Noul director al Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, Doina Mihai, vorbeşte, într-un interviu acordat PH-online, despre amploarea fenomenului de muncă la negru la nivelul judeţului nostru, despre carenţele legislative în domeniu, despre problema privind Legea zilierilor şi despre ”marea bătaie” a zilelor noastre pe acest segment.

Reporter: Ce situaţie a instituţiei aţi ”moştenit” de la vechea conducere?

Doina Mihai: Controlul carr s-a desfăsurat din partea Inspecţiei Muncii s-a concretizat cu un raport întocmit de către această instituţie vizavi de două componente: una care se referă la activitatea de control şi cealaltă care se referă la aspectul managerial. Pe partea de control au fost constatate o serie de nereguli, de neconformităţi care au fost îndreptate ulterior prin realizarea unor măsuri dispuse de către Inspecâia Muncii. Controlul managerial a reliefat aspecte care depind de instituţia care ne conduce, de Inspecţia Muncii şi soluţionarea lor probabil că se va face la acest nivel.

R: Avem suficienţi inspectori?

D. M.: Anul acesta, s-a produs o reorganizare a instituţiei în sensul că un compartiment care se ocupa de evidenţa muncii a fost reorganizat prin distribuirea salariaţilor. O parte din ei au rămas în continuare să exercite activitatea de eliberare a unor adeverinţe pentru persoane fizice şi juridice, iar o alte parte din aceştia salariaţi au trecut la Corpul de control. În momentul de faţă, consider că personalul este suficient pe partea de control. Avem 28 de inspectori de muncă, iar ei pot acoperi fără probleme judeţul Prahova. Este bine şi pentru că eşti mult mai aplecat supra unui control, în sensul că ai posibilitatea, având ceva mai mult timp, să verifici toate documentele, pentru că un control se efectua destul de rapid la nivelul angajatorului. Acolo sunt şi documente pe perioade mai mari de şase luni care trebuie verificate, mai sunt şi situaţii în care se reclamă neacordarea unor drepturi pe o perioadă mai îndelungată. Este posibilitatea, deci, să vezi aceste documente, acolo unde sunt speţe delicate ai posibilitatea să dai un răgaz angajatorului şi să îţi iei şi tu un răgaz pentru a te consulta cu Oficiul legislaţie, cu colegii care compun serviciul respectiv.

R: Câte controale au fost efectuate pe componenta de muncă la negru şi care a a fost finalitatea lor?

D. M.: Anul acesta au fost efectuate 2.146 de controale pe munca la negru, s-au aplicat un număr de 1.699 de sancţiuni, iar valoarea lor a fost de 1.859.800 de lei. Dosare penale au fost în număr de opt, când inspectorii de muncă au sesizat organul de cercetare penală vizavi de fapta comisă de angajator de a primi la muncă mai mult de cinci persoane fără contracte individuale de muncă.

R: Ce amploare are fenomenul de muncă la negru în Prahova?

D. M.: Fenomenul din punctul meu de vedere nu poate fi cuantificat, pentru că există o fluctuaţie permanentă. Apar salariaţi noi, alţii îşi încetează activitatea... Nu aş putea să spun procentual din numărul total de salariaţi la nivelul judeţului Prahova, care la momentul acesta este de 208.000 de salariaţi, cam cât reprezintă muncă la negru. Concret, munca la negru este cea pe care o descoperim noi şi care apare în raportări, în situaţiile care se fac şi care se comunică Inspecţiei Muncii, la Prefectură şi dvs (n.r. presei). Pot să spun că se manifestă cu preponderenţă în construcţii, prestări servicii şi în comerţ. Sunt nenumărate persoane care muncesc fără contracte individuale de muncă. Chiar acum câteva luni am făcut un control în centrul oraşului Ploieşti la un magazin mall, unde sunt multe societăţi comerciale şi am avut surpriza ca o parte dintre salariaţii care funcţionau în acele magazine, în momentul în care au auzit că e control, să închidă magazinele şi să dispară. Acest lucru mi se pare inadmisibil. În plus, am găsit muncă la negru unde am reuşit să intrăm. Chiar în centrul oraşului se întâmplă acest lucru.

R: Ce ”bube” are legislaţia muncii în acest moment?

D. M.: Statutul funcţionarului de muncă este reglementat printr-un act normativ, iar partea de legislaţie a muncii care se adresează tuturor lucrătorilor din această ţară este relglementată prin alte legi speciale.

Dacă discutăm despre funcţionarul public, în situaţia în care un angajator face o plângere penală împotriva ta nu are cine să te apere şi atunci, pe cheltuiala ta, trebuie să îţi numeşti un apărător care să te reprezinte în instanţă.

Vorbind despre legislaţia care s-a livrat la pachet prin asumarea răspunderii guvernamentale, care cuprinde o serie de legi specifice şi care în activitatea de zi cu zi ne creează probleme. De exemplu, există o lege a zilierilor, a persoanelor care prestează activitate fără să aibă întocmit contract individual de muncă, evidenţa muncii pentru aceste persoane făcându-se pe un registru care se achiziţionează de la ITM. Părerea mea este că această activitate nu poate să fie considerată decât muncă la negru. Nu există un contract de muncă. Omul acesta nu beneficiază de nişte drepturi de asigurări sociale. Partea fericită este că angajatorul îi reţine cota de 16% care reprezintă impozitul şi care se virează la bugetul de stat. Deci, nu mai vorbim de evaziune socială în cazul ăsta, dar vorbim despre lipsa de protecţie socială a unui salariat, în condiţiile în care el nu poate să beneficieze de drepturile de ajutor sociale- şomaj, pensie, o adeverinţă medicală. Aş fi văzut foarte bine pentru toţi aceşti cetăţeni care prestează activitate să li se întocmească un contract de muncă pe perioadă determinată în condiţiile articolului 81 din Codul Muncii. Adică este o activitate sezonieră temporară. În momentul de faţă, la nivelul judeţeului Prahova sunt 206.609 contracte individuale de muncă, deci contracte încheiate în formă scrisă. De asemenea, tot la nivelul judeţului Prahova, în anul 2012 au lucrat 114.000 de persoane în baza acestui registru de evidenţă a zilierilor. Situaţia statistică îmi spune că aceste 114.000 persoane, dacă ar fi avut un contract de muncă pe durata cât au desfăşurat activitate în agricultură, pomicultură, zootehnie şi alte domenii, desigur că, în afară de cota de impozit care s-ar fi virat la bugetul de stat, pentru aceşti salariaţi s-ar fi plătit şi CAS-ul pentru că marea bătaie a zilelor noastre este pe această vechime. Noi vedem oamenii aici cum vin disperaţi să îşi procure pentru activitatea pe care au prestat-o anterior anului 2011, de când nu mai gestionăm carnetele de muncă, vin să îşi procure adeverinţe cu vechimea. Caută măcar o lună, două, trei să fie. În condiţiile astea, cred că este extrem de important în zilele noastre când s-a pierdut vechime la greu ca ei să fi lucrat chiar 90 de zile, cum spune legea, că mai mult de 90 de zile nu au voie să lucreze într-un an. Zilierii nu beneficiază de vechime.

De asemenea, observ o inadvertenţă în reglementarea legii privind contractele colective de muncă. Am o dispoziţie legală imperativă care obligă angajatorii care au peste 21 de salariaţi să încheie contract colectiv de muncă, iar în cuprinsul legii apare o altă dispoziţie care face referire la fatul că angajatorul poate să iniţieze negocierea contractelor colective de muncă. Dacă această iniţiere a negocierii contractelor demarează, deci acţiunea începe din partea angajatorului, este foarte posibil ca la demersurile lui salariaţii să nu răspundă din lispă de interes, de timp, din necunoaşterea legii. Ori, atâta vreme cât legea stipuleză obligaţia mea de a încheia aceste contracte, pentru ce mai trebuia să apară această dispoziţie care îi dă posibilitatea angajatorului să nu încheie contract colectiv de muncă, în ideea că salariaţii nu au făcut acest demers către el ulterior convocării pe care a lansat-o angajatorul? În acest condiţii, trebuie să se decidă care din dispoziţii este cea care se aplică.

R: Credeţi că au ajuns românii să îşi cunoască suficient drepturile pe care le au ca şi angajaţi?

D. M.: Faţă de anii precedenţi, constat că este un progres în acest sens, pentru că sunt şi foarte multe reclamaţii şi sesizări care vizează în principal neacordarea drepturilor salariale şi nerespectarea timpului de muncă. De fapt, aici sunt şi sancţiunile cele mai aspre. Sau înscrierea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale. Însă, o mare parte nu îşi cunosc nici drepturile, nici obligaţiile. Acest lucru îl contatăm tot din sesizările care se fac aici. Regretabil este că toate aceste reclamaţii apar în momentul în care salariatul încetează raporturile de muncă cu societatea. Sunt foarte puţini cei care au curajul- e ca un denunţ această sesizare- să facă acest denunţ prin care acuză angajatorul că nu îi respectă drepturile. Intervin ulterior când şi misiunea naostră este din ce în ce mai grea, în sensul că nu poţi să reconstitui anumite acte, atâta vreme cât angajatorul nu ţi le prezintă, iar proba pentru astfel de situaţii nu se face la nivelul ITM, ci la nivelul instanţei de judecată.

R: Este legislaţie românească apropiată de cea europeană?

D. M.: Da, legislaţia pe muncă este armonizată cu cea europeană. Foarte multe dintre aceste directive s-au transpus în legislaţia română, în special în ceea ce priveşte timpul de muncă, legislaţia privind protecţia tinerilor, a egalităţii de şanse. Mi se pare, lucrând în acest domeniu, că din acest punct de vedere mult mai bine stă partea de securitate-sănătate în muncă. Armonizarea directivelor europene s-a făcut mult mai devreme decât pe partea de relaţii de muncă a Codului Muncii şi am impresia că este mult mai bine reprezentată pe lege această legislaţie.

R: Sunt tinerii ajutaţi, stimulaţi de lege?

D. M.: Codul Muncii permite ca un salariat să aibă contracte succesive pe o perioadă de 36 de luni, dar contracte pe perioadă determinată care se prelungesc prin act adiţional. Este firesc ca, existând un astfel de contract, să nu îţi creeze un sentiment de stabilitate la locul de muncă şi gândul tău să fie în permanenţă de a face altceva. Unii dintre aceşti tineri chiar îşi doresc o carieră profesională, dar locul de muncă poate fi schimbat frecvent şi datorită faptului că dezvoltarea carierei profesionale la unii din ei chiar este o prioritate şi, în mod firesc, urmăresc un loc de muncă mai bine plătit, care oferă şi condiţii de muncă mai bune.