste ”bombe” în care ies oamenii de la servici, vin cu trenul şi năvălesc aici şi unde, de regulă se bea, dar mai iau şi un cârnăcior sau doi mici, un peşte, o hamsie. La Obor avem o problemă şi chiar am avut o acţiune acum o lună de zile cu Poliţia, cu Garda Financiară, cu Protecţia Consumatorilor, privind cetăţenii din Republica Moldova. Vin cu foarte multe produse fără etichete, în tren, în maşină, fără condiţii de frig, şi aduc toate tipurile de peşte, lapte praf neetichetat. Totuşi sunt oameni care merg şi cumpără de acolo. E lapte praf pe care probabil îl iau să îl dea la copii, făpră etichete, mod de identificare, fără nimic. Se profită de sărăcia care există şi ţară şi sunt oameni care se uită şi la un leu şi care merg de la magazin la magazin şi cumpără de unde este mai ieftin, iar un produs ieftin nu poate fi de calitate. Nu ai cum să faci un salam sau un produs din carne care să fie sub 16- 17 lei, atâta timp cât carnea porc- lucru care se foloseşte este mai mult de 9 lei plus TVA. Ţinem cont de manoperă, ingrediente, condimente, fierbere, afumare, deci nu ar trebui să fie niciun produs sub 16-17 lei, dar cu toate astea sunt foarte multe.

R: Ce îi sfătuiţi pe prahoveni având ăn vedere perioada imediat următoare când va fi o explozie în privinţa cumpărăturilor?

M. T.: Din experienţă spun că în ultimii ani au scăzut foarte mult cantitaţile pe care le cumpără omul. Aveam persoane care cumpărau o jumătate de porc sau o pulpă, iar acum suntem la nivelul de kilograme pentru friptură, piftie şi aşa mai departe. Îi sfătuim să cumpere doar din unităţi acreditate sanitar-veterinar, unde toate produsele sunt bune pentru consum şi salubre. Să nu cumpere de pe marginea drumului porci care sunt sacrificaţi în gospodărie unde nu se ştie dacă este făcut examenul de trichină. Cei care sacrifică porc să facă obligatoriu examenul de trichină. Este o boală foarte periculoasă, am văzut om bolnav care arată groaznic, cu edem la faţa, cap umflat, şi e boală care poate produce moartea, în funcţie de localizarea parazitului respectiv. Există o variantă foarte periculoasă, o infestaţie slabă cu trichină care nu dă reacţie imediată de îmbolnăvire şi atunci omul nu se tratează, iar după câtva timp ne dor articulaţiile şi aşa mai departe, în funcţie de zonele de elecţie ale parazitului.

Puncte de testare sunt în toate oraşele, iar la nivel de comună medicii veterinari concesionari au, cam 50%, trichineloscoape şi efectuează aceste examene.