Lia Maria Voicu, directorul Muzeului de Istorie: „Şi din istorie se poate face un spectacol”

Directorul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, Lia Maria Voicu, explică, într-un interviu acordat PH-online, cât de mult preţ se mai pune în această perioadă pe istorie şi pe cultură, ce trebuie făcut pentru ca tânăra generaţie să se "desprindă" de calculator pentru un stop de cultură şi de ce România se află în "coada" listei ţărilor europene în ceea ce priveşte valorificarea patrimoniului cultural.

Reporter: Care este rolul unui muzeu de istorie?

Lia Maria Voicu: Cred că este important, cred că fiecare om doreşte să-şi cunoască rădăcinile, să ştie de unde a pornit, de unde civilizaţia locului îşi pune amprenta asupra vieţii lui, aşa încât muzeele sunt instituţii care au o tradiţie în istorie, că tot suntem la Muzeul de Istorie, destul de lungă. Sunt printe primele instituţii care s-au dezvoltat. Dorinţa omului de a colecţiona, de a se înconjura de obiecte frumoase, interesante, de lucruri care să-i strânească interesul şi să-i facă plăcere să le vadă în fiecare zi există de când lumea. Chiar dacă muzeele în Antichitate nu erau organizate şi nu se apropiau de ceea ce este astăzi, colecţii au fost dintotdeauna şi de la colecţie până la un muzeu nu este decât un pas, pas pe care omenirea l-a făcut. Astăzi, în întreaga lumea există un număr impresionant de muzee, există şi o organizaţie mondială a muzeelor- International Council of Museums- ICOM. Ţara noastră este membră a acestei organizaţii şi în momentul de faţă, dacă ne referim numai la ţara noastră, sunt peste 600 de muzee care funcţionează. Ce-i drept, lumea asta a muzeografilor este destul de mică şi cred că, fără să exagerez, aş putea spune că reprezintă totuşi o elită a culturii universale.

R: Cât de mult preţ se mai pune astăzi pe cultură, pe istorie?

L. M. V.: Eu sunt un om optimist, aşa încât răspunsul meu este că se pune accent. Chiar dacă lucrul acesta nu este foarte evident, chiar dacă nu se vede interesul faţă de cultură, totuşi el există. Şi există la cele mai diverse categorii de oameni, aşa încât amprenta pe care o dă lumea politică că n-ar exista un interes pentru cultură este în mare măsură falsă pentru că şi între politicieni sunt oameni care sunt interesaţi de cultură şi care sunt pasionaţi de istorie. Mă bucur foarte mult când aud diverşi oameni care, atunci când vorbesc de hobby-urile lor spun că le place să intre în muzee, le place istoria şi aici, la Prahova, avem un exemplu pe care nu trebuie să îl mai amintesc pentru că toată lumea ştie interesul şi pasiunea preşedintelui Consiliului Judeţean (n.r. Mircea Cosma) pentru istorie, pentru cultură, pentru tot ceea ce înseamnă tradiţia românească. Eu cred că şi în viitor, muzeele, având şi ele un rol important în educaţie, tânăra generaţie, cei care peste 20, peste 50 de ani vor fi adulţi şi îşi vor creşte copiii, interesul pentru istorie, pentru cultură, în general, pentru artă, pentru muzică, va deveni mult mai pregnant, mult mai evident. Perioada asta de frământări pe care continuăm să o trăim îşi pune amprenta, dar nu sunt de acord cu cei care doar se vaită. Fiecare în dreptul nostru trebuie să facem ceva. Mai puţin, mai mult, dar să facem, nu doar să ne văitm, nu doar să dăm vina unii pe ceilalţi, ci un pic, câte o picătură putem să facem. Eu cred că, cel puţin la Prahova, la Ploieşti, la Muzeul de Istorie, am făcut lucruri frumoase pentru cultura românească.

R: Cum atragem tânăra generaţie către acest segment?

L. M. V.: Eeste o problemă, avem concurenţă mare, concurenţa calculatoarelor, a internetului, în general a exploziei informaţionale care domină lumea. Globalizarea are şi efectele ei negative. Având o concurenţă atât de mare, trebuie să ne străduim mai mult. Participând la multe întâlniri internaţionale- sunt vicepreşedinte în Comitetul Internaţional Român ICOM şi mă duc la multe întâlniri-, am văzut foarte multe muzee în întreaga lume şi mi-am dat seama că ceea ce ar trebui să facem pentru a atrage este spectacolul. Deci, expoziţiile muzeale trebuie să facă pasul şi să lege mai mult ceea ce înseamnă ştiinţa, ceea ce înseamnă reprezentarea istoriei într-o expoziţie permanentă şi spectacol. Dovadă Muzeul Antipa. Aţi văzut de ce succes extraordinar s-a bucurat expoziţia permanentă de la Antipa, pentru că, în mare măsură, este un spectacol. Şi din istorie se poate face un spectacol şi suntem foarte preocupaţi şi am pornit un proiect, sper să-l materializăm curând, cu şantierul arheologic de la Dumbrăveşti. Colegii mei arheologi au făcut descoperiri foarte frumoase, aş spune spectaculoase, băile şi castrul roman de la Dumbrăveşti, din satul Sfârleanca, pot deveni un muzeu de sit arheoogic. Realizarea unui parc arheologic şi a unui muzeu de sit în Prahova ar fi o premieră, iar posbilităţile şi realizarea unui proiect european, să facem acest proiect cu bani europeni, constituie o preocupare a noastră şi eu cred că la anul putem materializa acest proiect.

R: Dacă tot am ajuns aici... Ce proiecte aveţi pentru 2013?

L. M. V.: Avem proiecte frumoase. În principal, ne dorim să finalizăm şi să deschidem muzeul cramei de la Valea Călugărească. Aici s-a restaurat şi s-a făcut aproape din nou fosta cramă de pe Valea Seman din Valea Călugărească, o cramă care a fost muzeu pe vremea profesorului Simache şi care se pierduse. Era de la 1777. S-au păstrat o serie întreagă de bârne din respectiva cramă şi am reamplasat-o. Lucrările pe şantier vor fi gata până la sfârşitul anului. Ne vor mai trebui câteva luni să se aşeze un pic casa şi să finalizăm tematic, astfel că, în primăvara lui 2013, vom deschide un nou muzeu. Este al şaptesprezecelea, a şaptesprezecea expoziţie permanentă pe care o deschidem în cadrul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova. Vom valorifica întregul patrimoniu care este legat de ceea ce înseamnă cultura viţei de vie în Prahova. Ne dorim să facem şi o cramă frumoasă de degustări de vin, să atragem turiştii. Drumul până acolo deja s-a asfaltat. Va fi unul dintre obiectivele foarte importante de pe Drumul Vinului. În prima parte a anului, suntem axaţi pe această lucrare. Sperăm să înceapă şi să urmărim lucrările de restaurare, cu bani europeni, de la Conacul Pană Filipescu, de la Filipeştii de Târg, şi de la Muzeu Ceasului, de aici din Ploieşti. Avem, de asemenea, în perspectivă, finalizarea proiectelor pentru clădirea pe care o avem în strada Nicolae Bălcescu, numărul 25, unde avem studii de fezabilitate aprobate privind realizarea unei investiţii, o clădire nouă pentru biblioteca muzeului, bibliotecă documentară care este deosebit de valoroasă şi care numără aproape 100.000 de volume, şi pentru un muzeu de artă populară şi etnografie. Avem colecţii impresionate de etnografie, de artă populară, de covoare, de costume din întreaga ţară şi de aceea ne-am gândit să facem muzeu de artă populară, pentru a prezenta colecţia de costume, de covoare, de ceramică pe care le avem din aproape toate regiunile ţării. Ar fi al optsprezecelea muzeu.
Suntem puţini cei care avem o anume vârstă. Cei mai mulţi dintre ei sunt foarte tineri care acum învaţă, care ţin aproape, şi avem un colectiv foarte bun de tineri. De asta sunt optimistă. Deşi salariile sunt foarte mici, iar viaţa noastră nu este foarte uşoară, sunt mulţi tineri care se îndreaptă spre studiul istoriei, sunt tineri pasionaţi de arheologie, de istorie, de numismatică, de ceasuri. Cu aceşti tineri, muzeografia noastră are un viitor.

R: Ce situri arheologice aveţi în exploatare?

L. M. V.: Continuăm în cele două rezervaţii, în cea de la Târgşor şi cea de la Budureasca, comuna Fântânele. Lucrurile merg de peste 50 de ani şi în fiecare an se realizează cercetări arheologice sistematice. Pe lângă acestea, s-a deschis Mălăieşti, unde avem castrul roman şi băile- foarte frumoase, s-au descoperit ziduri întregi groase de 90 de centimetri sau chiar un metru şi care pot fi refăcute, iar sistemul de încălzire este aproape intact. S-a lucrat la Drajna, unde, de asemenea, este un castru roman. Acolo s-au făcut şi exproprieri de teren şi s-a împrejmuit zona în care se află castrul roman. Acolo s-a găsit multă cărămidă ştampilată cu ştampila legiunilor sau a unităţilor militare care au fost cantonate în zona respectivă. Mai sunt multe şantiere de descărcare arheologică. Faptul că se construieşte în Prahova necesită descărcare arheologică, iar colegii mei au fost destul de implicaţi în o serie întreagă de lucrări. Am terminat şi porţiunea de autostradă, noi am făcut descărcarea arheologică, ei încă nu au plătit...

R: Care este cel mai vizitat muzeu din judeţ şi ce pondere au turiştii străini?

L. M. V.: În Prahova, cel mai vizitat muzeu sigur că este Castelul Peleş, de departe.
Noi avem în jur de 100.000 de vizitatori care vizitează expoziţiile noastre. La noi, cel mai vizitat este Muzeul Ceasului. Dacă se va închide acum, expoziţia permanentă, deci cele mai spectaculaose piese le vom aduce aici, la Istorie, unde avem o sală mare de expoziţii temporare şi în care vom prezenta aceste ceasuri. Nu ne putem permite să renunţăm. Urmează Vălenii de Munte, cu cele trei muzee. Este o zonă pe Valea Teleajenului turistică care acum se dezvoltă şi multe autocare vin acolo. Iar în ultimul an a crescut foarte mult Conacul Bellu. La Urlaţi, cele două muzee pe care le-am făcut noi în Conacul Bellu şi în foişorul de la intrarea în parc- chiar şi pe noi ne-a surprins succesul pe care l-au avut. Foarte mulţi vizitatori străini vin la Conacul Bellu. Muzeul este, într-adevăr frumos. După ce vezi Castelul Peleş ai senzaţia că nu mai vezi nimic aşa... Dacă te duci la Conacul Bellu, vezi ce a însemnat boierimea română, oameni culţi, care au trăit în mijlocul celorlalţi pe care i-au ţinut alături şi toate poveştile cu exploatearea ţăranilor îţi dai seama că sunt, de fapt nişte poveşti. Boierul, ca să poată trăi, ca să-i fie lui bine avea grijă şi de oamenii de pe moşia lui să le fie bine. Modelul de la Urlaţi este unul foarte elocvent în acest sens.

R: Unde ne-am putea plasa în Europa din punctul de vedere al bogăţiei patrimoniului?

L. M. V.: Din pucntul de vedere al bogăţiei patrimoniului ne putem plasa în primele locuri, dar în privinţa modului în care noi expunem, în care noi lucrăm, în care păstrăm evidenţa acestui patrimoniu ne clasăm undeva către coada listei. Suntem destul de rămaşi în urmă. Diferenţele sunt mai mari de cei 50 de ani de comunism pe care i-am trăit, poate undeva spre 70-75 de ani. Scoaterea României din sistemul în care dezvolta, trecerea ei pe o altă zonă a marcat profund. Sunt patru-cinci generaţii de oameni care au fost altfel crescuţi, altfel educaţi şi va mai trece ceva apă şi Dâmboviţa, ba chiar şi pe Dâmbu, aici la Ploieşti... Dar cred că ritmul va fi mult mai alert. Eu cred că încă 30 de ani, deci undeva prin 2050, România va fi cu adevărat un stat european la toate nivelurile şi mă refer în principal la educaţie şi la respect. Aici avem carenţe majore... Nu ne respectăm pe noi, nu ne respectăm semenii şi ca urmare problemele care apar şi cu care ne întâlnim în fiecare zi.