Alexandru Băloi, directorul DSP Prahova: "Să închizi un spital durează cinci secunde. E mult mai greu să îl redeschizi"

Directorul Direcţiei de Sănătate Publică Prahova, Alexandru Băloi, afirmă, într-un interviu acordat PH-online, faptul că închiderea spitalelor la data de 1 aprilie 2011 nu a fost chiar oportună şi vorbeşte, totodată, despre problemele din sistem şi despre cât de responsabili sunt românii în ceea ce priveşte sănătatea lor.

Reporter: Care este starea sistemului sanitar din România?

Alexandru Băloi: Sistemul sanitar din România trece, în această perioadă, prin nişte momente mai dificile. Ne confruntăm cu o subfinanţare. Nu este un secret că, prin eforturi, s-a reuşit finanţarea pentru ultimele două luni ale trimestrului patru a unităţilor sanitare cu paturi. Bugetul iniţial fusese prevăzut iniţial pentru primele trei trimestre, rămânând fără acoperire trimestrul patru, când s-a găsit o soluţie de finanţare la limita subzistenţei pentru ultimele două luni ale anului 2012. Noi sperăm ca, începând cu anul 2013 să se schimbe modalitatea de plată a serviciilor medicale spitaliceşti, să asigure o finanţare echitabilă pentru spitale. Vom avea un an contractual nou, deci practic o să avem un nou contract cadru pentru 2013, cu normele sale de aplicare- pentru 2012 suntem pe contractul anului 2011, care a fost pe doi ani. Plata serviciilor medicale spitaliceşti pe spitalizarea continuă se face într-o proporţie de aproximativ 65%-75% faţă de cât realizează spitalele.

R: Am avut reformă sau nu? Ce a fost cu închiderea spitalelor?

A. B.: Noi vorbim de mai mulţi ani de reformă în sistemul sanitar. Cel puţin este stipulată ca atare în Legea 95 din 2006, când practic s-a vorbit de o reformă a sistemului sanitar. Reforma nu se poate face într-un sens constructiv într-un an sau doi. Ne aflăm într-o continuă reformă a sistemului sanitar începută de atunci şi sperăm să fie ceva mai coerentă în perioada următoare.
Judecând la rece, în ceea ce priveşte judeţul Prahova, voi da un exemplu concret, cel al Văii Cricovului, până la Jugureni şi Lapoş. Statistic, sunt 55.000-57.000 de locuitori pentru care, odată cu închiderea Spitalului Urlaţi, nu au mai fost asigurate servicii medicale de urgenţă sub nicio formă. Gândiţi-vă la iarna trecută cu zăpadă de un metru în câteva tranşe. De la Urlaţi în sus, e zonă de deal, foarte greu accesibilă, distanţă mare, cam 60 km din ultima comună până în Ploieşti. S-a cheltuit foarte mult cu serviciile de ambulanţă. Practic, oamenii din acea zonă nici nu aveau altă soluţie decât să solicite ambulanţa care să vină de la Ploieşti, să îi ducă înapi la Ploieşti. Spitalul de la Urlaţi putea să asigure servicii medicale la un anumit nivel şi nu ar mai fi fost nevoie să ajungă toţi oamenii din acea zonă la Ploieşti. Odată cu închiderea lui, încă 55.000 de oameni au apelat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, ceea ce a dus la supraaglomerarea spitalului. Au fost situaţii în care, pe anumite secţii, au stat câte doi-trei în pat. La o scară mai mică, lucrurile sunt la fel şi la Bălţeşti.
Pe toată Valea Prahovei, de sus, de la Azuga, până la Câmpina, există unităţi sanitare care oferă servicii medicale de urgenţă, au structuri de primiri urgenţe, dar restul judeţului nu. E la Văleni, iar la Urlaţi şi Bălţeşti s-au închis.

R: Concret, cum vedeţi dvs măsura închiderii spitalelor la data respectivă?

A. B.: Din punctul meu de vedere, consider că nu a fost oportună la acel moment. O să încercăm să asigurăm asistenţă medicală, să redeschidem spitale sau să le transformăm, în funcţie de dorinţa autorităţilor locale, în centre de specialitate multifuncţionale cu sau fără personalitate juridică sau chiar aşa cum s-a reuşit redeschiderea spitalului de la Urlaţi. Dar să închizi o unitate sanitară nu îţi ia decât vreo cinci secunde, având un raport de evaluare preliminar şi aşa mai departe. Să redeschizi înseamnă să existe dorinţa autorităţii locale, demersuri către Ministerul Sănătăţii pentru a da acest ordin de ministru, înseamnă identificarea unor posibilităţi de finanţare... Să nu uităm că ne aflăm în ultimul trimestru al anului, deja bugetul este făcut la începutul anului... Înainte de a găsi sursa de finanţare trebuie document normativ care să permită angajare de personal. De acolo au fost atât medici, cât şi cadre cu studii medii şi personal auxiliar care au fost redistribuite. Alţii care aveau vârsta s-au pensionat. Acum, la un an şi cinci luni după această redistribuire, ei deja s-au acomodat, deci soluţiile sunt să faci demersuri să readuci oamenii înapoi sau să cauţi alţii. Ştim la fel de bine care este deficitul de personal în sistemul sanitar şi că nu s-a putut face decât prin hotărâre de guvern posibilitatea ocupării prin concurs a posturilor care s-au vacantat de la 1 ianuarie 2012 la 30 iunie 2012. Şi chiar şi acolo lucrurile nu merg de astăzi pe mâine. Trebuie obţinut avizul autorităţii locale, scos postul la concurs şi aşa mai departe. Nu avem atât de mulţi medici de specialitate pe măsura necesarului.

R: De ce atâtea probleme în sistem? Nu avem specialişti la nivel de decizie?

A. B.: În momentul de faţă cel puţin, putem să vedem că la conducerea Ministerul Sănătăţii sunt profesionişti de zeci de ani. Dacă ne gândim la conducerea Ministerului Sănătăţii, este formată din profesionişti care şi-au dovedit eficienţa şi competenţa de-a lungul a 20 de ani, poate şi mai mult. Sunt oameni care au lucrat în toate structurile sistemului sanitar- Casă de Asigurări, spital, minister, diverse posturi în minister.

R: Sunt românii suficient de responsabili în ceea ce priveşte sănătatea lor?

A. B.: Unul dintre obiectivele prioritate ale Ministerului Sănătăţii este cel referitor la prevenţie. Prin Ministerul Sănătăţii se derulează programe cu rol preventiv şi cu rol curativ. În ceea ce priveşte programele de prevenţie, în mom de faţă avem în derulare Programul de screening pentru depistarea activă precoce a cancerului de col uterin, urmează cancerul colo-rectal şi cel de sân. Aceste trei programe se derulează pe o durată de cinci ani, programele sunt 100% gratuite pentru segementul de populaţie vizat care va fi introdus în aceste programe. Datoria noastră este să sensibilizăm, în cazul cancerului de col uterin, populaţia feminină cu vârste între 25 şi şi 64 de ani. Programul se derulează cam în felul următor. În momentul de faţă avem, în Prahova, patru spitale- cel de Obstetrică-Ginecologie Ploieşti, Spitalul Vălenii de Munte, unitatea sanitară Graal şi Spitalul Municipal Ploieşti- care sunt validate de unitatea regională de management care este, pentru Prahova, Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului "Alfred Rusescu" din Bucureşti. Pentru trei dintre cele patru spitale există şi buget alocat. Spitalul face contract cu medicul de familie şi prin structurile sale proprii derulează partea de recoltare a probelor, prin laborator partea de constituire a frotiului, iar medicul de anatomie patologică se ocupă de citirea-interpretarea acestor analize.

R: Răspunde populaţia pozitiv la astfel de programe?

A. B. Populaţia răspunde într-o anumită măsură. Pentru judeţul Prahova, datele nu sunt atât de impresionate pe cât aş vrea eu să fie pentru simplul fapt că validarea unităţilor sanitare a venit undeva pe 12 septembrie- primele validări. Programul este operaţional pentru trei spitale, nu şi pentru cel Municipal, care încă nu are buget alocat. Probabil că va fi şi Spitalul Schuller funcţional pentru program din prima jumătate a lunii ianuarie. Practic, doamnele şi domnişoarele între 25 şi 64 de ani nu trebuie decât să ţină cont de luna naşterii, iar în luna naşterii să se adreseze medicului de familie şi se va completa o fişă de screening, un formular special, şi medicul de familie o va trimite pe respectiva doamnă sau domnişoară către spitalul cu care are încheiat contract.

R: A ajuns vaccinul antigripal în Prahova?

A. B.: În momentul de faţă nu avem vaccin antigirpal. Achiziţia lui se desfăşoară centralizat de Ministerul Sănătăţii şi în momentul în care este produsul în stocla Ministerul Sănătăţii judeţele sunt chemate să îşi ridice necesarul. Necesarul nostru este de peste 114.000 de doze. Aşteptăm să le primim în scurt timp.

R: Au fost o mulţime de probleme cu vaccinul pentru nou-născuţi. S-au rezolvat?

A. B.: Acum nu mai sunt probleme. Am primit de la Ministerul Sănătăţii în ultima săptămână din octombrie şi necesarul de pentaxin vaccin care a lipsit o anumită perioadă şi am primit necesarul cât să putem recupera şi copiii care nu au beneficiat din cauza întârzierilor, atât pentru pentaxin, vaccinul pentavalent, cât şi cel hexavalent. Acum avem dozele şi le acoperă aproape până la sfârşitul lunii decembrie. De asemenea, a venit şi vaccinul polio inactivat, VPI-ul, care este suficient, care să ne asigure tot anul până la sfârşit şi ne luăm şi marjă de siguranţă pentru luna ianuarie, fiind an nou.

R: Câţi medici au solicitat anul acesta documente pentru a pleca la muncă în străinătate?

A. B.: 16 medici au cerut certificate de conformitate pentru a părăsi sistemul sanitar. Sunt şi specialişti şi medici de familie.

R: Care este deficitul de medici în spitalele din judeţ?

A. B.: Au fost 84 de posturi vacantate în prima jumătate a anului, aici includem medici, personal cu studii medii şi auxiliar. Medici sunt 19, 35 de personal auxiliar şi diferenţa personal cu studii medii. Deficitul se formează din ce s-a vacantat plus ce era la 1 ianuarie. Avem deficit destul de important. Ca medici de familie, ne putem lăuda că judeţul Prahova are cea mai bună acoperire la nivel de ţară în ceea ce priveşte asistenţa medicală primară. Practic, avem trei comune unde nu sunt, iar în ceea ce priveşte acoperirea cu medici de familie, câtă vreme sistemul de plată pe medicina de familie este procentual împărţit plată per capita şi plată pe servicii, câtă vreme nu sunt identificate suficient de multe servicii medicale care să poată fi plătite, atunci venitul cabinetului de medicină de familie se face preponderent din plata per capita. Dacă avem o comună cu o 1.500 de oameni, atunci aş vrea să aduc un medic la 1.500 de oameni, facem comisie partiară, stabilim necesarul şi identificăm zona unde este nevoie de medic. Încercăm să atragem un medic de familie, şi doritori ar fi, dar sunt două aspecte. Unul, sunt doar 1.500 de oameni, iar o capitaţie decentă înseamnă 1.800-2.000 ca să asiguri un venit suficient medicului de familie, astfel încât să îşi poată plăti şi asistentă şi utilităţi şi ce mai trebuie. Pe de altă parte, cei 1.500 de oameni sunt înscrişi la un medic de familie, dar la care le este greu să ajungă, că este departe. Deci, nu facem un calcul realist pentru că, la 1.500 de locuitori, dacă îşi face o capitaţie de o mie e bine. Dar nu şi-o face într-o lună, ci în câteva luni...
Există şi varianra constituirii unui punct de lucru pentru acele localităţi. Autorităţile locale în general vor cabinete medicale care să asigure în fiecare zi un program de lucru, nu un punct unde vine două zile pe săptămână, două ore. Pe de altă parte, avem acele argumente.
Ne-ar mai trebui o reţea de ambulatoriu de specialitate bine pusă la punct ca să degrevăm unităţile sanitare. Pentru că mare parte din cazurile care se internează, dacă ar fi monitorizate la intervale de timp recomandate, printr-o reţea de specialitate în ambulatoriu, nu ar mai ajunge în spital.