INTERVIU - Adrian Rotaru, directorul Casei de Pensii Prahova: ”Uşor, uşor, politicul îşi va lua bocancul de pe profesionalism, de pe noţiunile de funcţionar public”

Directorul Casei de Pensii Prahova, Adrian Notaru- despre ”haosul” din această instituţie, despre influenţa politicului în funcţionarea sistemului, dar şi despre noua tranşă de bilete de tratament.

Reporter: Există o tendinţă de a creşte vârsta de pensionare. Cum vi se pare acest
fenomen?

Adrian Rotaru: La momentul actual, creşterea vârstei de pensionare, din punctul meu de vedere, este necesară, pentru că vedem că de la an la an numărul celor care contribuie la sistemul de pensii scade şi vom ajunge într-un final, dacă nu luăm nişte măsuri de prevenţie, ca cei care beneficiază de la bugetul de asigurări sociale, în speţă pensionarii, să fie mult mai mulţi ca număr decât cei care cotizează. Automat, se va ridica întrebarea ”de unde vor mai fi bani pentru plata pensiilor?”. Însă, totodată, această creştere a vârstelor de pensionare trebuie gândită ţinând cont şi de situaţia economico- politică-socială a statului respectiv. Cred că România trebuie, în primul rând, să se axeze, aşa cum se şi face în momentul ăsta, pe creşterea numărului de locuri de muncă. În momentul în care un Guvern creează minim un milion de locuri de muncă, cum se şi urmăreşte de actualul Guvern, automat se crreează un echilibru la bugetul de pensii. În anii precendeţi, politica era să tăiem, să creştem vârsta de pensionare, să tăiem din pensii. Nu mi se pare normal. Oorice astfel de măsură trebuie combinată cu o alta activă, iar faptul că s-a mers de la ideea de a tăia la cea de a crea locuri de muncă e o idee de salutat care poate asigura pe viitor un echilibru al bugetului de asigurări sociale. Creşterea vârstelor standard de pensionare este o măsură la momentul actual necesară, de altfel s-a şi întâmplat aceasta, dar această măsură trebuie combinată cu una activă, în speţă crearea de noi locuri de muncă şi trebuie adaptate nevoilor zilnice ale cetăţenilor români.

R: Nu riscăm să afectăm calitatea actului de muncă?

A. R.: Şi aici este o problemă de discutat. Este adevărat că de la 50 de ani în sus capacitatea omului de a munci scade, lucru demonstrat şi de cercetările ştiinţifice.
Depinde şi de locul de muncă pe care îl ocupă persoana prespectivă. Toate acestea trebuie analizate. Dacă România va deveni o locomotivă economică europeană şi se vor crea locuri de muncă, nu cred că ar fi un impediment ca vârstele standard să rămână cele care erau înainte, adică 62 bărbaţii şi 57 de ani femeile. Sunt sigur că dacă România şi Uniunea Europeană implicit îşi vor reveni economic, nimic nu va împiedica reducerea vârstelor standard. Măsura de creştere a lor este o măsură temporară, cred eu, şi nicidecum una permanentă.

R: Cum sunt, din punctul dvs de vedere, pensiile din România?

A. R. Pensiile din Româna raportate la Uneiunea Europeană al cărei membru suntem sunt foarte mici. Pe de altă parte, perioada comunistă ne-a marcat în stabilirea acestor pensii şi toate generaţiile care au lucrat înainte de Revoluţie şi au ieşit acum la pensie au pensii mici, în special din cauza modului în care era gândită la vremea respectivă legislaţia. Vechea lege a pensiilor, Legea 3/77, nu avea stabilit un principiu de bază, cel al contributivităţii. Am întâlnit frecvent cazuri de cetăţeni care au contribuit ani în şir la bugetul de pensii, au lucrat ore suplimentare şi când au ieşit la pensie li s-a luat drept ăde calcul şi bun de plată decât ce era trecut în cartea de muncă pentru că aşa prevedea legislaţia la vremea resp.ectivă Sistemul socialist mergea pe o idee de egalitarism al pensiilor, ceea ce nu mi se pare normal. De bază ar trebui să fie cât a lucrat omul, cât a plătit contribuţie la stat şi la vremea când iese la pensie să îşi primească şi o remuneraţie corespunzătoare. Pensiile sunt mici pentru că şi contribuţiile la bugetul de asigurări sociale, chiar dacă a fost pe perioade îndeplungate de epeste 30 de ani, au fost mici. Oamenii au lucrat, se lucra în acord, lucru peste program, dar la vremea respectivă se lua ce era trecut în cartea de muncă. S-a încercat o reaşezare a pensiilor prin acel proces de recalculare care a avut loc în perioada 2005-2006, dar care nu a acoperit în toalitate, ci doar parţial a acoperit mari deficienţe între pensii.

R: Câţi pensionari sunt în Prahova? Câţi dintre ei au popriri pe pensii?

A. R.: La momentul actual avem 244.711 beneficiari ai sistemului de pensii. La popriri, avem 950 de pensionari care au popriri care sunt cauzate de cumulul necuvenit al pensiei cu salariul. Mai sunt cei care beneficiau de pensii de urmaş şi care, la un moment dat, nu mai urmează cursurile unor unităţi de învăţământ, deci nu mai primim acele adeverinţe şi automat li se fac debite. Mai sunt foarte puţine cazuri la cei la care au loc schimbările de grad, din trei în doi, din doi în trei. Mai avem o categorie de debite constituite pentru cei care s-au împrumutat. E o problemă destul de delicată şi suntem obligaţi să le punem popriri pe pensie, deşi nu este o activitate plăcută. E destul de dureros să ajungi în această situaţie.

R: Cât este cea mai mare pensie din judeţ?

A. R.: Cea mai mare pensie de stat este de 5.904 lei. Tot prin Casa de Pensii se plătesc şi pensiile de serviciu, pensiile speciale, iar cea mai mare pensie netă este de 15.440 de lei, probabil un magistrat. Cea mai mică este cea socială minim garantată de 350 de lei.

R: Avem o nouă tranşă de bilete de tratament.

A. R.: Este prima tranşă a lunii. La sfârşitul lunii este ultima pe anul acesta. Avem 517 locuri, dar în perioada asta cererile nu mai sunt aşa mari. Perioada de vârf începe prin mai şi durează până la sfârşitul lunii octombrie. Deşi avem locuri acum, nu mai este ”bătaia” care a fost. Cele mai solicitate staţiuni în această perioadă sunt Vatra Dorneie, Covasna, Pucioasa, Amara, iar în perioada de vară cele mai solicitate sunt cele de pe litoral şi cele de la munte. Am încercat să împărţim aceste bilete cât mai echitabil şi să venim în sprijinul cetăţeanului.

R: Câţi prahoveni pensionaţi pe caz de boală a fost depistaţi ca fiind, de fapt,
sănătoşi?

A. R.: Una dintre cele mai proaste măsuri care s-au luat la Casa de Pensii în perioada 2009- octombrie 2012, din punctul meu de vedere, a fost desfiinţarea cabinetului judeţean de experitiză medicală. La nivelul judeţului Prahova, conform legii, avem funcţionale mai multe cabinete de expertiză medicală. Avem cabinet la Sinaia, la Câmpina şi patru la Ploieşti. Mai aveam unul la Văleni, care a fost desfiinţat odată cu desfiinţarea celui judeţean de expertiză. Peste aceste cabinete, unul dintre cele din Ploieşti îndeplinea şi funcţia de cabinet de expertiză medicală judeţeană, adică avea rol de control şi de expertizare a cazurilor deosebite, a acelora care nu se puteau expertiza la nivelul celorlalte. Fosta conducere a considerat necesar, când s-au făcut celebrele disponibilizări din 2010, să desfiinţeze cabinetul de la Văleni, care deservea Valea Teleajenului şi zona până la graniţa estică a judeţului, mai precis un număr de vreo 50.000 de locuitori, şi a mutat cabinetul la Ploieşti. Mai mult, nu au mai fost expertizaţi la Ploieşti, ci duşi tocmai la Sinaia. Asta face ca tot anul 2010 şi 2011, cei care au avut probleme cu cabinetul de expertiză medicală au fost mutaţi la Sinaia. Ulterior, la 1 ianuarie 2012 până în octombrie a fost adus acest cabinet la Câmpina, iar eu, cu data de 15 noiembrie, în urma unei şedinţe pe care am avut cu Compartimentul de expertiză medicală, am hotărât ca acest cabinet de expertiză medicală să funţioneze la Ploieşti şi, probabil cu 1 ianuarie, având şi promisiunea Casei Naţionale de Pensii, o să reînfiinţăm cabinetul de la Văleni. În 2010, când a început goana cu tăierile, s-a lansat şi ideea falsă că mulţi dintre pensionarii de invaliditate sunt bolnavi închipuiţi. Nu sunt de acord pentru că trăim într- o societate foarte dinamică, unde locurile de muncă au dispărut mai mult decât să se înfiinţeze, unde marii coloşi industriali ai Prahovei au dispărut, mii de oameni trezindu-se peste noapte fără loc de muncă. Ori, faptul că ai familie şi nu ai un loc de muncă îşi pune amprenta şi asupra stării de sănătate. Eu nu privesc lucrurile simplist, în sensul că cei care vin la cabinetele de expertiză sunt oameni care fug de muncă şi care nu sunt bolnavi în realitate. Ba, dimpotrivă, consider că sunt oameni care au probleme de sănătate şi pe care trebuie să îi ajutăm cu pensie, fie să-i vindecăm. Pădure fără uscături nu există, deci sunt şi situaţii în care oamenii vin şi se adresează cabinetelor de experitză nefiind bolnavi. Dar aceste cazuri sunt din ce în ce mai puţine şi de obicei cei care nu au probleme sunt trimişi la Institutul Naţional de Expertiză Medicală unde chiar este greu să te ”strecori”.

R: Cum aţi ”găsit” Casa de Pensii la revenirea pe funcţie?

A. R.: Pot să spun că la nivelul lunii octombrie 2009, când a fost dat afară abuziv din funcţie, eliminat din sistem, mai bine spus, Casa de Pensii Prahova se afla printre cele fruntaşe din ţară, noi având nişte indicatori de performanţă la nivel naţional. În 2009 am depus, împreună cu colectivul pe care îl conduceam nişte eforturi mari pentru a readuce această instituţie acolo unde era nevoie de ea, în slujba cetăţeanului, În octombrie 2009, eram a patra Casă de Pensii din ţară, în condiţiile în care ca număr de beneficiari ai serviciilor Casei suntem a doua din ţară. Ulterior, cei care au venit după mine au considerat că regulile pe care le impusesem împreună cu salariaţii, cu sindicatul nu mai sunt necesare şi au regândit modul de desfăşurare a activităţii. Noul mod de desfăşurare a activităţii nu a creat decât haos, dovadă fiind faptul că, la nivelul lunii octombrie 2012, Casa de Pensii Prahova se înregistrează cu peste 4.000 de lucrări restante, lucru îngrijorător. Nu reuşim să răspundem la solicităţile cetăţenilor în cele 45 de zile pe care ni le permite legea, ceea ce este îngrijorător. Scriptic, la momnentul acesta, la Serviciul de stabiliri care se ocupă de stabilirea drepturilor de pensie, am găsit vreo 23 de salariaţi. Faptic, nu cred că lucrează mai mult de 15 şi tocmai de aceea am luat nişte măsuri care sper ca, până la sfârşitul anului, să-şi priducă roadele.

R: Cât de mult influenţează politicul funcţionarea sistemului?

A. R.: Eu lucrez în sistemul acesta de pensii de la înfiinţare. Casa de Pensii a fost înfiinţată în 2001, când a fost înfiinţată şi Casa Naţională de Pensii. Practic, am fost unul dintre cei care au pus piatra de temelie a acestei instituţii în judeţul Prahova. În perioada 2001-2009 politicul nu a fost, chiar dacă cât de cât şi-a făcut simţită prezenţa printr- un telefon, printr-o intervenţie, nu şi-a pus amprenta asupra modului de desfăşurare. Sistemul public de pensii este unul foarte delicat şi aici trebuie să lucreze numai specialişti. Începând cu 2001 am pus bazele unei instituţii în care chiar erau specialişti, iar pentru a crea un specialist în domeniul acesta îţi trebuie timp. Ulterior, din 2009, mai precis octombrie 2009, nu s-a mai ţinut cont de profesionalism, de calitate, de seriozitate. Pur şi simplu, s-au măturat, au venit cu aspiratorul, însă sper, şi lucrul ăsta s-a dovedit din mai încoace, că uşor, uşor, politicul îşi va lua bocancul, talpa de pe profesionalism, de pe noţiunile de funcţionar public. După părerea mea, politicul ar trebui să se oprească la poarta instituţiei şi nicidecum în interiorul ei.